10,182 matches
-
meu Visa, formez numărul pin și strecor punga cu revista Vogue În suportul de sub cărucior. După care Îmi ascund medalionul cel drăguț chiar sub păturica lui Minnie, unde nu-l poate vedea nimeni. — Să nu-i spui lui tati! Îi șoptesc În ureche. N-o să-i zică nimic. Evident, nici n-ar avea cum, că nici nu știe să vorbească. Dar, chiar și dacă ar ști, știu sigur că ar păstra secretul. Între mine și fetița mea Minnie e o legătură
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
propaganda ca "o răspândire de axiome și principii (...), ca formularea unei păreri așteptate, utilizându-se toate mijloacele de expresie prin care se poate ajunge la opinia publică, cum sunt presa, broșurile sau manifestele, amvonul, filmul, radiodifuziunea și în sfârșit zvonul șoptit din gură în gură". Același autor condiționa reușita propagandei de apropierea acesteia de adevăr; ea trebuie să se adreseze oamenilor obișnuiți și să nu aibă un caracter oficial. Un alt cercetător care a analizat raportul dintre mase și propagandă a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
orizontul de așteptare. The Telephone Call (Telefonul) e o excelentă descriere a felului cum vede Adcock rolul poetului. Poemul e o loterie care nu oferă milionul de lire, ci experiența acestui milion. Nu e pentru prima oară că poeta ne șoptește că speranța poemului e mai bună decât orice bucurie reală, că lectura e mai presus decât viața: M-au întrebat "Ești așezată? Da? Aici Loteria Universală", au zis. "Ai câștigat, Premiul Special Ultra-super Global. Ce-ai face cu un milion
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
te uiți prin volumul meu de Collected Poems, ai să vezi că multe poeme descriu intensitatea și problemele acestei căsnicii, în special "Separations", "Bonds", "Living Room" și, cu oarecare umor, "Wheelchair". LV. Anniversary se termină astfel: "Va trebui să-ți șoptesc/ direct în inimă: suntem toți / supranaturali zi de zi/ ne ridicăm ființe noi neprevăzute". E o mărturisire a speranței. Toate poemele tale sunt o așteptare a afecțiunii, de toate felurile. Ce te face să scrii așa? Singurătatea, iubirea, nevoia de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o viață de desfrâu. I-a povestit monahului cum s-a hotărât să se alăture grupului de pelerini ce mergea la Ierusalim, cum a vrut să intre în Biserica Sfântului Mormânt și nu a putut, cum o voce i-a șoptit să-și ia câteva merinde și să meargă să se pocăiască în pustiu. După ce și-a terminat merindele, s-a hrănit cu ierburile deșertului, s-a adăpostit în grote, s-a acoperit cu Cuvântul Domnului, în nădejdea mântuirii. I-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pământească pătimașă: Te-am amăgit, n-am fost decât un biet smintit, Dumnezeu, cerul, totul e minciună. Nu există nimic adevărat decât viața de pe pământ și dragostea. Te iubesc! Nu muri! Cu ultimele puteri, înainte de a muri, sfânta pocăită a șoptit: Cerul se deschide. Văd îngerii, profeții și sfinții. Bunul Theodor se află printre ei cu brațele încărcate de flori; îmi zâmbește și mă cheamă. Doi serafimi pogoară spre mine. Se apropie... Ce frumoși sunt! Îl văd pe Dumnezeu... Thaïs a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
l-a și dat. Ridicat în cot din culcușul lui, scurmă în jeraticul de alături cu o crenguță uscată, care dă trosnind o flăcăruie jucăușă, care scoate din întuneric fața-i bărboasă și ochii ațintiți pe urma zgomotului. Și-i șoptește repezit ucenicului: " Apele! sunt apele care vuiesc!" Ascultă din nou și adaugă mai potolit: " Cînd s-o lumina, mergem la ele să le vedem." Așa că nu-i rămâne alta de făcut ucenicului ascultător decât să vizeze cu ochii deschiși în
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
în liniște. O bufniță buhăi. Am tresărit speriată continuându-mi drumul. Am tras adânc aer în piept, aerul mirosea a ploaie, a ploaie și a pământ cu o slaba miasma de putreziciune. Am înaintat urmărindu-mi cu atenție scopul. Vântul șoptea și se tânguia deasupra capului meu, iar picioarele mele făceau zgomot la fiecare pas sunând ca bătăile unei inimi. Ajunsesem aproximativ la locul propus, miam ridicat privirea, sperând să zăresc luminița, dar n-am văzut decât petice de cer cenușiu
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
era nevoie să vorbească: tăcerea lui era elocventă. Părea să fie mai puternic decît noi, mai puternic decît ordinul prefectului care îi interzisese să țină un discurs. O țărancă bătrînă cu părul alb și-a făcut cruce și ne-a șoptit: "Trimisul Arhanghelului Mihail!" Apoi, clopotul tristei bisericuțe a prins să bată și a început slujba care preceda întotdeauna întrunirile legionarilor. Impresiile profunde produse în sufletul unui copil se șterg greu. În cei mai mult de cincizeci de ani care au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de domeniul trecutului. Doar Armata Franceză (mai exact, corpul ofițeresc profesionist) continua să fie nemulțumită. Unii ofițeri mai tineri, În special cei care luptaseră În Rezistență sau pentru Franța Liberă, au Început să nutrească resentimente difuze, dar periculoase. Încă o dată, șopteau ei, trupele franceze de pe câmpul de luptă au fost trădate de elita politică de la Paris. Odată cu pierderea Indochinei, atenția Franței s-a Îndreptat spre Africa de Nord. Dintr-un anumit punct de vedere, chiar așa s-au petrecut lucrurile: insurecția algeriană a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deși operele lor se voiau manifeste intelectuale, și nu producții distractive (cei care scriau În Cahiers du cinéma invocau frecvent inspirația „existențialistă”), filmele lor nu puteau să nu placă (nimeni nu a spus vreodată despre Truffaut sau Malle, cum se șoptea despre opera ulterioară a lui Rivette sau Godard, că a viziona filmele lor e ca și cum ai privi vopseaua uscându-se pe pereți). Discipolii străini au fost atrași tocmai de această combinație de seriozitate intelectuală și accesibilitate vizuală. Filmul lui Alain
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
m-am zvârcolit și eu în pulbere că ei? Nu m-am sfredelit și eu în soare că ei? Vieața mea a fost tot ce vrei, câteodată fiara, câteodată floare, câteodată clopot ce se certă cu cerul. (Călugărul bătrân îmi șoptește din prag ) (Blaga, 2010 : 111) Ne me suis-je pas tordu comme eux dans la poussière ? N'ai-je pas rampé moi aussi comme eux sous le soleil ? Mă vie fut tout ce qu'on voudra : tantôt bête féroce, tantôt fleur, tantôt
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
choisit de remplacer le point final par un point d'interrogation, ce qui change complètement le message poétique.1418 À d'autres reprises, nous avons rencontré des coquilles, comme par exemple *" jeune-homme ", dans la traduction du poème Călugărul bătrân îmi șoptește din prag (Le vieux moine, me parlant baș de son seuil) (sans parler de la virgule du titre)1419, *" quelque passant, trèsjuste-et-trèsbon ", dans la traduction du poème Fiu al faptei nu sunt (Je ne suiș pas le fils de l'œuvre
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
éternité, îl semble que Dieu et Satan [...]. (Pax magna) (Villard, 2007 : 97) Peut-être éternels ennemis, Dieu et Satan [...] (Pax magna) (Miclău, 1978 : 187) Viața mea a fost tot ce vrei [...] Câteodată clopot ce se certă cu cerul. (Călugărul bătrân îmi șoptește din prag) Mă vie a été tout ce que l'on veut imaginer [...] parfois une cloche se querellant avec le ciel. (Le vieux moine me parle à mi-voix depuis le pas de la porte) (Villard, 2009 : 59) Mă vie a été
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
qu'un corps/d'argile. " (În lan/Champ de blé) (Miclău, 1978 : 221) ; " [...] golul mormântului/îmi sună în urechi că o talanga de lut. " " [...] le vide de la tombe/résonne dans mes oreilles, comme une sonnaille d'argile. " (Călugărul bătrân îmi șoptește din prag/Le vieux moine me murmure sur le seuil) (Miclău, 1978 : 271) ; " fântânile din imperiul lutului " " leș fontaines de l'empire de la glaise " (Înviere de toate zilele/Résurrection quotidienne) (Miclău, 1978 : 275) ; " leș puits venant du monde du limon
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
antiques choses (Loubière, 2003 : 29). Leș deux dernières versions șont plus originales, grace à l'emploi du terme poétique " quiétude " (version de Ștefana et Ioan Pop-Curșeu) et à la tournure inédite proposée par Philippe Loubière. → Le titre-proposition Călugărul bătrân îmi șoptește din prag connaît leș versions suivantes en français : Le vieux moine me murmure sur le seuil (Miclău, 1978 : 271) ; Le vieux moine, me parlant baș de son seuil (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 137) ; Le vieux moine sur le seuil me parle tout
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Épilogue) (Stolojan, 1992 : 119). Une image qui réunit le rituel chrétien du baptême et le thème récurrent de la terre est la suivante : " Botează-mă cu pământ. " Leș versions en français șont leș suivantes : " Baptise-moi avec de la terre. " (Călugărul bătrân îmi șoptește din prag/Le vieux moine me murmure sur le seuil) (Miclău, 1978 : 273) ; " Fais-moi baptême avec de la terre. " (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 137) ; " Baptise-moi dans la poussière. " (Le vieux moine sur le seuil me parle tout baș) (Stolojan, 1992 : 37) ; " Baptise-moi avec
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Loubière, 2003 : 55). On distingue une modification de la voix du texte dans la version de Veturia Drăgănescu-Vericeanu, qui fait précéder le nom " vieille " par l'adjectif " bonne ". Une autre référence culturelle est à retrouver dans le poème Călugărul bătrân îmi șoptește din prag. Le moine affirme qu'il veut mourir au crépuscule, en même temps que leș serpents tués à l'aube par leș bergers. Apparemment, îl y a une contradiction logique dans cette affirmation. Pourtant, le lecteur doit savoir que
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
-mi dau sufletul/deodată cu șerpii striviți în zori/de ciomegele ciobanilor. " " [...] le soleil se couchera-t-il bientôt ? Je veux rendre mon âme/en même temps que leș serpents écrasés à l'aube/par leș gourdins des bergers. " (Călugărul bătrân îmi șoptește din prag/Le vieux moine me murmure sur le seuil) (Miclău, 1978 : 271) ; " [...] dis-moi și le crépuscule est encore loin ? Car je voudrais rendre l'âme/en même temps que leș serpents écrasés à l'aube/par leș bergers avec
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Aux lecteurs) 3 fois ; Psalm (Psaume) 3 fois ; Pluguri (Charrues) 1 fois ; În amintirea țăranului zugrav (En souvenir du paysan peintre d'icônes) 1 fois ; Liniște între lucruri bătrâne (Au calme, parmi d'antiques choses) 1 fois ; Călugărul bătrân îmi șoptește din prag (Faiblement sur le seuil m'appelle le vieux moine) 3 fois (leș vers en retrăit commencent par " comme " et introduisent des comparaisons) ; Heraclit lângă lac (Héraclite au bord du lac) 3 fois ; Bunătate toamnă (Bonté d'automne) 2
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
p. 71 ; b) leș poèmes traduits dont le tiret a été remplacé par une virgule : Lucian Blaga, Catre cititori (Aux lecteurs), p. 15, În marea trecere (Au fil du grand parcours), p. 21, Pluguri (Charrues), p. 23, Călugărul bătrân îmi șoptește din prag (Faiblement sur le seuil m'appelle le vieux moine), p. 31 ; c) leș poèmes traduits dont le tiret a été remplacé par deux points : Lucian Blaga, Din cer a venit un cântec de lebădă (Du ciel est descendu
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
forme d'une interrogation en traduction : " Ceux [leș faits] qui pour moi seraient *temoins/dans le jardin, dans la lumière ? " À remarquer aussi l'erreur de frappe dans le cas du nom " témoins ". 1419 V. Lucian Blaga, Călugărul bătrân îmi șoptește din prag (Le vieux moine, me parlant baș de son seuil), în Poèmes, Traduction et Avant-propos par Veturia Drăgănescu-Vericeanu, op. cît., p. 137. À observer aussi la présence de la virgule dans le titre même, justifiée par le gérondif " parlant ", qui
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
parte din incipitul consacrat în basme: "A fost odată, ca niciodată". Se pot observa în pictura sa influențele prerafaelite, probabil pe filiera secession-ului german. În prim plan stau trei figuri, zâne, două dintre ele purtând flori în păr, una șoptindu-i ceva la ureche celeilalte. Ele au aceeași grație longilină, aceeași distincție sensibilă a femeilor prerafaelite pe care Jugendstilul le-a cultivat la rândul său. Povestea se spune in sotto voce, ne aflăm în împărăția șoaptei și a misterului, a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tabloul său. La rândul său, Nicolae Vermont, în tabloul Visul lui Ulise, utilizează tema mitologico-literară într-un sens care dă conținut reveriei. La marginea mării, pe un bloc de stâncă, sprijinit într-un baston, Ulise ascultă ceea ce pare să-i șoptească o eterică figură feminină. În spatele acestei figuri o întreagă scenă fantasmală apare difuz, cu un templu detașat pe fundal, cu grupuri antrenate într-o dramatizare despre care nu știm nimic. Visul lui Ulise, în fapt o reverie, dobândește acest contur
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fundal, cu grupuri antrenate într-o dramatizare despre care nu știm nimic. Visul lui Ulise, în fapt o reverie, dobândește acest contur fragil, inconsistent, al unei proiecții fantasmale, probabil a întoarcerii sale în Itaca. Personajul feminin, care pare să-i șoptească la ureche conținutul care apare reproiectat pe ecranul cerului, ca ecran al minții, indică, cu o altă mână scena fantasmală. Întors cu fața spre privitor, Ulise vede cu ochii minții, în imaginație, tabloul pe care spectatorul îl poate sesiza peste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]