13,186 matches
-
fântâna cu cumpănă, așa cum o moștenire de la bunici. La vedere, această fântână era o frumusețe. Știubeiul îl avea făcut din piatră cimentată, în formă octogonală, iar cumpăna înaltă, bifurcată în partea de sus. O ciutură mare de lemn amintea de bunicul ei, care a lucrat la stână, multă vreme. Totul era cât se poate de gospodărește lucrat, numai că, așezarea nu era cea mai potrivită. Fiind pe vale, când ploua mai abundent, toată apa de pe coasta noastră se scurgea la ea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
figuri care au dovedit că bătrânețea nu este vârsta neputinței, ci din contră este o vârstă creatoare. Un proverb african spune că: "Un bătrân care moare este o bibliotecă distrusă". Cine a pierdut în viața sa un bătrân drag, tată, bunic sau amic poate înțelege prin sentimentele încercate ce vrea să exprime acest proverb. Din pleiada de celebrități mondiale se pot aminti câteva nume: Goethe, la 83 de ani era în plină și viguroasă creație. Voltaire, titan al culturii franceze, a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a binecuvântat căsnicia cu două fete, doi boboci de floare, mândria familiei lor: Mihaela, absolventă a Facultății de Drept din Iași și Iuliana, absolventă a Facultății de Informatică. Ambele își desfășoară activitatea la Poliția de frontieră, Rădăuți. Sunt căsătorite și bunicii se mândresc cu trei nepoți (Teodor Dimitrie, în toamnă va fi școlar). În prezent, familia Burciu Vasile și Laurica este asociată cu o familie de nădejde, din Frătăuții Noi, Năstase Ion și Veronica într-o societate privată (S.C. "Oil Aral
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
dojenea că merg prea dezbrăcată la serviciu, sau că vin prea târziu acasă de la orele de ședințe, că-mi neglijez obligațiile în gospodărie? Astea toate, din sufletul ei prea încercat de mamă. Am regretat mereu că nu mi-am cunoscut bunicii, dar, pot afirma fără să greșesc că, părinții au compensat prin atitudinea lor și acest imens gol. Culesul Era sfârșit de septembrie. O zi minunată de toamnă, cu cer senin și un vântuleț ușor. Numai bună de muncă. Tata ne-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de monumentalitate). Mantia verde a pădurilor, întinsă peste blânda unduire a Obcinilor, coboară până pe valea Sucevei și la noi, în sat. Cioplirea și prelucrarea lemnului se păstrează până astăzi. Consatntin Brâncuși spunea: "Gândește-te că stejarul din fața ta este un bunic înțelept și sfătos. Vorba daltei tale trebuie să fie respectuoasă și iubitoare. Numai așa îl poți mulțumi". Mobilierul casei țărănești, lucrat în bardă, cuțitoaie și daltă scot la iveală piese tradiționale: patul, masa-ladă, podișorul, colțarul, blidarul, polițele, cuierul și lingurarul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de mers cu trenul mi s-au părut nesfârșite, eram în tot acest timp chinuiți de foame și de sete, iar lipsa unui spațiu din vagon era aproape de nesuportat. Când am sosit în gara orașului Bacău, am fost așteptați de bunicii paterni și duși la casa lor din com. Agăș. După un timp a venit și tata din armată și fiind o familie mare, ne am mutat la o casă cu chirie. În vara anului 1941, după eliberarea nordului Bucovinei de către
AM TRECUT PRIN DOUA REFUGII. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Alexandrina Comandaşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1678]
-
disperarea ei, cu câteva lucruri într-un geamantan, cu mine de mână s-a îndreptat spre gară. Până la urmă am plecat cu trenul, dar din cauza deselor opriri, întrucât circulam în zona frontului, când am ajuns în comuna Boroaia, unde erau bunicii, deja trupele sovietice ocupaseră ținutul. Pe tata războiul l-a purtat până în Ungaria, dar slavă Domnului că s-a putut întoarce, ceea ce s-a întâmplat în vara anului 1945. Toate greutățile care au urmat după război, boli netratate din cauza lipsei
ŞTIU DE REFUGIUL MEU, DE LA PĂRINŢI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Condur () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1675]
-
după intervenția unor cavaleriști români. La părăsirea localității de domiciliu, norocul nostru a fost că eram însoțiți de acea coloană militară, altfel riscam să fim asasinați. După trecerea Prutului, am coborât la Târgul Ștefănești, după care ne-am deplasat la bunicul nostru din satul Râsca. La casa bunicului n-am stat decât câteva zile, după care împreună cu tata am plecat la Târgu Ocna unde funcționa un centru de Cruce Roșie Română. Apoi, fiind trimiși la București unde într-o tabără pentru
UN REFUGIU “CIUDAT“. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Corneliu Emil Dănilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1679]
-
localității de domiciliu, norocul nostru a fost că eram însoțiți de acea coloană militară, altfel riscam să fim asasinați. După trecerea Prutului, am coborât la Târgul Ștefănești, după care ne-am deplasat la bunicul nostru din satul Râsca. La casa bunicului n-am stat decât câteva zile, după care împreună cu tata am plecat la Târgu Ocna unde funcționa un centru de Cruce Roșie Română. Apoi, fiind trimiși la București unde într-o tabără pentru copii de vârstă școlară, organizată de “Straja
UN REFUGIU “CIUDAT“. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Corneliu Emil Dănilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1679]
-
doua zi am încărcat căruța și am plecat cu toții, abandonând a doua oară tot ce aveam. De data asta am părăsit localitatea fără incidente, mulți nu știau adevărata stare de lucruri. Am trecut Prutul și ne-am oprit la casa bunicului din satul Râșca. Dar nu eram salvați nici aici, deoarece și în județul Botoșani au început evacuarea. Așa că am plecat mai departe, iar în preajma sărbătorilor pascale am ajuns în județul Râmnicu Sărat fiind, de regulă, găzduiți la familii de învățători
UN REFUGIU “CIUDAT“. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Corneliu Emil Dănilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1679]
-
a fost apărată de autoritățile române, care au eliberat documentele necesare în acest scop. În anul 1945-1946, datorită inflației și, mai ales, a secetei, situația familiei a adevenit tragică. Eram condamnați la moarte prin înfometare. Salvarea noastră a venit de la bunicul, de la Râșca-Botoșani care cu ajutorul meu și a tatălui a reușit să cultive un lot de pământ în lunca Prutului. Mama noastră, Veronica, a fost persecutată de către regimul comunist, pentru motivul că era născută în Bucovina de Nord, adică în statul
UN REFUGIU “CIUDAT“. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Corneliu Emil Dănilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1679]
-
a primit ordinul nominal de evacuare NR. 1004/29.03.1944 prin care era anunțat că este transferat cu serviciul la Ocolul Silvic din Râmnicu Sărat. Dintre toți, cel mai greu de lămurit să-și părăsească locurile natale a fost bunicul Leon Cobușceanu, boier de Cobusca, deși știa că dacă rămâne acasă va fi deportat de ruși în Siberia. Ni s-a repartizat un vagon de marfă pe care, familia noastră împreună cu bunicii din partea mamei, bunica din partea tatei și familia fratelui
UN REFUGIU TRIST. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nona Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1671]
-
lămurit să-și părăsească locurile natale a fost bunicul Leon Cobușceanu, boier de Cobusca, deși știa că dacă rămâne acasă va fi deportat de ruși în Siberia. Ni s-a repartizat un vagon de marfă pe care, familia noastră împreună cu bunicii din partea mamei, bunica din partea tatei și familia fratelui tatei, l-a umplut cu lucrurile cele mai valoroase și utile, care puteau fi transportate. Tuturor bunicilor li s-a promis că dacă situația se va îmbunătăți, vor fi lăsați să se
UN REFUGIU TRIST. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nona Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1671]
-
l-a umplut cu lucrurile cele mai valoroase și utile, care puteau fi transportate. Tuturor bunicilor li s-a promis că dacă situația se va îmbunătăți, vor fi lăsați să se întoarcă acasă, ceea ce nu s-a mai întâmplat cu bunicul Leon, om voinic și sănătos care s-a stins de dor, după 2 ani. În orașul Rm. Sărat, într-o locuință închiriată, am simțit din plin trecerea de la un trai fără griji la unul sărăcăcios, cu lipsuri de tot felul
UN REFUGIU TRIST. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nona Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1671]
-
Dincolo de acest văl se află o inimă care, ca orice inimă, iubește. Numai că niponii sunt orientali, ceea ce le dă profunzime și interiorizarea sentimentelor... Nu sunt expansivi precum latinii, să zicem. Adolescenții și tinerii sunt mai deschiși decât părinții și bunicii lor. Lucrul acesta depinde și de familia din care provin. Ei își fac prieteni printre fete, colege de clasă sau facultate, au simpatii în care pun sentimente, își fac cadouri reciproc. Mă refer la mici suveniruri cu semnificații deosebite (talismane
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
casa de la ocean, pentru a o ajuta pe fiica noastră să-și crească pruncii. Ne am mutat lângă ea ca s-o susținem la nevoie. Când pleacă de acasă, rămânem cu copiii. Într-una din zile, a venit la copii, bunicul pentru că tatăl lor dispăruse fără urmă. Când l-am văzut, era să leșin. Din ce motiv? Ce s-a întâmplat? Era fostul meu profesor de „shamisen”, actualul iubit. Ce vrei să spui? Soțul tău unde este? Soțul meu este acasă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Hristos și În medallion pe Sfântul Prooroc Isaia. Catapeteasma a fost sculptată de Mădălin Daniel Țibichi și Alin Popa , absolvenți ai Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ioan Gură de Aur” din Huși. Mădălin Daniel Țibichi, cu origini În satul Frenciugi (bunicii și tatăl său), a executat și Întreg mobilierul bisericii. Parohia Până la 1906 filiala Frenciugi a făcut parte din parohia Parpanița . La 1897 comuna Parpanița era compusă din satele Parpanița, Frenciugi și Glodeni, fiind situată pe ambele maluri ale pârâului Stavnic
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
ai dreptate, dar e mai mult decât atâta. M-am gândit Îndelung și mi-am dat seama că ne-a rămas un singur drum către putere. Împă răteasa Agnes ne-a trădat când a călcat cuvântul dat de soțul ei bunicului nostru, Îndepărtându-l de la stăpânirea ducatului suab. Henric IV ne-a trădat când, pe la spatele nostru, a Încheiat alianțe cu tot felul de nobili mărunți, stârnindu-i Împotriva noastră. Familia noastră nu e mai puțin nobilă decât cea imperială și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fie adus pe loc. Cel mai bogat negustor din Zürich, a cărui putere era mai mare decât a tuturor falnicilor cavaleri din burgurile Împrăștiate ca ciupercile pe culmile muntoase din acest binecuvântat de Dumnezeu ținut, avea o origine foarte umilă. Bunicul lui, numit tot Urs, se trăgea dintr-o familie săracă de curelari. Fiind foarte isteț, Învățase să scrie și să citească de la călugării din mânăstirea de la Sankt Gallen, unde slujise ca rândaș. Cu mare sârguință și zgârcenie puse deoparte toată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
afla În primejdie de moarte trezi În el puteri neașteptate și-i dădu aripi. Se ridică cu o sprinteneală de mult uitată de la pupitrul unde verifica niște socoteli cu acea minuție care-l făcuse bogat cu ani În urmă pe bunicul său, azvârlind cu furie pana de gâscă, astfel Încât tot pergamentul se umplu de pete. Trecu ca o vijelie În odă i ța de alături, unde, printre bucoavne, suluri de pergament și lăzi uriașe, trona prietenul și omul lui de Încredere
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nevasta barcagiului născuse și ea de curând. Deci l-a luat și pe Bodo la sân, hrănindu-l toată vremea cât am stat pe barcaz. Am povestit că mama pruncului, soția mea, murise și că voiam să-l duc la bunicii lui. Am plutit zile În șir către ținuturi cât mai Îndepărtate de Francia și de Burgundia, rugându-mă neîncetat Sfintei Fecioare să-mi călăuzească pașii acolo unde pruncul putea găsi un adăpost și o familie. și am găsit, după cum ai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aibă nimic de-a face, pentru că e prietenul blestematului de Adlabrecht, de acolo de sus din fortăreața diavolului, Dumnezeu și Înălțimea Voastră să mă ierte pentru neas cultarea mea și pentru că vorbesc astfel. Cei prezenți ciuliră urechile și bătrânul continuă: — Bunicul meu a fost slujitor al lui Mathilde, strămoașa lui Adalbrecht, la fel de câinoasă și fără inimă ca și el. Toți oamenii din această vale Își amintesc cu groază de fărădelegile ei, ca atunci când a pus să-i pardosească drumul până la biserică
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
iuțeală morții și au acoperit pământul Însângerat cu crengi uscate și frunziș. În scurtă vreme l-a spălat ploaia și nu s-a mai știut nimic. Dar dacă s-ar săpa acolo s-ar găsi puzderie de oase... Era și bunicul meu printre cei ce așteptau o răsplată mai bună. Întâmplarea a fost că tocmai atunci s-a tras după un brad, pentru o nevoie... Când colo, de unde era a văzut cum au tăbărât slugile Înarmate și i-au ucis pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
unde l-au călăuzit picioarele. Când a fost la numărătoarea leșurilor, au văzut că unul lipsește. și-au bătut capetele și până la urmă au descoperit cine scăpase. L-au căutat În tot satul, s-au dus la bordeiul lui, dar bunică-mea habar n-avea de nimic. El se temuse să mai vină acasă. Au pus femeia la cazne, i-au pus foc sub tălpi ca s-o facă să mărturisească, degeaba. Dacă nu știa!? Toți au crezut că omul a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a primit așa sărac cum eram, fiindcă are nevoie și de unii care să facă muncile mai grele, pentru așa ceva eram destul de bun. Tocmai Îmi terminasem noviciatul când, Într-o zi, m-a căutat un cerșetor bătrân și neputincios. Era bunicul meu. Voia să-mi povestească totul. Aflase că eram la mânăstire și a venit Înainte de a-și da sfârșitul. Mi-a cerut să păstrez deocamdată taina, ca să nu-mi primejduiesc viața. Dar cândva, așa a spus, va trebui să iasă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]