10,201 matches
-
înainte ca Mondale să propună acordarea "Clauzei națiunii celei mai favorizate", Departamentul de Stat nu primise decît o singură reclamație privind emigrarea evreilor din România, care era, de altfel, foarte discutabilă. În ianuarie, rabinul Anton Silver s-a dus la Ambasada Americană din București și a cerut ajutor pentru a emigra din România. El încercase în zadar să plece încă din 1951. În urma cercetărilor, Departamentul de Stat a aflat că rabinul era singurul din București care oficia ritualuri de sacrificare a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Președintele avea din nou dreptul să hotărască dacă era sau nu în interesul național al Americii ca Eximbank să acorde împrumuturi și țărilor est-europene, inclusiv României. Hotărîrea neașteptată a Administrației de a sprijini extinderea comerțului a constituit un imbold pentru Ambasada Română. La începutul lui august, Bogdan se întîlni cu Wilbur Mills, pentru a pleda în favoarea Clauzei 1459. Cu trei săptămîni mai tîrziu, Gheorghe Ioniță, consilier la Ambasadă, luă prînzul cu Arthur Downey, unul din adjuncții lui Sonnenfeldt. Ioniță dorea ca
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
neașteptată a Administrației de a sprijini extinderea comerțului a constituit un imbold pentru Ambasada Română. La începutul lui august, Bogdan se întîlni cu Wilbur Mills, pentru a pleda în favoarea Clauzei 1459. Cu trei săptămîni mai tîrziu, Gheorghe Ioniță, consilier la Ambasadă, luă prînzul cu Arthur Downey, unul din adjuncții lui Sonnenfeldt. Ioniță dorea ca președintele să autorizeze Eximbank să acorde și României credite. Pe 15 septembrie, Bogdan luă prînzul cu Sonnenfeldt și după încă două zile se întîlni cu Nixon în
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
pentru a găsi modalități prin care statele fiecăruia dintre ei să poată trage foloase din comerțul cu Bucureștiul 1462. Pe 4 noiembrie, Ioniță l-a invitat pe Herbert Stein, un membru al Consiliului de Consultanți Economici, să ia prînzul la Ambasada Română. Ioniță i-a cerut acestuia scuze pentru ultima amînare a vizitei lui Manea Mănescu în SUA și i-a spus că președintele Consiliului Economic Român dorește să fixeze o întrunire cu colegii lui Stein pentru o zi oarecare din
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
din martie 1972. Ioniță a profitat, de asemenea, de această ocazie pentru a-l ruga pe Stein să-l convingă pe președinte să acorde și României credite Eximbank 1463. Politica internă a lui Ceaușescu aproape că submina strădaniile celor de la Ambasada Română. În ziarele americane începeau să apară articole despre eforturile lui Ceaușescu de a-și institui în România un cult al personalității. "The Christian Science Monitor" relata că în fiecare ediție a "Scînteii" apăreau cuvîntări de peste 5.000 de cuvinte
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
21 martie. Ion St. Ion, Ion Stoichici și Manea Mănescu, trei reprezentanți ai Consiliului Economic al României, au sosit, pe 18 martie, la aeroportul internațional Dulles. După ce au fost întîmpinați de Herb Stein, aceștia au pornit către hotelul Row al Ambasadei din Washington D.C., pentru a-și începe vizita de 11 zile în SUA. Pe itinerariul lor figurau întîlniri cu Consiliul de Consultanță Economică și reprezentanți ai Departamentelor de Finanțe, de Stat și al Agriculturii, precum și vizite la I.B.M., Manufacturers-Hanover Trust
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
primului an, 1972, mai mult de 4.000 de persoane au vizitat această instituție. Biblioteca avea 7.000 de cărți, 180 de hărți și trei cotidiene: "New York Times", "Washington Star-News" și "Christian Science Monitor". Faptul că biblioteca funcționa independent de Ambasada Americană era foarte important, căci era singura instituție de acest gen din blocul sovietic 1543. România a continuat să aplice aceeași politică externă de tous azimuts. Pe măsură ce își dezvolta comerțul cu Statele Unite, scop în care a obținut de la Eximbank credite
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
reprezentanți ai unor importante firme americane, printre care General Electric, Singer Sewing Machine, International Telephone and Telegraph, Pratt Whitney, White Motor Company și Manufacturers Hanover Trust 1625. În seara aceea, liderul român a oferit o recepție pentru familia Nixon, la Ambasada Română 1626. El a toastat în cinstea președintelui, vorbind în termeni măgulitori despre rolul lui Nixon în relațiile internaționale și preconizînd pentru viitor o perioadă de prietenie și cooperare între Statele Unite și România 1627. Ceaușescu și-a petrecut ultimele două
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Paragraful 402, privind emigrarea. Problema era forma de "asigurare" pe care ar fi putut-o da România fără a da impresia că permite Statelor Unite să-i influențeze politica internă de emigrare. Atît Barnes, cît și Bogdan au încercat, fiecare în cadrul ambasadei sale, să rezolve problema. La mijlocul lunii aprilie, Washingtonul și Bucureștiul au găsit o soluție. România nu avea să dea nici o garanție scrisă privind procedurile de emigrare. Ceaușescu urma să-l asigure, însă, verbal, pe Ford că România va respecta prevederile
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
evreilor 1727. Michael Szaz și-a reluat remarcile pe care le făcuse la audierile de la Camera Reprezentanților, prin care se împotrivea acordării Clauzei României, din cauza practicilor discriminatorii vizavi de minoritatea maghiară 1728. Deși unii sprijineau pachetul de măsuri pentru România, Ambasada Română se întreba cu îngrijorare dacă Comitetul de Finanțe va recomanda sau nu aprobarea Clauzei pentru România. Comitetul era preocupat mai cu seamă de problema emigrării evreilor. Ceaușescu îl vizitează pe Ford Reacția Senatului a confirmat temerile lui Bogdan. Ambasadorul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
pe diversitatea culturală din România, dar menționa că deși există și exemple de discriminare, "acuzațiile de "genocid cultural" făcute de unele grupuri americane" sînt "exagerate"1822. Bingham discutase cu ambasadorul Barnes, care i-a arătat raportul pe care-l întocmise ambasada, în primăvară, privind statutul ungurilor în România. Una din principalele plîngeri ale acestora se referea la foamea culturală. Bucureștiul limitase numărul de cărți și reviste ungurești care puteau pătrunde în țară. Deși admitea adevărul acestor spuse, Barnes argumenta în raportul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
din 19611846. Audierile lui Fraser, la care se adăugau Capitolul 502B și Capitolul 116, care a devenit cunoscut sub numele de "amendamentul Harkin" au supus Departamentul de Stat unor presiuni și mai mari. În 1975, acesta din urmă a solicitat ambasadelor americane din diferite state să întocmească rapoarte asupra respectării drepturilor omului în țara gazdă. Kissinger a refuzat să le facă, însă, publice, declarînd că toate statele încalcă drepturile omului și că Statele Unite nu au nici un motiv să scoată în evidență
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
relații strînse de prietenie cu Harry Barnes, ambasadorul american din România. Așteptîndu-se la necazuri din partea autorităților, istoricul îi dăduse lui Barnes un exemplar din eseurile pe care le scrisese cu cîteva zile în urmă. După arest, poliția română a înconjurat Ambasada Americană, lăsîndu-i să intre doar pe angajați. Bucureștiul i-a comunicat lui Barnes că este dispus să-l elibereze pe Georgescu, în schimbul lucrărilor pe care istoricul i le dăduse ambasadorului. El a refuzat să le predea și astfel Georgescu a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
constata că în ciuda unei structuri ciclice a emigrării, exista, în ansamblu, o tendință moderată de sporire a numărului vizelor de emigrare acordate începînd din ianuarie 19751899. Un alt material suplimentar includea o listă cu procedurile românești de emigrare, întocmit de Ambasada Americană din București. Încă din start, solicitantul era conștient că Bucureștiul descurajează în mod oficial emigrarea. Astfel, acesta era privit ca un dezertor, ca un ingrat sau chiar ca un trădător. Cît despre reîntregirea familiilor, Bucureștiul era de părere că
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
nici o obligație contractuală față de instituție și că nu lucrează cu secrete de stat. Timpul de așteptare putea fi de trei săptămîni, două luni sau mai mult. Dacă această primă cerere era respinsă, procesul se încheia, practic, aici, dacă nu intervenea Ambasada. Dacă era aprobată, solicitantul trebuia să completeze un document de patru pagini cu date privind experiența în muncă, educația, situația financiară și destinația lui. Solicitantul trimitea apoi formularul la oficiul local de pașapoarte, care îl înainta Comisiei de Pașapoarte din
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
din țară. Dacă i se acorda aprobarea, solicitantul trebuia să obțină ștampilele de lichidare și să întrerupă relațiile cu statul român. Aceasta dura între două și șase luni. Ștampilele o dată obținute, solicitantul urma să primească pașaportul și viza de ieșire. Ambasada Americană nu cunoștea nici un caz în care emigrantului să i se fi refuzat acordarea pașaportului și a vizei de ieșire, o dată ce i se aprobase emigrarea 1900. La audierile de pe 18 iulie, numărul celor ce au luat cuvîntul a fost aproape
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
europene a analizat rolul Departamentului de Stat în creșterea emigrării evreilor către Israel. De fapt, rolul Departamentului nu era unul direct. Washingtonul nu dădea României liste cu evreii care doreau să emigreze în Israel. Departamentul trimitea, însă, astfel de liste Ambasadei Israeliene din București, pentru ca problema să se rezolve între Israel și România. Președintele Ceaușescu și premierul Begin discutaseră despre problema emigrării evreilor și încercau acum să găsească o soluție. Unul din obstacole era acela că autoritățile israeliene nu voiau să
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
să-i sprijine doar pe evreii care doreau să plece în Israel. Cum rămînea cu cei care voiau să emigreze în Canada, Franța sau în altă parte?1948 Răspunzînd nedumeririlor de ordin numeric, Luers a arătat că cifrele oficiale ale Ambasadei Americane sînt mai mici decît numărul real de emigranți. Și aceasta din două motive: în primul rînd, mulți dintre românii care voiau să emigreze în altă țară cereau permisiunea de a emigra în Statele Unite, crezînd că așa au mai multe
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
pleca în orice țară care îi accepta. În al doilea rînd, unii români solicitau intrarea în Statele Unite dintr-o a treia țară, ca refugiați și nu erau incluși în cifrele de emigrare ale Washingtonului. Emigrantul nu era înregistrat în statisticile Ambasadei decît dacă primea viză de la Ambasada Americană din București 1949. Printre susținătorii obișnuiți ai Administrației se numărau reprezentanți ai unor companii comerciale și ai unor organizații etnice, ca de pildă Barbu Niculescu, de la Fundația Culturală Româno-Americană și George Crișan, din
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
accepta. În al doilea rînd, unii români solicitau intrarea în Statele Unite dintr-o a treia țară, ca refugiați și nu erau incluși în cifrele de emigrare ale Washingtonului. Emigrantul nu era înregistrat în statisticile Ambasadei decît dacă primea viză de la Ambasada Americană din București 1949. Printre susținătorii obișnuiți ai Administrației se numărau reprezentanți ai unor companii comerciale și ai unor organizații etnice, ca de pildă Barbu Niculescu, de la Fundația Culturală Româno-Americană și George Crișan, din Asociația Baptistă Română din Statele Unite și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
ianuarie-iunie 1979 În ultimii doi ani ai Administrației Carter, importanța relativă a relațiilor româno-americane s-a diminuat. În 1979, Washingtonul și-a concentrat atenția asupra recunoașterii Chinei comuniste, a revoluției islamice a lui Khomeini, a acordului SALT II, a căderii Ambasadei Americane din Teheran, a crizei de 444 de zile a ostaticilor și a invaziei sovietice din Afganistan. La începutul noului an, Administrația a susținut cauza României în Congres. În ianuarie, senatorul George McGovern a prezentat Comitetului pentru Relații Externe un
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Iugoslavia, în același an. În biletul respectiv se preciza că vizita lui Vance la București este solicitată de ministrul de Externe, Andrei 2029. Plecarea lui Vance a fost, însă, foarte curînd anulată. Pe 4 noiembrie 1979, studenții iranieni au invadat Ambasada Americană din Teheran. Aceștia au capturat 50 de americani și au anunțat că vor elibera ostaticii numai dacă Statele Unite îl deferă pe șahul Mohammed Reza Pahlavi justiției iraniene, pentru a fi judecat pentru crimele comise împotriva poporului iranian. Șahul se
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
nu a mai publicat alte informații despre incident, nici "Agerpres" nu a mai făcut-o. Pe 22 aprilie, la Washington, și-a deschis lucrările cea de-a șasea sesiune a Comisiei Economice Mixte Româno-Americane, care avea să dureze două zile. Ambasada Română a anunțat că Bucureștiul a încheiat în ultimele luni contracte de import și export în valoare de aproximativ 150 milioane de dolari, cu peste 40 de firme americane. Mai mult decît atît, Bucureștiul a acceptat să-și deschidă două
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
făcut reclamații. Nici în materialele informative prezentate membrilor comisiei nu se mai punea un accent atît de mare pe emigrarea evreilor. Printre acestea se număra o descriere a procedurilor de imigrare în Israel, unde se arăta că "politica adoptată de Ambasada Israeliană față de emigrarea evreilor din România trebuie considerată ca fiind una pasivă. Ambasada nu intervine decît rareori în cazuri individuale și pretinde că nu are cum să știe cui i se acordă documente pentru emigrarea din România în Israel și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
un accent atît de mare pe emigrarea evreilor. Printre acestea se număra o descriere a procedurilor de imigrare în Israel, unde se arăta că "politica adoptată de Ambasada Israeliană față de emigrarea evreilor din România trebuie considerată ca fiind una pasivă. Ambasada nu intervine decît rareori în cazuri individuale și pretinde că nu are cum să știe cui i se acordă documente pentru emigrarea din România în Israel și cu atît mai puțin cine sînt solicitanții". Apoi, Israelul îi primea pe toți
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]