102,116 matches
-
a criticat Arabia Saudită din cauza amputărilor și flagelărilor pe care le desfășoară conform codului Sharia. Delegația saudită a răspuns prin a apăra „tradițiile legale” păstrate încă de la apariția Islamului, acum 1400 de ani, și a respins amestecul în sistemul său judiciar. Tribunalele continuă să impună sentințe care prevăd suplimentar pedepse cu flagelarea pentru multe infracțiuni. Cel puțin cinci inculpați au fost condamnați la pedepse cuprinse între 1000 și 2500 de lovituri de bici. Flagelarea este aplicată în închisori. În 2014, pedeapsa bloggerului
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
și Sunna (tradiția) Profetului Mohamed drept constituția țării. Nici guvernul, nici societatea în general nu acceptă conceptul de separare a religiei de stat, iar o astfel de separare nu există. Sistemul legal este bazat pe Shari'a (legea islamică), cu tribunale Shari'a care judecă pe baza unui cod derivat din Coran și Sunna. Conform Human Rights Watch, Arabia Saudită „discriminează sistematic minoritățile religioase musulmane, în particular pe șiiți și ismailiți”, dar guvernul le permite musulmanilor șiiți să-și folosească propriile tradiții
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
a studiat suplementar o specializare care i-a permis, după absolvirea acesteia sub foarte cunoscutul profesor Gerard van Swieten un an mai târziu, să preia activități de interes public ca apărarea de epidemii, controlul personalului medical și afaceri medicinale în fața tribunalelor. Primul angajament în această calitate l-a căpătat în orașul minier Idria (astăzi Slovenia). Aici a avut-o să aibă grijă ca medic de aproximativ 2000 de mineri cu familiile lor. Pentru acest scop a înființat, printre altele, o farmacie
Giovanni Antonio Scopoli () [Corola-website/Science/335143_a_336472]
-
cu conducerea școlii, autorizația de instructor pentru categoria B i-a fost retrasă și i s-a desfăcut contractul de muncă pe motiv de incompetență și indisciplină, ceea ce a determinat-o Barbara Panco să acționeze școala în justiție. În urma procesului, tribunalul a stabilit că i s-a desfăcut contractul de muncă în mod abuziv, astfel că a reușit să se transfere în interes de serviciu ca instructor la școala de șoferi profesioniști de la Chitila. Acolo a reușit să-și reobțină autorizația
Barbara Panco () [Corola-website/Science/335229_a_336558]
-
pe continent limba franceză propriu-zisă. Ulterior, folosirea francezei a scăzut treptat, dar în justiție s-a păstrat încă multă vreme. Primele lucrări juridice în engleză au fost redactate în secolul al XVI-lea, dar această limbă a devenit obligatorie în tribunale abia începând cu 1731. Și în prezent se mai folosesc în textele legilor unele formule în franceză. Exemple: Unii cărturari din Evul Mediu aveau ca limbă maternă anglo-normanda, iar pentru alții era limbă secundă. Cu toții scriau și în aceasta, și
Limba anglo-normandă () [Corola-website/Science/335271_a_336600]
-
la săptămâna artei la Jeddah și ale căror fotografii proveneau de pe Instagram. În ciuda mărturiilor în favoarea sa care afirmau a nu-l fi auzit vreodata pe artist pronunțându-se contra religiei. Fayad, în vârstă de 35 ani, a fost condamnat de tribunal la 4 ani închisoare și 800 lovituri de bici. Procuratura a făcut apel, cerând condamnarea la moarte. Fayad a fost rejudecat și la 17 noiembrie 2015 a fost condamnat la moarte pentru cinci capete de acuzare, între care apostazie, propagandă
Ashraf Fayad () [Corola-website/Science/335299_a_336628]
-
acuzare, între care apostazie, propagandă ateista, periclitarea moralei publice,legături interzise cu femei. În sentința să judecătorul a afirmat că „pocăința este o faptă a inimii al carei loc se află în Tribunalullumii de apoi, ea nu este relevanță pentru tribunalul din lumea noastră.” La 2 februarie 2016 tribunalul din orașul Abha a decis să ușureze pedeapsă și a comutat-o în 8 ani de închisoare și 800 lovituri de bici. Se crede că arestarea și judecarea lui Fayad a fost
Ashraf Fayad () [Corola-website/Science/335299_a_336628]
-
publice,legături interzise cu femei. În sentința să judecătorul a afirmat că „pocăința este o faptă a inimii al carei loc se află în Tribunalullumii de apoi, ea nu este relevanță pentru tribunalul din lumea noastră.” La 2 februarie 2016 tribunalul din orașul Abha a decis să ușureze pedeapsă și a comutat-o în 8 ani de închisoare și 800 lovituri de bici. Se crede că arestarea și judecarea lui Fayad a fost inițiată de „poliția de moravuri” ca răzbunare pentru
Ashraf Fayad () [Corola-website/Science/335299_a_336628]
-
Buchenwald", "Regina de la Buchenwald", "Vrăjitoarea Roșie de la Buchenwald", "Văduva Măcelarului" și "Curva de la Buchenwald." a fost închisă înainte de 1944, atunci când a fost achitată din lipsă de probe, dar soțul ei a fost găsit vinovat și condamnat la moarte de către un tribunal SS din Munchen, fiind executat prin împușcare la Buchenwald în aprilie 1945. Ea a locuit cu familia sa supraviețuitoare în orașul Ludwigsburg, unde a fost arestată de către autoritățile americane la 30 iunie 1945. Koch și alți 30 de acuzați au
Ilse Koch () [Corola-website/Science/331554_a_332883]
-
Buchenwald în aprilie 1945. Ea a locuit cu familia sa supraviețuitoare în orașul Ludwigsburg, unde a fost arestată de către autoritățile americane la 30 iunie 1945. Koch și alți 30 de acuzați au fost duși în fața instanței militare americane de la Dachau (Tribunalul Guvernamental General Militar pentru judecarea criminalilor de război) în 1947. Procurorul acuzării a fost Robert L. Kunzig. Ea a fost acuzată de "complicitate și participare la crimele de la Buchenwald". Koch a anunțat în sala de judecată că era însărcinată în
Ilse Koch () [Corola-website/Science/331554_a_332883]
-
D. Clay, an American Life", a precizat că abajururile din piele ale lui Ilse Koch erau într-adevăr realizate din piele de capră. Sub presiunea opiniei publice, Koch a fost arestată din nou în 1949 și a apărut în fața unui tribunal al Germaniei de Vest. Audierea a început la 27 noiembrie 1950 la Augsburg și a durat șapte săptămâni, timp în care au dat declarații 250 de martori, inclusiv 50 în sprijinul apărării sale. La 15 ianuarie 1951 a fost condamnată
Ilse Koch () [Corola-website/Science/331554_a_332883]
-
adus la Ciucea un monument de arhitectură românească, biserica din lemn din comuna sălăjeană Gălpâia și a înființat o mănăstire de maici care a funcționat până în 1947 și și-a reluat activitatea în 1994. În 1946 a fost condamnată de Tribunalul Poporului (care o cercetase ca vicepreședintă a Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale înființat de Ion Antonescu, soție de fost prim-ministru, acuzată de dezastrul la care a fost împinsă țara de război, inclusiv de subminarea economiei naționale, ca și
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
în ) și la 21 de ani, în 1452, titlul de "Maîtrise ès arts" (M.A.) care i-a conferit primul grad ecleziastic, de „chierico”, inclusiv anumite privilegii (), ca dreptul la purtare de „tonsură”, la a fi judecat numai de un tribunal al Bisericii Catolice (un beneficiu ecleziastic, „privilegium fori”) și deasemenea, dreptul de admitere automată la o altă facultate. Student fiind, François s-a angrenat într-o serie de tulburări studențești din care a scăpat fără pedeapsă prin protecția părintelui Guillaume
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
conspirații, pentru a-și mulțumi reeducatorii, fapt care ducea la risipă de efort din partea Securității, care era nevoită să verifice faptele pe teren, respectiv numărul mare al morților, au condus la încetarea acțiunii violente. În cadrul acestui proces vor fi înaintați tribunalului pentru condamnare un număr de 22 de deținuți: Eugen Țurcanu, Vasile Pușcașu, Alexandru Popa, Maximilian Sobolevski, Mihai Livinschi, Ion Stoian, Cristian Șerbănescu, Constantin P. Ionescu, Octavian Voinea, Aristotel Popescu, Pafnutie Pătrășcanu, Dan Dumitrescu, Vasile Păvlăvoaie, Octavian Zbranca, Constantin Juberian, Cornel
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
a fost o acțiune legionară comandată subversiv din Austria de către Horia Sima și urmărea compromiterea Partidului Comunist. Anchetatorul scrie procesele verbale, anchetatul fiind forțat, sub presiuni fizice și morale, să le semneze. În urma sentinței date la 10 noiembrie 1954 de către Tribunalul Militar pentru Unități MAI, toți acuzații au fost condamnați la moarte. Majoritatea au fost executați prin împușcare la Jilava, pe 17 decembrie 1954. Singurii care nu au fost executați au fost: A Popa, O. Voinea, A. Popescu, D. Dumitrescu și
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
au fost salvați de către o navă britanică. Totuși, "Patna" și pasagerii săi au fost deasemenea salvați mai tarziu, și acțiunile vrednice de dispreț ale echipajului au devenit cunoscute. Ceilalți participanți se sustrag de la ancheta, lăsându-l pe Jim singur la tribunal. Curtea l-a lipsit de certificatul sau de navigație pentru abaterile de la datorie. Jim este furios pe sine însuși, atât pentru momentul de slăbiciune, cât și pentru ratarea oportunității de a fi un "erou". La proces, l-a întâlnit pe
Lord Jim () [Corola-website/Science/331653_a_332982]
-
Sovietică (ARLUS) iar în 1948 a fost naționalizată. Din 1952, casa a slujit drept sediu Uniunii Scriitorilor din România. În 1997, Primăria Municipiului București dădea casa în folosință Uniunii Scriitorilor, pentru o perioadă de 49 de ani. În aprilie 2010, Tribunalul București a decis ca imobilul să fie restituit în natură de Uniunea Scriitorilor, moștenitoarelor familiei Monteoru, Ioana Angelescu și mamei sale, Nora-Geta Angelescu Monteoru. Decizia a fost atacată în justiție, la Curtea de Apel București. La data de 1 februarie
Casa Monteoru () [Corola-website/Science/331759_a_333088]
-
fiind acum reprezentatul oamenilor în Senatul României. În iulie 2013, Dian Popescu, pe atunci președinte al PNL Gorj, a fost reținut preventiv pentru acuzațiile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, dare de mită și uz de fals. Tribunalul Gorj a decis ulterior cercetarea politicianului în stare de libertate. Acuzațiile au fost legate de modul în care firma lui Dian Popescu, societatea Maserati s-a ocupat de construcția stadioanele din Peștișani și Scoarța. Conform unui raport al Curții de
Dumitru-Dian Popescu () [Corola-website/Science/331839_a_333168]
-
metri. La câteva zile după tragedie, experții au ajuns la concluzia că nu a avut loc un atac terorist, în opinia acestora, un dispozitiv exploziv improvizat, a fost destinat pentru alte scopuri, însă a explodat accidental. La 24 octombrie 2006 Tribunalul municipiului Tiraspol i-a condamnat la 9 și 10 ani de închisoare de Aleksander și Serghei Varbasevici. Pe 13 august 2006 la ora 13 și 50 de minute în apropiere de centrul comercial „Причерноморье” („la Marea Neagră”) a avut loc explozia
Exploziile de la Tiraspol din 2006 () [Corola-website/Science/335556_a_336885]
-
nu au pierdut nici un vas, dar cea mai mare parte a orașului a fost distrus de incendiile cauzate de obuze, dar și de oamenii lui ‘Urabi, care urmăreau să lase britanicilor un oraș în ruine. Tewfik Pașa, care își mutase tribunalul în Alexandria în timpul revoltei, l-a declarat pe ‘Urabi rebel și l-a demis din toate pozițiile deținute în cadrul guvernului. ‘Urabi a reacționat, obținând o Fatwă din partea șeicului Al Azhar, care îl condamna pe Tewfik ca trădător de țară și
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
aceasta devenind complet liberă. Cheiurile râului au fost îndreptate la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu demolarea unor părți ale vechiului oraș. Expansiunea Antwerpenului a dus la construcția de noi străzi și bulevarde, dar și de noi clădiri publice, precum tribunalul sau Banca Națională. Secolul XX a adus progres. Deși întreruptă de cele două războaie mondiale, creșterea teritoriului orașului a continuat, în special pe seama expansiunii portului. Astfel, pe 22 martie 1929, fostele municipalități Oosterweel, Oorderen și Wilmarsdonk, plus părți din Ekeren
Antwerpen (district) () [Corola-website/Science/335708_a_337037]
-
estonă: "Lossi plats"). Clădirea semăna cu un palat aristocratic, ceea ce a făcut ca Castelul să primească un alt nume: Palatul Toompea. Casa Stenbock, una dintre cele mai remarcabile clădiri de pe terasa nordică a Toompeei, a fost construită în aceeași perioadă - tribunalul a fost și el terminat probabil până în 1792. Tallinnul a fost șters de pe lista orașelor fortifiate ale Imperiului Rus în 1857. Aceasta a permis să se construiască încă trei drumuri din capătul sudic al Toompeei peste structurile defensive anterioare: Drumul
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
castrarea, spânzurarea de "membrele virile" ori moartea. Nici Epoca Renașterii a fost mai tolerantă în privința sexualității umane. Spre exemplu, în Anglia, înainte de secolul al XVI-lea, sodomia era considerată drept o crimă ecleziastică și era guvernată sub toate aspectele de tribunalele ecleziastice. Prima prevedere legală adoptată de parlament, care s-a ocupat direct de comportamentul homosexual se referea la sodomie și era cuprinsă în "The Act of Henry VIII" din anul 1534. Pedeapsa pentru "cel mai ticălos dintre criminali" era moartea
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
argint și alte materiale prețioase, fiind cel mai venerat obiect al bazilicii. Pelerinii au început să meargă către sanctuarul marian încă din secolul al XII-lea. Un număr mai mare de pelerini este documentat începând din jurul anului 1330, atunci când un tribunal laic a impus o „Zellfahrt” ("călătorie la Zell") ca ispășire pentru criminali. În anii următori, un număr tot mai mare de pelerini a început să vină din țările învecinate. După Contrareformă, Habsburgii a transformat Mariazell într-un sanctuar național. Cu
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]
-
se constituie 4 zile mai târziu, prin decret regal, iar Nicolae Iorga avea să fie numit consilier abia atunci, dar acest fapt nu era un amănunt de care să se împiedice Armand Călinescu sau Nicolae Iorga. În baza acestei reclamații, Tribunalul Militar al Corpului II Armată, în 29 martie 1938, a emis un ordin de urmărire pe numele lui Corneliu Zelea Codreanu, întemeiat pe acuzația de "“ultraj în baza unei scrisori de amenințare trimisă printr-un curier”." În noaptea de 16
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]