10,586 matches
-
lirică feminină își creionează autoportrete ambivalente, în care principiul oximoronic pare a ordona virtuți și păcate, valori și vicii (undeva amintește, direct, "biografia cu păcat și înalt"). În esență însă, individualitatea poetică ce se relevă în Scrisori pe frunze și Altarul de pelin își refuză, programatic, spovedania directă, fatalistă și inclementă. Știe totuși prea bine că Eva postmodernă ("Evă dincolo de rai") e aruncată într-o existență ce transformă adesea suavitatea în abjecție și că deține prea puține șanse de salvare din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
stimulează abilitatea de a retrăi, la nesfârșit, cu o memorie senzorială cât se poate de trează, povestea edenică. Apelul la o memorie mitologică fără greș, care permite asociații și justificări îndrăznețe, este, de altfel, cât se poate de evident în Altarul de pelin. Poezia Rafilei Radu păstrează urme ale binecunoscutelor evenimente arhetipale: gestica prozaică este bunăoară asociată gestualității simbolice a figurilor semnificative ale mitologiei grecești (Ariadna) sau creștine (Adam, Maria, Ana, Iisus), evenimentele ce țin de mecanica diurnă sunt comparate cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lirică nu lipsesc instrumentarul și figurile cu funcții esențiale în imaginarul creștin (potirul, spada, șarpele, îngerul ș.a.). Toate din dorința de a resacraliza universul aproape descentralizat, ce pare a-și refuza esențele tari ale miracolului. Cele mai reușite versuri din Altarul de pelin ("dialogul alb cu un crin/ așa începe orice rai/ martor Dumnezeu") ne conving de faptul că, într-adevăr, "cu această întâmplare/ începe împărăția". Referințe critice (selectiv): Ioan Holban, în "Evenimentul de Iași", 26 iulie 2003; Ioan Holban, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
funcțiile ei esențiale. Și pentru el, poezia rămâne singura cale de a reface un sine destrămat de pierderea credinței în sine și în zei ("Sunt doar înluminare fără miez și fără înveliș, fără durere și fără patimă, fără hotar, fără altare, fără amintiri și fără speranță. Mă dor urmele cuielor din palmele crucificate-n scris" frigul nestatorniciei). Regăsirea și refacerea unității primordiale a sinelui prin intermediul creației, iată o temă arhicunoscută, căreia Valeriu Stancu are însă ambiția să îi confere o înfățișare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Symposion nigrum din Marea înfățișare (Editura Junimea, Iași, 1977), exclamația onctuoasă a practicantului-tip al acestui ritual îl va invoca, într-adevăr, direct pe patronul spiritual al alchimiștilor: "Hermetică enigmă! Și cele opt simboluri/ sunt cupe opaline pe cele opt altare/ ale ofrandei pure. Cu noi este acela/ născut din însuși Hermes!/ Pe coapsa lui de aur/ e scrisă cifra triplă a Cheii absolute". Dar când "soarele mistic apune în cețuri", ca în sacramentala Instauratio noctis din Poemul de purpură..., cel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
au călăuzit". E de la sine înțeles că această dorință de a întoarce cursul istoriei, de revenire la izvoarele medievale ale culturii și civilizației noastre este și ea însoțită de un plan relativ precis de restaurare politică și socială: tronul și altarul unite din nou, regele și sfetnicii săi, popoarele și statele lor, libertățile vechi restabilite prin vechile obiceiuri, credințele tradiționale recîștigîndu-și locul în vechile comunități reconstruite. Dincolo de viziunea acestui fericit echilibru, în sfîrșit regăsit, între realitățile și nevoile poporului și o
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și principiul sărbătorii revoluționare. Nu întâmplător, în textul amintit, La Révèlliere arată cum a fost pus la punct un sistem de apeluri și de "semne" care, în ceremonii, să repete "mulțimii spectatorilor" aceleași gesturi, aceleași "cuvinte sacre". În realitate, prin altarele Patriei, prin statuile Libertății, prin procesiuni, cantate și predici, sărbătoarea revoluționară nu urmărea decît să impună pe ruinele "vechilor superstiții" o nouă formă de sacralitate. Și, fără îndoială, aceasta e și principala cauză a insuccesului. Entuziasmul promotorilor săi nu se
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
străină de ceea ce face omul, asigurînd durabilitatea tuturor instituțiilor". Aceste cuvinte, care contrazic în mod clar aforismul lui Condorcet, aparțin lui Félicité de Lamennais, acel Lamennais al Restaurației, luptător îndîrjit pentru cauza ultramontanismului catolic, apărător intransigent al unirii tronului cu altarul 73. Indiscutabil, lucrurile se schimbă, e însă o schimbare care, în realitate, e mai puțin paradoxală decît pare a fi: nu trebuie să ne mire faptul că după Revoluție și Imperiu atacurile cele mai violente la adresa Statului au venit din
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Femeile iau în traistele lor pască, cozonac și ouă pentru a fi sfințite de preot în dimineața de după Înviere. O dată ajunși în Biserică, aceștia săvârșesc Sfânta Liturghie. La miezul nopții luminile din Biserică sunt stinse, preotul își aprinde lumânarea din Altar, focul reprezentând aflarea de veste că Hristos a înviat. Creștinii deasemenea iau din lumina preotului. Sfânta Evanghelie este scoasă afară pentru a înconjura Biserica de 3 ori. Sărbătoarea dinaintea Învierii este cunoscută sub numele de Denii. Vinerea în ziua Patimilor
Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2080]
-
înviat. Creștinii deasemenea iau din lumina preotului. Sfânta Evanghelie este scoasă afară pentru a înconjura Biserica de 3 ori. Sărbătoarea dinaintea Învierii este cunoscută sub numele de Denii. Vinerea în ziua Patimilor, Sfânta Evanghelie este scoasă pe o masă în fața altarului, înaintea căreia este pusă o cruce sau o icoană cu Iisus Hristos răstignit. Creștinii care vin la Biserică sărută Sfânta Evanghelie mergând de 3 ori pe sub masă și sărutând crucea lui Hristos. Seara toată lumea se adună la Biserică pentru a
Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2080]
-
altă parte, conducea la despotism luminat în privința subiectelor mai puțin raționale, și în cele din urmă la Teroare împotriva celor care nu se supuneau decretelor Rațiunii. Nu este deloc întîmplător faptul că acest cult al Zeiței-Rațiune își oficiază sacrificiile pe altarul ghilotinei. Deja, în chiar inima triumfului Luminilor, ca și cum ar fi fost de așteptat ca un exces de yang să determine un acces de yin, se ridicase vocea contrară a lui Rousseau. Era protestul Simțirii împotriva abstracțiunii raționaliste. Era mai ales
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
civică din aceste zile. Sacrificiile asumate la Timișoara, la București, la Sibiu și în alte cetăți universitare, obligă în orice caz. Ele impun grija de a gospodări cum se cuvine acest capital inestimabil, compus din atâtea vieți omenești sacrificate pe altarul libertății. Lumea noastră, în orice sector de activitate, e datoare să țină cont de legitimele aspirații ale tinerilor, să le asigure acel climat formativ, curățit de dogme și prejudecăți, pentru ca puritatea sacrificiilor de azi să-și pună pecetea, indelebil, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
integral durata românească. Cartea albă a Revoluției, propusă la un moment dat, rămâne o pioasă dorință, ca și istoria acestei paranteze tragice care a fost pentru noi regimul comunist. Ne plângem deocamdată morții din Decembrie, lumânările gratitudinii mai pâlpâie pe altare improvizate, slujbe de pomenire se mai fac pentru cei dispăruți în încleștarea cu monstrul, dar e nevoie de mai mult încă. E nevoie de studiul sistematic al faptelor și împrejurărilor, pentru ca acestea să fie livrate istoriei în termeni de precizie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
trecute, la o asemenea procesiune, care spune mai mult despre clipa de față decât toată presa. Ea atestă că societatea civilă e un fapt, chiar dacă mărginit încă la asemenea zone, protejate numai simbolic de agresiunea forțelor oculte ale vechiului regim. Altare improvizate amintesc de morții din Decembrie, ca un tragic memento, ca o provocare la angajament social. Lozinci fără număr dau expresia noului crez politic, zidurile cenușii ale Universității rezumă parcă un "discurs" structurat de spiritul libertar și democratic. Steagurile baltice
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și gânditorul antic, că fără istorie am fi condamnați la infantilism, "căci ce este vârsta omului, dacă memoria faptelor noastre nu s-ar uni cu veacurile cele mai dinainte?" Un gând ca acesta tulbură încă pe oricine se apropie de altarul ei. Ci de n-ai fi tu, Clio, ca râmele în noroi, așa ne-am târî în întunericul unei singure vieți, cu dimineață și seară, cu zi și cu noapte. Tu singură ne faci bogați, tu singură ne ridici peste
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cărămidă se sfarmă. Cu uitătură din altă lume tu îmi șoptești aceeași povață: jertfa! Ci eu, părinte, nu pot, nu vreau și nu pot! Pentru a fi bun de-o ispravă atât de întunecată, trebuie să fi clădit mai puține altare decât Manole și trebuie să fi fost cel puțin un an călău la curtea domnească. Inima mea speriată nu e pentru asemenea fapte. Biserica mi se cere, jertfa mi se cere. O, părinte, cât de greu. Nicăieri gândul nu încetează
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
avea de toate, dacă nu era el." Într-o seară, a venit un om străin și s-a rugat să fie lăsat să doarmă afară. Omul, auzind în timpul nopții sunând un clopoțel, urmărește zgomotul și vede pe cineva rostind în altar: "Mamă dragă, iartă pe nora ta și femeia fratelui meu - se ruga o fată și lasă-i să trăiască împreună, că tare-și sunt dragi unul altuia și tare cu amar și jele plânge ea!" Mama Soarelui rămâne inflexibilă; promite
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ținte din ce în ce mai înalte". 1. Dialogul deschis Familia de azi are tot mai puțin timp de a sta împreună, de a dialoga. Chiar și atunci când sunt împreună, „fac tăcere pentru a nu-l deranja pe cel aflat în extaz în fața noului altar televizorul". Astfel, copiii simt că sunt neglijați și se întreabă pe bună dreptate: „Cum pot spune părinții că vor tot ce-i mai bun pentru mine, când nici măcar nu mă cunosc?", sau „Spun că mă iubesc, dar eu nu remarc
Arta de a fi părinte by Otilia Todică () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1407]
-
de un gen destul de special. Un pamflet științific? poate că nu, fiindcă genurile sunt cu totul ireconciliabile, dar măcar o știință nereverențioasă, care va ști, la nevoie, să nu umble cu mănuși. Asta nu înseamnă că va sacrifica rigoarea pe altarul polemicii, nici că va fi maniheistă și lipsită de nuanțe. Bineînțeles, primii ei cititori vor fi "specialiștii" în violență și criminalitate, în școală și educație, colegii mei, studenții, cadrele didactice, factorii de decizie. Își propune totuși ca, în afară de aceștia, să
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
abdicare a responsabilității și o eradicare a istoriei în contextele biotehnologice ale evoluției. Trecerea de la istorie și etică la principiile autoorganizaționale și evolutive este denunțată ca un proces funcționalist al puterii: sentimentele, trupul și pântecul sunt considerate valori sacrificate pe altarul vieții sintetice. Cu toate că populațiile și generațiile simulate în mod artificial indică trăsături ale vieții naturale și modele ale comportamentului social, lumile virtuale ale creaturilor informatizate nu cunosc nici trăirea, nici cultura umană așa cum sunt acestea constituite de-a lungul timpului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ar simți în ea această pulsație. Replica nesupunerii se dă numai în cazuri de nevoie. Un eveniment provoacă în artistul Prometeu ambiția de a arăta ce poate, fapt care declanșează dezacordul între suferința și dorința de a construi un „nemaivăzut altar”. Eminența artistică e asociată aici unei virtuți răzbunătoare: „Înfrigurat de-un singur gând... I-ai dat răspunsul răzvrătit: Mai pot!” Verbele violente sparg cadrul tradițional al baladei: „a smulge”, „a strivi”, „a încinge”etc. Confictul între cele două personaje e
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
este suficientă pentru a defini o operă, ci este corelată cu relația dintre timpul naratorului și timpul povestirii. Spațiul în poezia epică labișiană este unul desacralizat, agonic, ostil. Spațiul și timpul poartă însemnele sacrului benefic, un fel de centru și altar al naturii în care viața curge nestânjenită. Semnalele mitice pulsează. Arta excepțională a lui Labiș constă în a camufla sâmburele mitic în două-trei învelișuri; cadrul fizic, cosmicizant - expresionist, solul biblic al imaginilor și, ascuns în el, germenele mitic al scenariului
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
este de remarcat dorința diaconului de a-și desăvârși studiile clericale superioare, chiar dacă în acea vreme contextul social îi era destul de nefavorabil. După nașterea fiului său Constantin, conflictul cu socrul pare să se fi potolit, Ion Creangă dedicându se familiei, altarului și studiului. După 3 ani, în 1863, diaconul cere să fie mutat la biserica Bărboi, reînnoind tensiunile cu socrul, dar a doua zi după aprobare, Biserica Bărboi este trecută la categoria a II-a, iar postul de diacon se desființează
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
de d-nul Profesor Dr. Iacobovici, directorul tehnic al Spitalului de Urgență. Ministrul sănătății reprezentat prin d -nul medic primar dr. Țovaru a contribuit cu aprecierile elogioase asupra activității desfășurată de d- nul Profesor Minovici care s-a sacrificat pe altarul științei pentru binele umanității” [2]. Dar drama nu va putea fi evitată. Profesorul Minovici se stinge din viață în iunie 1941 răpus de o boală necruțătoare. Conducerea Societății o preia, ca președinte, Prof. dr. Iacob Iacobovici, iar ca director al
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
la doisprezece luni și desăvârșită cam la doi ani. Medicii veniți de la alte spitale se metamorfozau în urgentiști și erau adoptați ca atare devenind „de- al nostru” după ce treceau ca într-o biserică prin pronaos și apoi prin naos spre altar. Mi-i amintesc din perioada mea de pregătire la Floreasca, pe câțiva cu un trecut istoric cum ar fi ne-a Costache Dimitriu, vechi purtător de amintiri care ne prezenta în mod paradoxal noutăți din articolele publicate în alte țări
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]