12,537 matches
-
scriitorilor Asociației din Iași i-a revenit prin urmare lui B. Operațiunea votării mi a fost descrisă ca un spectacol de școlari răzbunători, dovadă a discordiei existente în breaslă: fiecare a căutat un colț cît mai ferit ca să-și radieze adversarii. „Tăiați” de mai multe mîini, n-au obținut voturile necesare pentru a figura în Consiliu: Eugen Barbu, Adrian Păunescu, Constantin Ciopraga, Al. Piru, D. Micu, George Ivașcu. La scenă deschisă au polemizat Fănuș Neagu și Marin Preda, nu pe chestiuni
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
simt solidar în anumite atitudini sau, mai ales, cei față de care doresc să mă diferențiez. Acestora îndeosebi mă consider obligat să le ripostez atît direct, cît și, într-o formă adesea mai precisă, suplimentar, aci. Culmea e, am observat, că adversarii cei mai obstinați ai ideii de a ține un jurnal sînt tocmai cei în lucrările cărora „creația” constă în dilatarea și orchestrarea copioasă a unor materiale de aceeași natură și cu aceeași proveniență. I-am văzut adesea pe unii din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
conflict îi era, într-un fel, necesar. Dacă privesc în urmă, cele mai multe din articolele și studiile sale sînt „provocări” sau „răspunsuri la provocări”, pornesc de la cîte o polemică. Mai devreme sau mai tîrziu, el va trebui să le fie recunoscător adversarilor săi. Fără să vrea, I.C. i-a oferit ceva după care - s-ar putea spune - tînjea. *Plouă de mai bine de 24 de ore. O ploaie care - zice ideologul de la ziar - „afectează interesele generale”, dar care pentru mine a venit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
centrale și la restaurantul Uniunii Scriitorilor). „Acasă”, în redacție și în alte locuri, rolurile se mai inversează: G. scurmă o brazdă și Cs. lărgește șanțul. Forțele lor se asociază fie în vederea unor scopuri lucrative, fie pentru intimidarea și compromiterea unui adversar: cazul meu. Cum anume? Arătîndu-i (de regulă cu lume străină de față) că știu despre el „niște chestii” pe care, presupun ei, n-ar vrea să le audă. De pildă, azi, în timp ce stăteam de vorbă cu C.Th. Ciobanu și Ion
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un loc. În ciuda aspectului robust și arogant, tipul e un animal bolnav și, mai grav, un laș. Cred, de altfel, că filmul poate fi considerat și un studiu asupra lașității. Dacă am reținut bine, de cele mai multe ori, Falconetti își atacă adversarii sărind de sus asupra lor asemenea unei păsări de pradă sau a unei feline sălbatice. Evită, uneori prin fugă, confruntările directe, „în cîmp deschis”. Întrunite în aceeași persoană, spiritul malefic și lașitatea sînt foarte periculoase. O dovedește scena finală. Crezut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
răutate împușcîndu-l din spate, deci la modul laș, pe Rudy Jordache. E aci (deduc) un avertisment pentru toți luptătorii, inclusiv pentru polemiști. Mai ales pentru ei. Luptele literare trebuie să fie „socoteli definitive”. Purtate fără convingere sau întrerupte înainte ca adversarul să fie „nimicit” (compromis), ele se termină dezastruos. Aproape sigur, cel de care azi ți se face milă (sau silă) mîine va „voma cu condeiul” asupra ta. *Genoiu a început analiza „sectorului Arte”, spunînd: „E unul dintre cele mai importante
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cum se poate ca cineva să-și însușească gîndul și simțirea altuia?”, ar fi încheiat, retoric, S. „Ce părere ai?”, mă întreabă Sp. după ce a terminat de povestit. „Nu pot să-l confirm pe S., un meșter în scoaterea ochilor adversarilor, fără să confrunt eu însumi textele, dar recunosc în spusele sale ceva din «morala» lui O. (care - în treacăt fie spus - nu diferă de a lui Bălăiță, a lui Breban și a altora), aceea că scriitorul trebuie să fie lacom
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de oră, unui muncitor pentru că nu-și plătise cotizația la sindicat trei luni. La o verificare ulterioară s-a descoperit că nici el n-o plătise, dar nu trei luni, ci trei ani! Al treilea, Calimandric aranja ca potențialii săi adversari să fie trimiși în alte posturi, cu profiluri diferite sau undeva departe, chipurile ca „să întărească sectoarele respective”! Apoi s-a definit pe sine prin contrast cu doi „bămbălăi”: Ardeleanu și Stan, consăteni de-ai săi, pe care viața i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
țărăniste, pe care le luase de la București, ca membru în conducerea „Tineretului Țărănist”. Pentru propagandă, cei de la centru dădeau bani („puteai să ceri o valiză”) și manifeste avînd ca simboluri „Ochiul” („Votați ochiul, ca să vedeți soarele!”) și „covrigul”. Hăituit de adversari, n-a mai apucat să le răspîndească. Le-a ascuns la mama, care le-a dat utilizarea amintită. Alegerile - fapt sigur - au fost măsluite, responsabil cu măsluirea, pe Moldova, fiind un udeștean de-al nostru: generalul Nicolae Ciubotaru. Acesta intrase
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din față. Unul dintre ei era calul meu. Deși atacase curajos, la un moment dat părea că va fi învins. îngrozit, întîi am fugit de la locul luptei, apoi m-am întors pentru a cunoaște rezultatul ei. Istoviți, cei doi foști adversari stăteau tăvăliți pe un rotocol de iarbă și rîdeau unul la altul, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Am încercat mai multe chei de interpretare, dar nici una nu mi se pare a fi cea bună. *„Unde a încăput atîta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cap, dar se străduiește să pară într-o stare bună: glumește, rîde, se joacă - diminețile - cu un setter irlandez, Aida. Avea motive serioase să braveze. Conducătorii se tem să arate că sînt bolnavi. Știu că boala lor îi stimulează pe adversari. Iar situația sa nu era cea a „șefului” căruia nu-i iese nimeni din cuvînt. Aflu acum că el a fost nu o dată în minoritate și că momentul revenirii bolii fusese precedat de grave neînțelegeri cu Buharin și cu Stalin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
intolerabilă), A. și-a pus în minte să se răzbune. Nu singur (n-ar fi îndrăznit), ci atrăgîndu-l de partea sa pe Victor Mitocaru, care se pricepe să manevreze lucrurile pe linie de partid. Și astfel, în loc de unul sau doi adversari, G. s-a trezit cu patru: eu, cel vechi, fățiș, răspicat, Nanianu (dominat de anumite calcule, nu prea sigur), A. și V.M. Am intrat în această „cvadruplă” abia după ce, în concediu fiind, mi s-a transmis că G. a strîns
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de ocazie. Mulțumiri pentru misiva cea interesantă. Nu mata, ci eu rămân Îndatorat. Răspund la unele Întrebări: 1) Da, a existat pe hârtie un Ateneu la Flt. Canalia de șt. Ioan voia prin el să contracareze acțiunea „Ligii Culturale”. Ghițescu, adversarul său și-a mobilizat ciracii și la adunarea g-lă n-au reușit candidații lui Ioan. S-a ales președinte Gorovei și Vice subsemnatul. Atunci n-a mai avut interes Ateneul pentru el și n-a mai dat nici fonduri, nici
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Mi-a spus: „Să mă pună la tabla de materii cu subiectul: Viața și opera folcloristului Artur Gorovei, pe care Îl voi scrie Îndată ce mă voi simți mai bine” ( Căci a doua zi s-a dus la dispensar). În ceea ce privește pe adversarii sau dușmanii matale, să te gândești la faptul, că toată lumea știe ceva: Galeria este și va rămâne creația matale și te rog din nou s-o supraveghezi din... Suceava. Numele muzeografului 635 Îmi e tare cunoscut, dar nu știu, de unde
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Mi-am dat seama într-o clipă de toate acestea, dar m am hotărât să merg până la capăt. Atunci însă, asemeni unei lighioane care nu știe să se apere decât într-un singur fel, eliminându-și, de pildă, conținutul intestinului, adversarul meu a împuțit locul. Ceilalți au izbucnit în hohote de râs. Lupta a încetat. Înverșunarea mea s-a transformat în silă și rușine. Dar mai cu seamă în uimire: cum a putut el inventa un asemenea procedeu infect, într-un
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
la 27 noiembrie 1983 Domnule director, Am ocazia în acest octombrie să vă trimit a doua scrisoare. Când ați transmis prima mea scrisoare, ați făcut o serie de rezerve critice pe care le-am socotit firești. În timp ce dvs. sunteți un adversar declarat al comunismului, eu consider că socialismul a adus o serie de schimbări pozitive în viața poporului român și că situația dezastruoasă în care se află astăzi țara mea se datorează greșelilor grave în politica economică săvârșite de Nicolae Ceaușescu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
adică mult după sfârșitul osanalelor adresate lui Barbu (nașterea Princepelui lui Ouatu având loc la începutul ultimei decade din februarie), Adrian Păunescu sacrifică o pagină din revista sa pentru a putea face loc unei poezii-scrisoare în care-i propune pace adversarului său. Chipul durabil al unui mare scriitor, cum se intitulează pagina, cuprinde nu mai puțin de șase poze cu Barbu (concurență pentru Ceaușescu senior), citate din cel sărbătorit prins în toate ipostazele fermecătoarei sale existențe, inclusiv cea de fotbalist. Păunescu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
înmulțim, în timp ce vlăstarele celor doi le râd în nas și le ignoră înțelepciunea, că în vreme ce el își permite să stea la masă cu cei mai puternici ai lumii, noi mâncăm pâine neagră și veche, că atunci când el se vrea singurul adversar al uriașului de la Răsărit, este de fapt primul profitor al unei stări de fapt, fără de care ar fi lipit pingele ori ar fi înfundat vreo celulă de deținut de drept comun, și lăsați-ne să ne strigăm disperarea măcar prin intermediul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Partidului ținea, acum, de privilegiile rutinei oficiale, dar fără o minimă protecție politică și socială, ciclicele sale insolențe și-ar fi potențat riscul. Mereu minimă, firește, asemenea ocrotire, la voia capriciilor și intereselor unei Puteri cinice, gata să victimizeze deopotrivă adversari și suporteri, ca și pe cei care se vroiau neutri și neangajați. Pavăza minimă, dar deloc neglijabilă, o folosea curajos contra rutinei și birocrațiilor care o slujeau. Am coborât Într-un subsol, unde se aflau factorii poștali Întorși din cursă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ezitat totuși Îndelung să ne luăm „lumea În cap” și să urcăm drumul Israelului. Ceea ce dovedește, dacă mai era necesar, că nu toți evreii sunt deștepți (mă refer și la sensul de „treaz” al cuvântului), cum cred admiratorii și, Îndeosebi, adversarii lor. Inutil să vă spun câte amintiri a trezit lectura textului Dvs. Nu a fost dificil să-mi reamintesc că prima analiză serioasă (și elogioasă, dacă mi-e Îngăduit să spun) a prozei mele purta, la finele eseului din 1970
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
altminteri, demni de toată stima. Cu atât mai mult În cazul unor persoane cunoscute direct, față de care păstram afecțiune și admirație și pe care deloc nu doream să le suspectez, vreodată, de ceea ce suspectam la cei pe care Îi consideram adversarii noștri comuni. * După Întreruperea comunicării directe cu profesorul Zaciu a urmat un relativ lung și complicat Post-scriptum indirect. Prieteni comuni Îmi tot semnalau că profesorul spunea cui vroia să asculte că aș fi condus, nici mai mult nici mai puțin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de care, mai În glumă, Îmi asocia „liberalismul englez”. Pe Cella o numea Simoneta (după Simonetta Vespucci, evocată În Cartea Fiului). Poreclele noastre s-au schimbat drastic, presupun, și nu În bine, după plecarea din țară. Să fi preluat de la adversarii săi și ai mei, național-comuniștii de pe Dâmbovița, vorbele de ocară de care Își bătuse joc? „Extra-teritorial”, „agent imperialist”? Ar fi fost În stare, Îl rănea rapid dezamăgirea. * Dialogul avea loc mai ales la telefon, rar În vizitele pe care i
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Îngâmfarea și fascismul), trecut prin toate cutremurele stângii mondiale, antistalinist convins, antitotalitar convins, combativ. Co-fondator și animator al celebrului grup și al celebrei reviste Socialism sau Barbarie, promovase dialogul democratic, ideea autogestiunii muncitorești, critica societății birocratice și a malformațiilor ei. Adversar al totalitarismului de orice tip și critic al capitalismului monopolist, politolog, psihanalist, filosof, antropolog cultural și exeget literar, Castoriadis lucra, În acea perioadă, la volumul Despre politica lui Platon care avea să apară În următorii ani și În care, cum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
al capitalismului monopolist, politolog, psihanalist, filosof, antropolog cultural și exeget literar, Castoriadis lucra, În acea perioadă, la volumul Despre politica lui Platon care avea să apară În următorii ani și În care, cum afirma un critic, „Platon Își găsise un adversar la Înălțimea sa”. Îl priveam, gândindu-mă la Paul al Platoneștiului. Smuls din „timpul băltit” al Balcanilor și din „slava stătută” a provinciei periferice, proiectat, brusc, În dinamica modernă a Apusului? Castoriadis avea 68 de ani, vârsta asemănătoare ultimei vârste
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care și-a trăit viața, devenind, treptat, parte inseparabilă a acesteia. Opera sa, cu deosebire cea privind iluminarea unor perioade și personalități complicate, complexe și controversate ale culturii române, ar fi greu de ignorat, chiar și de către nu puținii săi adversari sau de către cei care considerau că Orenștein nu trebuia, tocmai el, să abordeze tematici de prea gravă portanță și importanță națională. Ampla și coerenta sa operă, de o amprentă inconfundabil și definitiv românească, desfide, prin temeinicie și luciditate, asemenea resentimente
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]