102,196 matches
-
o anvergură de 9,5 până la 12 cm. Corpul robust este de culoare gri-brună cu linii și puncte roz, iar abdomenul se îngustează până într-un punct. Aripile inferioare sunt gri cu linii negre și roz la bază. Este o specie nocturnă. Se hrănește cu nectar de la unele flori, printre care floarea lunii ("Calonyction aculeatum"), volbură ("Convolvulus arvensis") și petunii (specii de "Petunia"). Omida este solidă și are antene. Se hrănește în timpul zilei și nopții cu floarea de batat ("Ipomoea batatas
Agrius cingulata () [Corola-website/Science/332219_a_333548]
-
abdomenul se îngustează până într-un punct. Aripile inferioare sunt gri cu linii negre și roz la bază. Este o specie nocturnă. Se hrănește cu nectar de la unele flori, printre care floarea lunii ("Calonyction aculeatum"), volbură ("Convolvulus arvensis") și petunii (specii de "Petunia"). Omida este solidă și are antene. Se hrănește în timpul zilei și nopții cu floarea de batat ("Ipomoea batatas"), specii de "Datura" și alte plante. Este un mare dăunător pentru plantațiile de cartof dulce (batat). Specia este neotropică, iar
Agrius cingulata () [Corola-website/Science/332219_a_333548]
-
nocturnă. Se hrănește cu nectar de la unele flori, printre care floarea lunii ("Calonyction aculeatum"), volbură ("Convolvulus arvensis") și petunii (specii de "Petunia"). Omida este solidă și are antene. Se hrănește în timpul zilei și nopții cu floarea de batat ("Ipomoea batatas"), specii de "Datura" și alte plante. Este un mare dăunător pentru plantațiile de cartof dulce (batat). Specia este neotropică, iar adulții migrează spre Canada la nord și spre Patagonia și Insulele Falkland la sud. Poate fi întâlnită și în Insulele Galápagos
Agrius cingulata () [Corola-website/Science/332219_a_333548]
-
arvensis") și petunii (specii de "Petunia"). Omida este solidă și are antene. Se hrănește în timpul zilei și nopții cu floarea de batat ("Ipomoea batatas"), specii de "Datura" și alte plante. Este un mare dăunător pentru plantațiile de cartof dulce (batat). Specia este neotropică, iar adulții migrează spre Canada la nord și spre Patagonia și Insulele Falkland la sud. Poate fi întâlnită și în Insulele Galápagos și Hawaii. A fost semnalată și în Europa de Vest, incluzând Portugalia. Recent, a apărut și în Africa de Vest
Agrius cingulata () [Corola-website/Science/332219_a_333548]
-
este o specie de molie din familia Sphingidae. Poate fi întâlnită în America Centrală și în partea nordică a Americii de Sud. Anvergura este de 57-60 mm. Corpul este brun și are o linie albă pe abdomen. Aripile de sus sunt brun-închise. Adulții zboară tot anul
Aellopos fadus () [Corola-website/Science/332229_a_333558]
-
în partea nordică a Americii de Sud. Anvergura este de 57-60 mm. Corpul este brun și are o linie albă pe abdomen. Aripile de sus sunt brun-închise. Adulții zboară tot anul în zona tropicelor. Au ca principală sursă de hrană nectarul de la specii variate de flori, printre care se numără specii de "Abelia". Larvele se hrănesc cu specii variate de Rubiaceae, printre care: "Genipa americana", "Alibertia edulis" și specii de "Randia". Pupele sunt negre și subțiri.
Aellopos fadus () [Corola-website/Science/332229_a_333558]
-
57-60 mm. Corpul este brun și are o linie albă pe abdomen. Aripile de sus sunt brun-închise. Adulții zboară tot anul în zona tropicelor. Au ca principală sursă de hrană nectarul de la specii variate de flori, printre care se numără specii de "Abelia". Larvele se hrănesc cu specii variate de Rubiaceae, printre care: "Genipa americana", "Alibertia edulis" și specii de "Randia". Pupele sunt negre și subțiri.
Aellopos fadus () [Corola-website/Science/332229_a_333558]
-
o linie albă pe abdomen. Aripile de sus sunt brun-închise. Adulții zboară tot anul în zona tropicelor. Au ca principală sursă de hrană nectarul de la specii variate de flori, printre care se numără specii de "Abelia". Larvele se hrănesc cu specii variate de Rubiaceae, printre care: "Genipa americana", "Alibertia edulis" și specii de "Randia". Pupele sunt negre și subțiri.
Aellopos fadus () [Corola-website/Science/332229_a_333558]
-
zboară tot anul în zona tropicelor. Au ca principală sursă de hrană nectarul de la specii variate de flori, printre care se numără specii de "Abelia". Larvele se hrănesc cu specii variate de Rubiaceae, printre care: "Genipa americana", "Alibertia edulis" și specii de "Randia". Pupele sunt negre și subțiri.
Aellopos fadus () [Corola-website/Science/332229_a_333558]
-
după ce le urmăresc dintr-un loc de pândă. Ouăle sunt albe. Puii ies din ou golași și orbi, și au nevoie de o îngrijire îndelungată. Ambii parteneri clocesc cu schimbul, adesea în colonii. Au fost descrise 2 genuri și 11 specii. În România trăiește o singură specie, dumbrăveanca ("Coracias garrulus")
Coraciide () [Corola-website/Science/332384_a_333713]
-
de pândă. Ouăle sunt albe. Puii ies din ou golași și orbi, și au nevoie de o îngrijire îndelungată. Ambii parteneri clocesc cu schimbul, adesea în colonii. Au fost descrise 2 genuri și 11 specii. În România trăiește o singură specie, dumbrăveanca ("Coracias garrulus")
Coraciide () [Corola-website/Science/332384_a_333713]
-
stepe, terenuri arabile, culturi, pășuni, păduri de foioase, păduri în tranziție) încadrată în bioregiune geografică stepică a Podișului Casimcei; ce adăpostește o gamă variată de floră (halofilă, higrofilă, mezohigrofilă) și asigură condiții de găzduire, hrană și cuibărit pentru mai multe specii de păsări migratoare și de pasaj enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 2009/147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice). Situl prezintă un deosebit interes geologic (abrupturi calcaroase atribuite jurasicului), cheiuri și maluri de
Cheile Dobrogei (sit SPA) () [Corola-website/Science/332403_a_333732]
-
în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 2009/147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice). Situl prezintă un deosebit interes geologic (abrupturi calcaroase atribuite jurasicului), cheiuri și maluri de văii), paleontologic (faună fosilă), speologic și peisagistic. Specii de păsări protejate semnalate în arealul sitului: uliu cu picioare scurte ("Accipiter brevipes"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), ciocârlia de câmp ("Alauda arvensis"), fâsă de câmp ("Anthus campestris"), acvilă de câmp ("Aquila heliaca"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), ciuf-de-pădure ("Asio otus"), gâsca cu
Cheile Dobrogei (sit SPA) () [Corola-website/Science/332403_a_333732]
-
operculare bine dezvoltate. Membranele branhiale, concrescute cu istmul în urma eventelor și nu formează o cută în partea posterioară. Palatopătratul articulat direct cu simplecticul; stilohialul se articulează cu partea posterioară a simplecticului. Stomacul divizat în două compartimente. Sunt descrise 17 de specii, dintre care multe sunt amenințate cu dispariția. În apele României trăiesc 5 specii:
Acipenser () [Corola-website/Science/332422_a_333751]
-
o cută în partea posterioară. Palatopătratul articulat direct cu simplecticul; stilohialul se articulează cu partea posterioară a simplecticului. Stomacul divizat în două compartimente. Sunt descrise 17 de specii, dintre care multe sunt amenințate cu dispariția. În apele României trăiesc 5 specii:
Acipenser () [Corola-website/Science/332422_a_333751]
-
(japoneză: ) sau "molia de matase japoneză" este o specie de molie din familia Saturniidae. Este endemica din Japonia, dar a fost adusă și în Europa pentru producerea de mătase, si acum se găsește în Austria, Italia de nord-est și în Peninsula Balcanică (chiar si in România). "" a fost folosită
Antheraea yamamai () [Corola-website/Science/332446_a_333775]
-
bine, dar este foarte rezistență și elastică. Acum este foarte rară și scumpă. Are o anvergură de 110-150 mm. Adulții zboară între lunile august și septembrie într-o singură generație (depinzând de locație). Larvele au că principala sursă de hrană specii de "Quercus", dar au fost observate și pe "Fagus sylvatica", "Castanea sativa", "Carpinus", "Roșa" și "Crataegus".
Antheraea yamamai () [Corola-website/Science/332446_a_333775]
-
de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 367 hectare. Situl prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul sitului au fost identificate șapte tipuri de habitate comunitare; astfel: Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu
Insulele stepice Șura Mică - Slimnic () [Corola-website/Science/332440_a_333769]
-
altitudine joasă ("Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis") și Tufărișuri subcontinentale peri-panonice. La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice; dintre care unele protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); astfel: capul-șarpelui ("Echium russicum"), hodolean tătăresc ("Crambe tataria"), clopțelul cu frunze de crin ("Adenophora lilifolia"), angelică ("Angelica palustris") sau stânjenelul sălbatic ("Iris aphylla ssp. hungarica"); care vegetează alături de: orhideea piramidă ("Anacamptis pyramidalis"), rușcuță de primăvară
Insulele stepice Șura Mică - Slimnic () [Corola-website/Science/332440_a_333769]
-
Fauna sitului are în componență trei amfibieni: tritonul cu creastă ("Triturus cristatus")), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis") și ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"); o reptilă: broasca țestoasă de baltă ("Emys orbicularis") și un fluture ("Pseudophilotes bavius") din familia Lycaenidae. Cele cinci specii se află pe lista roșie a IUCN și sunt protejate prin aceeași "Directivă a CE" (anexa I-a) 92/43/CE din 21 mai 1992. În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Insulele stepice Șura Mică - Slimnic () [Corola-website/Science/332440_a_333769]
-
privind redimensionarea economiei lumilor pe care aceștia le parcurg. Oportunitățile de afaceri ivite le oferă unor întreprinzători - printre care se numără și Aramnita - ocazia să-și pună în aplicare mărețele planuri de afaceri care să-i îmbogățească. Dar arhivele unor specii extraterestre povestesc despre vremuri îndepărtate în care Golul a devorat lumi pentru a-și procura energia necesară auto-susținerii. De aceea, ele se tem că pelerinajul va determina Golul să se extindă din nou și sunt pregătite să oprească flota pelerinilor
Golul visător () [Corola-website/Science/332431_a_333760]
-
este o specie extinctă de păsări din familia Pelagornithidae, care a trăit în urmă cu 25 - 28 de milioane de ani. Având o anvergură a aripilor între 6,1 - 7,4 m și o greutate cuprinsă între 21 și 40 kg, "" este considerată
Pelagornis sandersi () [Corola-website/Science/332474_a_333803]
-
și 40 kg, "" este considerată cea mai mare pasăre zburătoare descoperită până în prezent. Scheletul unui exemplar de "Pelagornis sandersi" a fost descoperit în cu ocazia săpăturilor necesare pentru construirea unui nou terminal al "" din statul american Carolina de Sud. Descrierea speciei a fost publicată de Dr. Daniel Ksepka în revista "Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America" din iulie 2014, „Flight performance of the largest volant bird”. Dacă estimarea anvergurii deschiderii aripilor a fost estimată
Pelagornis sandersi () [Corola-website/Science/332474_a_333803]
-
ar fi cea mai mare pasăre descoperită vreodată, cu o anvergură de circa două ori mai mare decât a albatrosului călător, cea mai mare pasăre în viață a momentului. Precedentul record privind anvergura aripilor era deținut de "Argentavis magnificens", o specie care a trăit în urmă cu aproximativ 6 milioane de ani în Argentina de astăzi și care avea o deschidere a aripilor cuprinsă între 5,5 și 7 m. Estimările actuale plasează scheletul fosilei "Pelagornis sandersi" ca fiind de circa
Pelagornis sandersi () [Corola-website/Science/332474_a_333803]
-
Acipenser sturio) este un pește marin, bentonic, anadrom, din familia acipenseride (Acipenseridae), amenințat cu dispariția, care era răspândit pe litoralul atlantic al Europei până în Norvegia, mările Baltică, Nordului, Mediterană, Adriatică și Neagră. Urca pe fluvii pe distanțe lungi. Astăzi, această specie trăiește doar în râul Garonne (Franța). În România nu s-a mai pescuit de 60 de ani și este considerată ca specie dispărută, în trecut se întâlnea în tot lungul litoralului și în fața gurilor Dunării, iar în Dunăre era semnalat
Șip () [Corola-website/Science/332434_a_333763]