102,802 matches
-
să-i dezvăluie numele, care indica o creștere fulminantă din momentul în care jucătorul a lansat acțiunea în justiție. a fost comentat și în legătură cu , de vreme ce persoanele care încearcă eliminarea pe cale juridică a informațiilor despre ei de pe internet riscă să devină subiect al știrilor.
Efectul Streisand () [Corola-website/Science/334624_a_335953]
-
Cuvintele „nevăstuică” (din engleză "weasel words"), denumit și autoritate anonimă este un termen informal pentru cuvinte și fraze folosite pentru a crea impresia că se fac afirmații punctuale sau relevante despre un subiect, când, de fapt, este vorba doar despre niște afirmații ambigue și nedovedite. Folosirea "cuvintelor nevăstuică" pentru a evita formularea unei aserțiuni directe este un mod de tergiversare. Cuvintele nevăstuică pot avea și sensuri ascunse sau greu de descifrat. Unele cuvinte
Cuvânt nevăstuică () [Corola-website/Science/334645_a_335974]
-
1938-1940 la comanda regelui Carol II., după planurile renumitului arhitect Duiliu Marcu, se găsește o pictură murală pătrată de 5,50 m, realizată de Dimitrie Știubei în frescă, care reprezentă o vânătoare domnească, cu 8 personaje călare, în mărime naturală. Subiectul picturii este Basarab Voievod cu suita la vânătoare de mistreți. În anul 1970, The New York Herald Tribune l-a considerat pe Dimitrie Știubei ca fiind cel mai mare machetator de mărci și înscrisuri poștale care au o tematică marină. El
Dimitrie Știubei () [Corola-website/Science/334695_a_336024]
-
să știu cum se va desfășura acțiunea și fără să-i cunosc sfârșitul. Este, fără îndoială, produsul pur al imaginației. N-am utilizat nimic din tot ce știam, și mai ales aș fi putut ști, în legătură cu simbolismul sau mitologia șarpelui”". Subiectul nuvelei îl reprezenta un popas de o noapte la o mănăstire a unui grup de bucureșteni, fără înclinații către fantastic, și întâlnirea cu un necunoscut care îi avertizează că în imediata lor apropiere se află un șarpe. Scriitorul nu cunoștea
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
legământ tainic între Andronic și Dorina) apare într-un dialog ulterior prin care se relevă într-un mod subtil că întâlnirea celor doi era o fatalitate, un eveniment care trebuia să se petreacă prin voia destinului. Nuvela eliadescă are ca subiect principal practicile magice, toate întâmplările și personajele prezentate gravitând în jurul unui animal-totem: o reptilă de apă. În folclorul românesc, șarpele este un simbol erotic și funerar în același timp, aflându-se la baza mai multor legende și ritualuri străvechi. El
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
Paul Langevin și fostul său elev Frédéric Joliot. După decesul lui Paul Langevin, în 1946, ea își continuă cercetările în același laborator, sub direcția lui René Lucas și lucrează asupra măsurărilor de mobilități ale ionilor gazoși. În paralel, principalul său subiect va fi terminarea și organizarea publicării ultimei lucrări a lui Paul Langevin, realizate în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, pe când el era în rezidență supravegheată : « L'appareil devait, en donnant le "spectre" des mobilités, permettre d'étudier la nature
Éliane Montel () [Corola-website/Science/334728_a_336057]
-
în anii treizeci, în particular în ziarul "La Technique moderne". În anii șaptezeci și optzeci, leagă prietenie cu istoricul Jean-Paul Roux, ale cărui cursuri urmează la Ecole du Louvre (Școala Luvrului), și se interesează în mod activ de mai multe subiecte conexe la istoria religiilor, artă și arheologie, Extremul-Orient, Egipt, Grecia, Turcia, Islam, Iudaism. La o vârstă deja avansată, efectuează cu acesta din urmă niște călătorii în țările orientale, mai ales în Siria. Moare la Paris în 1992.
Éliane Montel () [Corola-website/Science/334728_a_336057]
-
moș Calistru, pe Deleleu”). "Țara de dincolo de negură" cuprindea în ediția originală din 1926 o dedicație intitulată „Mirajul” (adresată poetului George Topîrceanu) și 18 capitole numerotate cu cifre romane. Capitolele sunt independente unul de altul, dar legate intim prin același subiect: vânători diverse organizate în bălți, în păduri și la munte, prilej pentru autor de a descrie o natură luxuriantă și plină de viață și de a înfățișa tipuri caracteristice de vânători, inclusiv unele figuri mărețe. Mihail Sadoveanu a fost un
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
1909 de către Institutul de Arte Grafice și Editură Minerva din București. În prefața traducerii el mărturisea că vânătoarea a fost o lungă perioadă pasiunea sa dominantă și își justifica entuziasmul juvenil pentru aceste povestiri ale lui Ivan Turgheniev atât prin subiectul său vânătoresc, cât și prin asemănarea între țăranii lui Turgheniev și țăranii moldoveni, a căror viață și soartă l-au preocupat încă de la începuturile sale literare. Unul dintre tovarășii de vânătoare preferați ai lui Sadoveanu a fost poetul ieșean George
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
în păduri depărtate”, „Pasaj de rațe, sara”, „Gâște sălbatice, - adică numere incomensurabile”, „Oameni din bălți, lângă ostrovul lui Caliniuc”, „În singurătățile Rarăului a cântat cucoșul sălbatic”, „Kiki dă examen în fața onoratei comisii”) au fost incluse apoi, alături de alte povestiri cu subiect asemănător, în volumul "Povestiri pentru vînători și pescari", publicat în 1956 de Editura de Stat pentru literatură și artă (ESPLA) din București. Operele lui Sadoveanu au fost retipărite în anii '50 ai secolului al XX-lea sub supravegherea autorului, într-
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
dorește să participe la aceste lecții. A ajuns să respingă religia formală. La liceu, Levi a hotărât că dorește să devină om de știință. Ultimul an de studii a fost dedicat unui proiect de fizică pe tema spectrelor și fotografiei, subiect ce i-a devenit "Oberreal Abiturium". A fost singura fată din promoția ei care s-a specializat în fizică. După absolvire, în aprilie 1928, tatăl ei a trimis-o șase luni în Anglia să învețe limba engleză și bunele maniere
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
celei de , finanțată de și condusă de și . Aceștia au revendicat insula în numele Norvegiei, care a anexat-o în 1931 și a transformat-o în dependență în 1933. Următoarea debarcare a avut loc în 1948, după care insula a făcut subiectul unor cercetări științifice și al practicării turismului pe scară restrânsă. În 1961, insula a fost inclusă în zonele în care se aplică Tratatul Antarcticii. Din 1987, există pe insulă o stație meteorologică automată. Trei expediții de radioamatori au vizitat insula
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
studii biologice, geologice și hidrografice, înainte ca banchiza să oblige expediția să plece. Membrii ei au construit o colibă și au pus acolo o copie a documentației de ocupație a insulei începând cu 1929. La 23 iunie 1961, a devenit subiect al Tratatului Antarctic, după semnarea acestuia de către Norvegia în 1959. De atunci, au existat mai multe debarcări pe insulă din partea diferitelor țări în scop de cercetare științifică, precum și din partea câtorva vase care au reușit să aducă turiști. În 1987, Institutul
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
fiind Țara Reginei Maud. Insula Petru I este singurul teritoriu revendicat între meridianele de 90° și 150° longitudine vestică și este singurul care nu este un sector. Fiind situată la sud de paralela de 60° latitudine sudică, teritoriul insulei constituie subiect al Tratatului Antarcticii. Tratatul asigură liberul acces la insulă pentru cercetări științifice și declară că nu poate fi folosit decât în scopuri pașnice. Norvegia, Australia, Franța, Noua Zeelandă și Regatul Unit și-au recunoscut reciproc teritoriile revendicate în Antarctica. Administrația norvegiană
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
În prezent știm că textele pe care a încercat să le descifreze nu erau, de fapt, o versiune de hitita, ci limbajul Luwian. Truda lui Hrozný nu a fost zadarnică, el punând la punct și publicând o culegere cuprinzătoare pe subiectul acestor texte hieroglifice. Hrozný a încercat, de asemenea, să rezolve „problemele” limbajului proto-indian sau Indus și ale celui cretan. Este important de știut faptul că nici până acum încercările de traducere a acestor limbaje nu au avut succes. Profesorul Bedřich
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
asemenea 182 de scrieri Lepcha. Ele sunt scrise în limba Lepcha sau Róng, un dialect din familia de limbi tibeto-birmană. Ea este sub acest aspect cea mai mare colecție de felul ei din lume. Această bibliografie nu cuprinde articolele despre subiecte teosofice pe care le-a scris Johan van Manen cânt timp s-a aflat în Adyar (1909-1916).
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
„” este o nuvelă fantastică scrisă de Mircea Eliade și publicată în iulie 1940 în volumul "Secretul doctorului Honigberger" (Ed. Socec, București, 1940), alături de nuvela fantastică omonimă. Ambele nuvele relatează o serie de practici oculte indiene. Subiectul acestei nuvele îl constituie depășirea limitelor timpului și spațiului, ieșiri tulburătoare „pline de parfumul greu și amețitor al junglei indiene”. Un grup de trei orientaliști sceptici experimentează fără voia lor o călătorie în timp cu prilejul unui drum prin pădure
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
să fie una feminină, sistem care își alege singur numele de Samantha. Theodore este fascinat de abilitatea ei de a învăța și de a se adapta psihicului uman. Legătura lor devine din ce în ce mai strânsă, discutând despre dragoste și viață, precum și despre subiecte delicate, cum ar fi evitarea semnării actelor de divorț de către Theodore, care nu își dorește inițial să divorțeze. Samantha se dovedește a fi întotdeauna disponibilă, fiind curioasă și interesată de viața lui Theodore, sprijinindu-l în încercarea de a trece
Ea (film) () [Corola-website/Science/334810_a_336139]
-
pentru 20 de secunde, a fost foarte interesant. Cu cât discutau mai mulți oameni cu el, cu atât devenea mai deștept.” Interesul lui Jonze pentru "Ea" a fost resuscitat după regizarea filmului de scurtmetraj "I'm Here" (2010), cu un subiect similar. Jonze s-a mai inspirat din modalitatea abordată de Kaufman pentru scenariul filmului "Synecdoche, New York" (2008). „[Kaufman] a spus că a vurt să încerce să scrie orice îi trecea prin minte în acel moment — toate ideile și sentimentele din
Ea (film) () [Corola-website/Science/334810_a_336139]
-
doar că dezvoltarea sa emoțională încetinită a început să tragă filmul în jos”. În schimb, Mick LaSalle de la "San Francisco Chronicle" a criticat povestea, ritmul, și personajul lui Phoenix, considerând despre film că „este mai interesant să te gândești la subiect decât să-l urmărești”. J. R. Jones de la "Chicago Reader" a acordat filmului 2 stele din 4, lăudând performanța lui Phoenix și Johansson, dar criticând personajul lui Phoenix, făcându-l „idiot”. El a mai criticat lipsa de realism a relației
Ea (film) () [Corola-website/Science/334810_a_336139]
-
și Johansson, dar criticând personajul lui Phoenix, făcându-l „idiot”. El a mai criticat lipsa de realism a relației dintre Phoenix și Johansson. Stephanie Zacharek de la "The Village Voice" a fost de părere că a fost „atât de mulțumit cu subiectul central al poveștii încât nu poate trece mai departe de el”, criticând dialogul ca fiind „premeditat”. Totuși, el a considerat că vocea lui Johannson a fost „cea care a salvat filmul prin grație” și că "Ea" nu poate fi imaginat
Ea (film) () [Corola-website/Science/334810_a_336139]
-
reședința Domeniului Coroanei. Tot pentru Casa regală, a mai fotografiat pe regele Ferdinand, pe generalul Berthelot în mijlocul ofițerilor, sau pe George Enescu. Adolphe A. Chevallier este cunoscut și ca "„Artistul fotograf al Văii Bistriței”", multe din fotografiile sale având ca subiect ocupațiile tradiționale alte timpului, precum plutăritul, portul popular, datinile și obiceiurile locului, țărani, țigani, evrei, precum și imagini ale orașului Piatra Neamț și a altor localități din împrejurimi, având un caracter documentar deosebit pentru zona Neamțului.
Adolph A. Chevallier () [Corola-website/Science/334814_a_336143]
-
scriind că este "despre doi bărbați plasați în situația în care încearcă să își folosească inteligența și abilitățile pentru a se omorî unul pe celălalt. Când Annaud se concentrează pe asta filmul funcționează cu o concentrare rară. Includerile suplimentare în subiect și romanța sunt prea mult". Peter Ranier de la "New York Magazine" nu a fost la fel de blând, scriind că "este ca și când un tembel obsedat de filme a decis să colecteze toate convențiile unui film de război prost într-un calculator și să
Inamicul e aproape () [Corola-website/Science/332035_a_333364]
-
(născută Denyer; c. 1701-1763), cunoscută și ca s, a fost o englezoaică din Godalming, Surrey, care în 1726 a devenit subiect al unei controverse considerabile când a reușit să păcălească câțiva medici, făcându-i să creadă că ea a dat naștere unor iepuri. În 1726 Toft a rămas însărcinată. Muncind însărcinată în câmp, ea a observat un iepure care a fascinat
Mary Toft () [Corola-website/Science/332049_a_333378]
-
au contopit în presa națională: Stalin a devenit reîncarnarea lui Lenin. Inițial, presa atribuia toate succesele Uniunii Sovietice conducerii înțelepte a lui Lenin și Stalin dar ulterior Stalin a devenit singura cauză a progresului și bunăstării națiunii. Stalin a devenit subiect în literatură, poezie, muzică, pictură și film; toate exprimau un devotament fără margini. Un exemplu este "Imn lui Stalin" de A.V. Avidenko: Îți mulțumesc, Stalin. Îți mulțumesc pentru că sunt fericit. Îți mulțumesc pentru că îmi este bine. Indiferent cât de
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]