106,336 matches
-
precum în industria alimentară (cercetare în produsele tip „light”, îmbunătățirea proprietăților organoleptice ale alimentelor, în mascarea gustului), industria cosmetică, agricultură și produse casnice. Problemele asociate cu emulsiile multiple sunt numeroase și multe dintre ele sunt încă nerezolvate, deși există multă literatură asupra acestui subiect, în special în ultimele două decade. Într-adevăr, combinația de emulsifiere, precum și natura fazei uleioase, și procentele volumice ale diferitelor medii sunt parametri esențiali. Cu toate acestea, o mare parte a aplicațiilor implică domeniul farmaceutic uman: emulsiile
Emulsie () [Corola-website/Science/305711_a_307040]
-
scrierea limbii bosniace. Cărturarii bosniaci scriau lucrări religioase și științifice în limba arabă, lucrări literare în persană și mai puțin în turcă, iar documentele oficiale în turcă. În același timp a existat timp de trei secole și jumătate și o literatură în limba maternă scrisă cu alfabetul arab, constând mai ales în poeme religioase, dar și în poezii inspirate din cea populară. Un reprezentant de seamă al acestei literaturi a fost Muhamed Hevaji Uskufi, care este și autorul primei lucrări lexicografice
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
același timp a existat timp de trei secole și jumătate și o literatură în limba maternă scrisă cu alfabetul arab, constând mai ales în poeme religioase, dar și în poezii inspirate din cea populară. Un reprezentant de seamă al acestei literaturi a fost Muhamed Hevaji Uskufi, care este și autorul primei lucrări lexicografice bosniace, un glosar bosniac-turc în rime, apărut în 1631. În 1878, Bosnia și Herțegovina au ajuns sub dominația Imperiului Austro-Ungar. Atunci au început primele încercări sistematice de creare
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
considerând aceste rate pretul banilor. Ei argumentau de asemenea, că abundența monedei, nedesară pentru a realiza rate scăzute ale dobănzii, antrenează creșterea prețurilor. Între contribuțiile mercantilismului englez, mai trebuie menționată și teza formulată de Thomas Gresham (1519 - 1597), prezentată în literatură sub denumirea de legea lui Gresham: „moneda rea alungă din circulație moneda bună”, iar Wiliam Petty rămâne cunoscut prin introducerea noțiunii de valoare, prin propunerea de a se contracara șomajul prin scăderea salariului, cât și prin cunoscuta formulă prin care
Mercantilism () [Corola-website/Science/305741_a_307070]
-
duală a împăratului: pe de o parte "Dom Pedro II", care și-a efectuat asiduu datoria în rolul împăratului și, pe de altă parte, "Pedro de Alcântara" care considera biroul imperial o povară și care era mai fericit în lumea literaturii și a științei. Pedro II era ceea ce astăzi numim "workaholic". De obicei se trezea la 7 am și nu se culca înainte de ora 2 dimineața. Întreaga zi o dedica afacerilor de stat iar timpul liber îl petrecea citind și studiind
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
și doi copii, ocupîndu-se cu agricultura, vînătoarea și echitația — pasiunile lui din fragedă tinerețe. Tot aici, așa cum susțin mai toți cercetătorii lui Xenofon și-a scris tratatele care i-au asigurat un loc onorabil în vasta și impunătoarea istorie a literaturii elene. Pentru a evidenția aria largă a preocupărilor lui Xenofon, am putea spune enciclopedismul său, vom enumera, pe lângă lucrarea istorică citată mai sus "Anabasis", scrierile sale "Helenice", o continuare a istoriei grecești în completarea operei Iui Tucidide: "Ciropedia" sau despre
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
ai înțeleptului atenian, dintre care se disting, împreună cu Xenofon, Antistene cinicul și Aristip hedonistul. Maestrul — „plebeul" Socrate le apărea tuturor acestor admiratori ai săi ca „eliberatorul" oamenilor de sub jugul plăcerilor și al prejudecăților. S-a discutat enorm, existând o întreagă literatură de specialitate, despre felul cum este prezentat Socrate în scrierile închinate lui. Au fost voci, nu lipsite de autoritate, care au văzut în ele doar unele „șabloane obișnuite, care nu transcriu amintiri autentice". Alți cri-tici, la fel de avizați, au văzut "Convorbiri
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
Ciobănescul german sau câinele lup este o rasă de câine care se presupune că a apărut prin domesticirea lupului. Considerația are în vedere asemănările aspectului general. Literatura de specialitate menționează folosirea acestui câine din vremuri străvechi de către ciobanii germani, rasa prezentând variabilitate mare sub raportul însușirilor morfologice de la o regiune la alta, adaptându-se condițiilor de climă și climaterice fie modificându-și talia, viteza de mișcare pentru
Ciobănesc german () [Corola-website/Science/305772_a_307101]
-
poziției sale într-un sistem de relații reciproce. Cunoașterea structurei clarifică formarea și transformarea obiectului cercetat. ul a avut momentul său culminant între anii 1960 și 1970. Metodele structuralist ice au fost adoptate mai ales în lingvistică, semiotică și teoria literaturii. Aplicarea acestor metode se pot regăsi și în psihanaliză, teoria cunoașterii, psihologie, științele sociale și antropologie. Limbajul este paradigma principală a cercetărilor structuralist ice. Structuralismul vede în limbaj, ca un sistem de semne, forma de bază a oricărei organizări unitare
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
Noam Chomsky. Mișcarea structuralistă s-a caracterizat încă de la ivirea ei printr-o critică a metodei istoricizante a școlilor antropologice anterioare, "difuzionismul" și "evoluționismul". Ea a dat naștere la două curente distincte: structuro-funcționalismul anglo-saxon și structuralismul lui Claude Lévi-Strauss. În literatura de limbă engleză antropologia structuralistă este reprezentată în special de Bronislaw Malinowski (1884-1942) și Alfred Reginald Radcliffe-Brown (1881-1955). Ambii folosesc metoda structuralistă în măsura în care se consideră că fiecare societate constituie un sistem, un ansamblu de elemente interdependente, cum sunt relațiile de
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
Aproape toate lucrările sale au fost inițial publicate în Veneția, cu excepția madrigali spirituali, care a apărut în Romă. Marenzio produs șaptesprezece cărți de madrigale între 1580 și 1589, toate acestea arată cele mai expresive, a variat și importanța lucrări în literatura Madrigal. Cele mai multe dintre madrigale sunt de cinci voci, dar el a scris de asemenea, multe de patru și cinci piese vocale. În toate madrigale lui Marenzio prezintă cea mai apropiată relație de text și muzica prin utilizarea contrapunct imitative, textura
Luca Marenzio () [Corola-website/Science/306290_a_307619]
-
pe culme, aflate într-o pădure de fag se găsesc stăncile de la "Trei căldări" (sau "Căldările uriașilor"). Sunt trei marmite de eroziune formate într-un monolit de gresie, datorită erodării exercitate de vânt și de către apele de șiroire. Menționat în literatura în “Baltagul” lui Mihail Sadoveanu, se suprapune peste calea pe care a străbătut-o Vitoria Lipan pentru a-și caută bărbatul. Denumirea lui vine de la italienii aduși de regele Carol I pentru a construi șoseaua. Drumul, cunoscut sub indicativul DJ209B
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
fost țărani: Profir Cărare și Nadejda Duca. Clasa întâia (românească!) o trece în 1942-43. A urmat școala medie de cultură generală din comuna natală. A absolvit Facultatea de Jurnalistică a Școlii Centrale Comsomoliste din Moscova (1956) și Cursurile superioare de literatură de pe lângă Institutul de Literatură M. Gorki din Moscova (1969). După absolvire, fost redactor la publicațiile "Chipăruș" și "Moldova socialistă". A fost director al Biroului de propagare a literaturii al USM. A fost eliberat din postul ce-l deținea la revista
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
și Nadejda Duca. Clasa întâia (românească!) o trece în 1942-43. A urmat școala medie de cultură generală din comuna natală. A absolvit Facultatea de Jurnalistică a Școlii Centrale Comsomoliste din Moscova (1956) și Cursurile superioare de literatură de pe lângă Institutul de Literatură M. Gorki din Moscova (1969). După absolvire, fost redactor la publicațiile "Chipăruș" și "Moldova socialistă". A fost director al Biroului de propagare a literaturii al USM. A fost eliberat din postul ce-l deținea la revista Chipăruș și exilat la
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
Jurnalistică a Școlii Centrale Comsomoliste din Moscova (1956) și Cursurile superioare de literatură de pe lângă Institutul de Literatură M. Gorki din Moscova (1969). După absolvire, fost redactor la publicațiile "Chipăruș" și "Moldova socialistă". A fost director al Biroului de propagare a literaturii al USM. A fost eliberat din postul ce-l deținea la revista Chipăruș și exilat la Telenești, în calitate de colaborator la ziarele de tiraj de la sate, pentru a i se face “reeducare ideologică”. Prin 1954 a început să publice versuri lirice
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
Rodari, François Villon etc. A fost laureat al Premiului Național (2000). AUTOGRAF Cărare Petru (13.02.1935, Zaim, județul Tighina). Poet, prozator, dramaturg și traducător. Absolvește Facultatea de Jurnalistică a Școlii Centrale Comsomoliste din Moscova (1956) și Cursurile Superioare de Literatură ale Institutului „M. Gorki” (1969). Activează în calitate de redactor, publicist la periodicele: „Colhoznicul Moldovei”, „Tinerimea Moldovei”, „Cultura Moldovei” „Chipăruș”, „Moldova socialistă” ș.a. Redactor la Editura Școala Sovietică; secretar literar la Teatrul „Luceafărul”; director al Biroului de propagare a literaturii de pe lîngă
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
Superioare de Literatură ale Institutului „M. Gorki” (1969). Activează în calitate de redactor, publicist la periodicele: „Colhoznicul Moldovei”, „Tinerimea Moldovei”, „Cultura Moldovei” „Chipăruș”, „Moldova socialistă” ș.a. Redactor la Editura Școala Sovietică; secretar literar la Teatrul „Luceafărul”; director al Biroului de propagare a literaturii de pe lîngă Uniunea Scriitorilor. Primele poezii lirice „O călătorie prin rai”, „Seară de vară”, „O, leliță” ș.a., cu pronunțate accente umoristice, văd lumina tiparului în „Tinerimea Moldovei” (1954-1955). Debutează editorial cu volumul de poezii umoristice „Soare cu dinți” (1962), urmat
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
deschis”, „Portretul”, „Logodna cu bucluc” ș.a. au fost montate la teatrele „Vasile Alecsandri” din Bălți și „Licurici” de la Chișinău. A tradus din Esop, Ivan Krîlov, Samuil Marșak, Boris Oleinik, Rasul Gamzatov, François Villon ș.a. Distincții: Medalia „Mihai Eminescu”, Maestru al literaturii, Premiul Național pentru Literatură (2000). Opere: „Soare cu dinți”, Chișinău, 1962; „Trandafir sălbatic”, Chișinău, 1965; „Parodii”, Chișinău, 1965; „Stele verzi”, Chișinău, 1967; „Zodia musafirului”, Chișinău, 1970; „Versuri”, Chișinău, 1970; „Săgeți”, Chișinău, 1972; „Oglinzi”, Chișinău, 1974; „Urzicuțe”, Chișinău, 1979; „Între patru
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
bucluc” ș.a. au fost montate la teatrele „Vasile Alecsandri” din Bălți și „Licurici” de la Chișinău. A tradus din Esop, Ivan Krîlov, Samuil Marșak, Boris Oleinik, Rasul Gamzatov, François Villon ș.a. Distincții: Medalia „Mihai Eminescu”, Maestru al literaturii, Premiul Național pentru Literatură (2000). Opere: „Soare cu dinți”, Chișinău, 1962; „Trandafir sălbatic”, Chișinău, 1965; „Parodii”, Chișinău, 1965; „Stele verzi”, Chișinău, 1967; „Zodia musafirului”, Chișinău, 1970; „Versuri”, Chișinău, 1970; „Săgeți”, Chișinău, 1972; „Oglinzi”, Chișinău, 1974; „Urzicuțe”, Chișinău, 1979; „Între patru ochi”, Chișinău, 1979; „Vatra
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
9 km), despărțînd Munții Baiului (culmile vestice ale Gagului și Doamnelor) de Muntele Gurguiatu. Defileul tăiat în mamo-calcare are versanți abrupți (diferență de nivel 300-400 m) și bine împăduriți. Munții dintre Prahova și Doftana (în limitele amintite) sunt cunoscuți în literatura geografică și turistică prin două nume: Baiului și Gîrbova. Prima denumire este justificată prin frecvența ei ca oronim (Baiul Mare, Baiul Mic, Băiuțu etc.) și hidronim (pîraiele care își au obârșia sub aceste vârfuri), prin poziția relativ centrală în cadrul regiunii
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
reală a subutilizării forței de muncă era mai degrabă de 17% procente; în termeni reali, asta înseamnă că unul din 6 indivizi doritori de a munci, sunt totuși “irosiți” ca resursă umană, de către sistem. Există mai multe tipuri de șomaj: Literatura economică prezintă două categorii de șomaj: Șomajul voluntar este acel tip de șomaj care descrie situația în care oameni apți de muncă nu doresc să lucreze, in majoritatea covârșitoare a situațiilor, deoarece dețin suficiente resurse materiale; Șomajul involuntar (forțat) descrie
Șomaj () [Corola-website/Science/306344_a_307673]
-
Geoagiu. Aceasta este dominată de înălțimea de natură vulcanică reprezentată de Măgura Uroiului. Înălțimea de aproape 400 de metri a acestui deal oferă o excelentă vizibilitate în vest, est și sud. Măgura Uroiului aparține unui aparat vulcanic central cunoscut în literatura de specialitate , datorită compoziției sale speciale: "înainte de a intra în localitatea Simeria, venind dinspre Deva spre nord-est, apare imaginea generală a vulcanului; profilul morfologic, în prim-plan destul de monoton, este întrerupt de forma pozitivă a structurii andezitice din Măgura Uroiului
Situl arheologic de la Uroi () [Corola-website/Science/306425_a_307754]
-
dialecte principale (bascii au nevoie să o unifice artificial prin normativa "euskara batua"). Alf Lombard a calificat starea de fapt a unicității în care se află limba daco-română drept una „fără precedent“. Conform ipotezelor zise „runice“ care există și în literatura istorico-fantastică (mai ales slavă, celtică și germanică, și în general legată de curentele naționaliste), maturitatea și armonia limbii române ar fi în legătură cu "succesul fenomenal al „patriei comune“ din care s-au răspândit, în neoliticul îndepărtat, toate limbile indo-europene, dintre care
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în România în ediția din septembrie 1967 a revistei "Secolul 20", fiind inclusă apoi în volumul " și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Nuvela prezintă experiența fantastică trăită de profesorul Gavrilescu ca urmare a unei vizite „la țigănci”, reprezentată de o ieșire a personajului din timpul real și de o călătorie simbolică către moarte. Academicianul Eugen Simion o considera „o alegorie
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
de viață și de gândire și reușind astfel să-i mobilizeze la luptă împotriva inamicului comun. Cartea colonelului a fost tradusă în limba română și prefațată de Mircea Eliade la recomandarea lui Alexandru Traian Rally, secretar al Fundațiilor Regale pentru Literatură și Artă. Oferta a fost acceptată din motive financiare, dar cumulul de activități desfășurate concomitent de traducător l-a determinat pe acesta să apeleze la prieteni (Mary Polihroniade și Wendy Noica, Nina și Mihail Sebastian) pentru a-i traduce câteva
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]