104,954 matches
-
formă analogică sau în hardware, sau sunt bazate pe competențe." Tehnologia este destinată îndeplinirii unui "obiectiv" sau "scop" specific, deci este concretizată în mod specific pentru îndeplinirea acelui obiectiv: de exemplu, poate fi vorba de tehnologie de proiectare sau de laborator (C-D experimentală pentru crearea de produse, echipamente, procedee etc.), tehnologie de producție/de fabricație, tehnologie de produs (încorporată în produs), destinată îndeplinirii funcțiunii produsului în cursul utilizării lui, tehnologia managementului etc. Definițiile de mai sus, foarte variate, consideră fie
Tehnologie () [Corola-website/Science/296555_a_297884]
-
de capabilitate este mai scăzut, cu atât este mai mare riscul implicat prin adoptarea tehnologiei. Variabilele capabilității tehnologice care trebuie luate în considerare sunt: ٭nivelul de finanțare a C-D; ٭resurse umane: amploarea și nivelul calificărilor disponibile; ٭echipamente, dispozitive și laboratoare; ٭brevete de invenție și alte genuri de proprietate intelectuală; ٭alocarea de fonduri pentru inovații incrementale și/sau radicale. Evaluarea capabilității tehnologice a companiei permite identificarea variabilelor care trebuie îmbunătățite, relativ la o anumită tehnologie (echipamente, rewsurse umane etc.) "Selectarea tehnologiilor". Numărul
Tehnologie () [Corola-website/Science/296555_a_297884]
-
Alexandru Ioan Cuza, care a divizat "Colegiului Sfântul Sava" în Universitatea din București și actualul Colegiu Național „Sfântul Sava”. Datorită diversității domeniilor de pregătire academică, activitatea didactică în UB se desfășoară în 19 sedii distincte care dispun de 286 de laboratoare pentru studii de licență, 187 laboratoare destinate cercetării și activității masteranzilor, iar procesul de învățămînt se desfășoară în amfiteatre cu 7900 locuri, 1941 de locuri în săli de curs și 4409 locuri în săli de seminar. Suprafața medie depășește 2
Universitatea din București () [Corola-website/Science/296580_a_297909]
-
Colegiului Sfântul Sava" în Universitatea din București și actualul Colegiu Național „Sfântul Sava”. Datorită diversității domeniilor de pregătire academică, activitatea didactică în UB se desfășoară în 19 sedii distincte care dispun de 286 de laboratoare pentru studii de licență, 187 laboratoare destinate cercetării și activității masteranzilor, iar procesul de învățămînt se desfășoară în amfiteatre cu 7900 locuri, 1941 de locuri în săli de curs și 4409 locuri în săli de seminar. Suprafața medie depășește 2 mp pe student. Există 200 de
Universitatea din București () [Corola-website/Science/296580_a_297909]
-
fost analizată în mai mult detaliu, în scopul de a produce un prototip funcțional, în cadrul a două programe simultane. Unul din ele era programul inițiat de DARPA care a dus la crearea arhitecturii TCP/IP. Celălalt era un program al laboratorului Xerox PARC, creat pentru a explora noi tehnologii pentru rețele și care a produs sistemul PARC Universal Packet (PUP), care a fost în mare măsură ignorat în afara companiei Xerox datorită problemelor de proprietate intelectuală. Primele rutere Xerox au intrat în
Ruter () [Corola-website/Science/298414_a_299743]
-
2 iunie 1858. Pe actul de căsătorie, Maxwell este trecut ca profesor de filozofie naturală la Marischal College, Aberdeen. Despre Katherine se știu puține, afară de faptul că era cu șapte ani mai mare ca Maxwell, că l-a ajutat în laboratorul său și că a lucrat la experimente de viscozitate. Biograful și prietenul lui Maxwell, Lewis Campbell, a adoptat o neobișnuită reticență cu privire la subiectul Katherine, deși descria viața lor de familie ca fiind „una de un neasemuit devotament”. În 1860, Marischal
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
Wöhler, pionierul chimiei organice, a sintetizat ureea (carbamida), un constituent al urinei, folosind numai materiale anorganice ca punct de plecare (cianat de potasiu și sulfat de amoniu). Aceasta a fost prima dată când un compus organic a fost sintetizat în laborator fără să se folosească materiale biologice. Această sinteză a invalidat teoria forței vitale și indirect vitalismul. În 1856, William Henry Perkin, încercând să obțină chinină, a produs în mod accidental un colorant care a devenit cunoscut ca negru/mov de
Chimie organică () [Corola-website/Science/298522_a_299851]
-
solvenți organici. Punctul de topire este de 146-165 oC. La distilare se descompun, au un gust dulce, prezintă proprietăți optice. Metode de preparare Monozaharidele sunt obținute de către plante în procesul fotosintezei, deasemenea au fost cercetate și metode de sinteză de laborator, prin: 1 Condensarea formaldehidei 2 Fotosinteză sau asimilarea clorofiliana, a) reacții datorate semiacetalizarii intramoleculare b) reacții ale grupei carbonil c) reacții de oxidare d) reacții ale hidroxilului glicozidic e) reacții ale grupărilor de hidroxil f) acțiunea acizilor asupra ozelor g
Monozaharidă () [Corola-website/Science/306988_a_308317]
-
nivelul cerințelor vremii. A inițiat "Masa studenților" pentru elevii săraci, a încurajat excursiile școlare și practicarea sporturilor, construind chiar un patinoar în curtea școlii. A înființat muzeele de numismatică, de arheologie, de filologie, estetică și bibliotecile de clasă, a completat laboratoarele cu aparate noi de fizică. Între 1894-1915 a fost inspector șef al școlilor din Brașov. A inițiat editarea colecției “Biblioteca teatrală” la Brașov și a pus piatra de temelie a localului internatului. A fost președintele societății România Jună din Viena
Virgil Onițiu () [Corola-website/Science/307085_a_308414]
-
a participat ca reprezentant al României la proiectul multicentric european EURODIAB, contribuind la cunoașterea precisă a prevalenței diabetului zaharat de tip 1 în Europa, inclusiv în România, precum și la prevalența complicațiilor cronice ale acestui tip de diabet. A înființat un laborator de explorări neurofiziologice unde a dezvoltat tehnici originare de diagnostic și un laborator de cercetări de genetică diabetologică. În cadrul unei colaborări cu centrele de genetică umană din Oxford și Cambridge, care a debutat în 1996, a efectuat (împreună cu Dr. Cristian
Constantin Ionescu-Târgoviște () [Corola-website/Science/307093_a_308422]
-
cunoașterea precisă a prevalenței diabetului zaharat de tip 1 în Europa, inclusiv în România, precum și la prevalența complicațiilor cronice ale acestui tip de diabet. A înființat un laborator de explorări neurofiziologice unde a dezvoltat tehnici originare de diagnostic și un laborator de cercetări de genetică diabetologică. În cadrul unei colaborări cu centrele de genetică umană din Oxford și Cambridge, care a debutat în 1996, a efectuat (împreună cu Dr. Cristian Guja) una din cele mai ample analize genetice ale tipului 1 de diabet
Constantin Ionescu-Târgoviște () [Corola-website/Science/307093_a_308422]
-
apoi la Școala Comercială “Nicolae Kretzulescu” din București (1927 - 1930). Ca secretar al Societății Române de Filosofie (1928 - 1940), a întemeiat Editura Filosofică (1930 - 1944) și a devenit secretar de redacție al "Revistei de Filosofie" (1928 - 1943). Asistent universitar la Laboratorul de Psihotehnie al Facultății de Filosofie București (din 1 februarie 1928), asistent la catedra de Psihologie, Logică și Teoria Cunoașterii de sub conducerea lui C. Rădulescu-Motru. În 1940 a devenit membru corespondent al Academiei de Științe Morale și Politice. A fost
Nicolae Bagdasar () [Corola-website/Science/307082_a_308411]
-
al teritoriului României", în 1985, și Doctor în științe, în specializarea medicină alternativă, în 1987. A început prin a fi cercetător științific la "Institutul de Fizică" (1955-1965), apoi cercetător științific principal la "Centrul de Cercetări Geofizice al Academiei Române" (1965-1968), șef laborator la Laboratorul de Geodinamică, din "Centrul de Cercetări Geofizice al Academiei Române" (1968-1970), la Observatorul Astronomic din București (1970-1977), la "Centrul de Fizica Pământului" (1977-1990), cercetător principal I; director la "Institutul de Geodinamică [Sabba S. Ștefănescu[ al Academiei Române" (din 1990). Începând
Dorel Zugrăvescu () [Corola-website/Science/307071_a_308400]
-
României", în 1985, și Doctor în științe, în specializarea medicină alternativă, în 1987. A început prin a fi cercetător științific la "Institutul de Fizică" (1955-1965), apoi cercetător științific principal la "Centrul de Cercetări Geofizice al Academiei Române" (1965-1968), șef laborator la Laboratorul de Geodinamică, din "Centrul de Cercetări Geofizice al Academiei Române" (1968-1970), la Observatorul Astronomic din București (1970-1977), la "Centrul de Fizica Pământului" (1977-1990), cercetător principal I; director la "Institutul de Geodinamică [Sabba S. Ștefănescu[ al Academiei Române" (din 1990). Începând din 1977
Dorel Zugrăvescu () [Corola-website/Science/307071_a_308400]
-
prelucrare a informației în holografia convențională și în timp real" (conducător: prof. Gh. Cartianu, membru al Academiei) și a obținut titlul de doctor inginer. După terminarea studiilor a început activitatea de cercetare la Institutul de Fizică Atomică din București, în Laboratorul „Metode optice în fizica nucleară” (condus de prof. Ion Agârbiceanu, membru al Academiei), unde a realizat primul laser cu mediu activ solid din România (1968, împreună cu G. Nemeș) și unde a fost atestat cercetător științific. A înființat și a condus
Ionel Valentin Vlad () [Corola-website/Science/307081_a_308410]
-
Metode optice în fizica nucleară” (condus de prof. Ion Agârbiceanu, membru al Academiei), unde a realizat primul laser cu mediu activ solid din România (1968, împreună cu G. Nemeș) și unde a fost atestat cercetător științific. A înființat și a condus Laboratorul de Holografie din cadrul Institutului de Fizică Atomică, Secția Laseri. În 1984 a făcut o vizită academică la TH-Darmstadt, finanțată de Autoritatea germană pentru schimburi academice (DAAD), pentru cercetări în conjugarea optică a fazei. Între 1984 și 1989 a fost adjunct
Ionel Valentin Vlad () [Corola-website/Science/307081_a_308410]
-
finanțată de Autoritatea germană pentru schimburi academice (DAAD), pentru cercetări în conjugarea optică a fazei. Între 1984 și 1989 a fost adjunct al șefului Secției Laseri din cadrul Institutului Central de Fizică. După 1990 a devenit cercetător principal și șef al Laboratorului Optică neliniară și informațională din Secția Laseri a Institutului Național de Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației. A fost vicepreședinte al Consiliului știintific din cadrul Institutului de Fizică Atomică și co-director al Centrului Român de Excelență în Fotonică din Programul de Cercetări
Ionel Valentin Vlad () [Corola-website/Science/307081_a_308410]
-
temă „Studiul unui canal navigabil Cernavodă - Constanța”. Traseul propus este practic traseul actualului canal Dunăre-Marea Neagră. Imediat după absolvire, fiind asistent, efectuează o serie de vizite de documentare la uzinele Voith din Sankt Pölten, Escher Wyss din Zürich, și la laboratoarele universităților tehnice din Zürich (ETH), Viena, Praga, Budapesta, Torino și Milano. În 1928, Pompiliu Nicolau, care preda disciplinele de Hidraulică, Centrale Hidraulice și Mașini Hidraulice înființează un laborator pe profil, care însă își va începe cu adevărat activitatea în anul
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
la uzinele Voith din Sankt Pölten, Escher Wyss din Zürich, și la laboratoarele universităților tehnice din Zürich (ETH), Viena, Praga, Budapesta, Torino și Milano. În 1928, Pompiliu Nicolau, care preda disciplinele de Hidraulică, Centrale Hidraulice și Mașini Hidraulice înființează un laborator pe profil, care însă își va începe cu adevărat activitatea în anul 1931, an în care va prelua în calitate de conferențiar suplinitor disciplina de Mașini Hidraulice și implicit laboratorul. În acest laborator au fost încercate diverse rotoare pentru mașini hidraulice, care
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
care preda disciplinele de Hidraulică, Centrale Hidraulice și Mașini Hidraulice înființează un laborator pe profil, care însă își va începe cu adevărat activitatea în anul 1931, an în care va prelua în calitate de conferențiar suplinitor disciplina de Mașini Hidraulice și implicit laboratorul. În acest laborator au fost încercate diverse rotoare pentru mașini hidraulice, care formau temele de diplomă ale studenților, rotoare executate la Atelierele CFR din Timișoara, fiind sprijiniți de cei ce conduceau aceste Ateliere: Ioan Zăgănescu, Marin Bănărescu și Ștefan Nădășan
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
de Hidraulică, Centrale Hidraulice și Mașini Hidraulice înființează un laborator pe profil, care însă își va începe cu adevărat activitatea în anul 1931, an în care va prelua în calitate de conferențiar suplinitor disciplina de Mașini Hidraulice și implicit laboratorul. În acest laborator au fost încercate diverse rotoare pentru mașini hidraulice, care formau temele de diplomă ale studenților, rotoare executate la Atelierele CFR din Timișoara, fiind sprijiniți de cei ce conduceau aceste Ateliere: Ioan Zăgănescu, Marin Bănărescu și Ștefan Nădășan, viitori profesori ai
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
mașini hidraulice, care formau temele de diplomă ale studenților, rotoare executate la Atelierele CFR din Timișoara, fiind sprijiniți de cei ce conduceau aceste Ateliere: Ioan Zăgănescu, Marin Bănărescu și Ștefan Nădășan, viitori profesori ai politehnicii timișorene. Rezultatele obținute în acest laborator au permis proiectarea unor pompe și turbine hidraulice realizate la Uzinele și Domeniile Reșița, acestea acumulând astfel experiența necesară producerii după cel de al Doilea Război Mondial a echipamentelor pentru hidrocentralele din România. În laboratorul susmenționat inițiază începând din 1935
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
timișorene. Rezultatele obținute în acest laborator au permis proiectarea unor pompe și turbine hidraulice realizate la Uzinele și Domeniile Reșița, acestea acumulând astfel experiența necesară producerii după cel de al Doilea Război Mondial a echipamentelor pentru hidrocentralele din România. În laboratorul susmenționat inițiază începând din 1935 studii asupra cavitației. Lucrează la început singur, apoi atașându-și colaboratori și creând, cum se spune, o școală. Alături de el au lucrat Ioan M. Anton, Iosif Preda, Francisc Gyulai, Octavian Popa, Viorica Anton, Ernest Sisak
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
începând din 1935 studii asupra cavitației. Lucrează la început singur, apoi atașându-și colaboratori și creând, cum se spune, o școală. Alături de el au lucrat Ioan M. Anton, Iosif Preda, Francisc Gyulai, Octavian Popa, Viorica Anton, Ernest Sisak, Valentin Dobîndă. Laboratorul a devenit sub conducerea sa o bază de cercetare din Timișoara a Academiei. Cercetările acestui colectiv au fost publicate de Editura Academiei în anii 1984-1985 în lucrarea "Cavitația", sub semnătura acad. Ioan M. Anton. Lucrări semnificative în care au fost
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
Dalton Transactions", "Crystal Growth & Design", "European Journal of Inorganic Chemistry", "Coordination Chemistry Reviews", "New Journal of Chemistry", "CrystEngComm.," "Inorganica Chimică Acta", etc.). Este coautor la trei cărți publicate în Editură Academiei Române și coautor al unor manuale de chimie pentru liceu. Laboratorul pe care îl conduce a făcut parte dintr-o rețea de excelență a Uniunii Europene (Proiect MAGMANet, 2005-2009), care a adunat cele mai prestigioase laboratoare din Europa în domeniul magnetismului molecular. Proiectul MAGMANet s-a finalizat cu înființarea Institutului European
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]