11,879 matches
-
notează, să nu uiți“ (i-am întins o hârtiuță și un vârf de creion, a desenat conștiincioasă câteva hieroglife, pe hârtiuță). „Când vine mama, să-i spui că mai trec eu pe aici, de ziua ei, să-i aduc un cadou...“ „și mie ce-mi aduci, când oi muri eu ?“ „O rochie de mireasă. Notează și asta ca să nu uit.“ A notat, la fel de conștiincioasă, cu aceleași hieroglife, adăugând și semnătura OLGAE, îi luceau ochii de bucurie, m-am întins pe divan
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe lângă mine, am oprit o. „Iertați-mă“, am spus, „dar țin neapărat să vă întreb ceva înainte de a ne despărți : acum, în actuala dumneavoastră viață, utilizați aceeași oliță ?“. Doamna Gerda a zâmbit. „Am una nouă, cu flohicele“, mi-a răspuns, „cadou de nuntă de la soțul meu...“. Apoi s-a dus, plutind parcă în semiobscuritatea galbenă a lampadarelor. Când și-a întâlnit soțul, el i-a sărutat mâna, galant. Curând au dispărut amândoi, braț la braț, după primul colț. A fost ultima
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
într-o zi, întâlnind-o pe stradă. Ea se opri în fața lui cu un zâmbet trist și ochii umezi, probabil lăcrimase înainte de a ajunge în fața lui. -Angela, trebuie să-mi cumpăr un pulovăr și ceva pentru părinții mei, câte un cadou pentru fiecare, de Crăciun. -M-aș bucura. Amândoi urcară la etajul întâi al magazinului unde se găseau articole de îmbrăcăminte și încălțăminte. Angela i-a ales un pulovăr de culoare gri, care lui îi plăcu și îl cumpărase, acum pentru părinții
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mai alese un fular din mătase alb și o întrebă pe Angela dacă îi place. Ea îi spuse că adoră culoarea albă. Atunci Radu îl plăti și i-l dăruise. -Primește-l, te rog. -Mulțumesc, ești un drăguț Radu. Angela primi cadoul cu multă plăcere. Chipul Angelei se mai însenină și-i zise: -Acum ar fi bine să bem o cafea. Amândoi intrară în cofetărie "La Eva" unde atmosfera era plăcută. Doar la două mese erau clienți, deși sala era destul de mare
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
momentele lui de tristețe peste care Radu încerca să treacă înghițind câteva pahare de vin. El se simțea în largul său atunci când era împreună cu soția și fiul său, care acum mergea pe picioare, rostea unele cuvintele și dăruindu-le mici cadouri, îi vedea fericiți. După patru ani de la căsătorie, într-una din serile pustii de noiembrie, Ramona zise trist: - Radu, trebuie să fiu operată din nou la picior. Câteva clipe, el nu zise nimic, apoi abia schițând un zâmbet, o sărută
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
am vrut doar să te cunosc. Destul de timid și cu privirea în jos, Ionuț zise: -Mi-a vorbit mama mea despre o mătușă cu numele Angela de la Târnăveni. -Eu sunt dragul meu, primește acest pachet, mam gândit să-ți fac un cadou, fiind iarnă ți-am adus un fular și o pereche de mănuși dar nu numai, am mai pus și dulciuri, sper să-ți placă. Ionuț îl primi mulțumindu-i. -în ce clasă ești?, întrebă Angela deși știa. -în clasa a
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
des, nici să creeze probleme familiei Brădescu, la care acum ținea. în aceași seară când Ionuț era la cină cu părinții și bunica lui, le povesti despre vizita pe care tanti Angela i-o făcuse la școală și le arătă cadoul primit. -Sunt frumoase, mănușile? Dar fularul acesta albastru? Tatăl său îl privi lung, strângându-și buzele și făcând un gest cu capul. -Da sunt frumoase, zise Radu, privind în altă parte. -Parcă nu ți-ar plăcea, tată? Doamna Neli, care
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cuvînt toată după-amiaza. CÎnd s-a lăsat seara, tata s-a retras În camera lui, a Îmbrăcat cel mai bun costum și s-a Întors cu un pachet Înfășurat În celofan pe care l-a așezat pe măsuța din sufragerie. Cadoul meu. A luat loc la masă, a băut un pahar cu vin alb și s-a pus pe așteptat. Invitația spunea că cina era la ora opt și jumătate. La nouă și jumătate Încă mai așteptam. Tata mă privea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ora de muzică cu maestrul Neri. Ea venise pentru că era după-amiaza ei liberă. — Clara nu poate veni fiindcă are oră de muzică? am Întrebat eu, uluit. Bernarda Își coborî privirea. Aproape că plîngea cînd Îmi Întinse un pachețel care conținea cadoul ei și mă sărută pe amîndoi obrajii. Dacă nu vă place, se poate schimba, zise. Am rămas singur cu tata, contemplînd vesela cea bună, argintăria și lumînările ce se topeau În tăcere. — Îmi pare rău, Daniel, zise tata. Am Încuviințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
poate schimba, zise. Am rămas singur cu tata, contemplînd vesela cea bună, argintăria și lumînările ce se topeau În tăcere. — Îmi pare rău, Daniel, zise tata. Am Încuviințat În tăcere, ridicînd din umeri. — N-ai de gînd să-ți deschizi cadoul? Întrebă. Singurul meu răspuns fu ușa pe care am trîntit-o cînd am ieșit. Am coborît scările furios, simțind cum din ochi Îmi năvăleau lacrimi de mînie atunci cînd am ieșit În strada dezolată, scăldată În frig și În lumină albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și am căzut. — Ploaia aia trebuie că avea o lovitură de dreapta zdravănă. Pune-ți ceva. Nu-i nimic. Nici nu simt, am mințit eu. Am nevoie doar să mă duc la culcare. Pic de somn. — Cel puțin deschide-ți cadoul Înainte să mergi să te culci, a zis tata. Mi-a arătat pachetul Învelit În celofan pe care Îl depusese cu o seară În urmă pe masa din sufragerie. Am șovăit o clipă. Tata a Încuviințat. Am luat pachetul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Cel mai bine ar fi să-l returnezi. Nu merit nici un dar. — Darurile se fac pentru plăcerea celui care dăruiește, nu pentru meritele celui care primește, a zis tata. În plus, nu se mai poate returna. Deschide-l. Am desfăcut cadoul Învelit meticulos, În penumbra zorilor. Pachetul conținea o cutie din lemn lucrat, strălucitoare, garnisită cu nituri aurite. ZÎmbetul mi se lumină Înainte de a o deschide. Sunetul Încuietoarei la deschidere era excelent, de mecanism de ceasornicărie. Interiorul penarului era acoperit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ca un copil, și a trebuit să-mi iau inima În dinți. Dar ce mă aduce este că, să vedeți, mîine e ziua de naștere a verișoarei mele, cea de la San Adrián, și mi-ar plăcea să-i fac un cadou. Eu mă gîndisem să-i dăruiesc o carte bună, cu multe litere și cu puține ștampe, Însă cum sînt cam mocăită și nu mă pricep... Înainte să fi apucat eu să-i răspund, prăvălia s-a zguduit cu un bubuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
chip... — Doamnă, dacă dumneavoastră Îmi Îngăduiți, făcîndu-mă astfel bărbatul cel mai norocos din Întreaga Barcelonă, e din partea lui Fermín Romero de Torres. Bernarda se zgîi la noi amîndoi, fără cuvinte. Uitați-vă, eu plătesc ce cumpăr, iar ăsta e un cadou care vreau să-l fac verișoarei mele... — Atunci o să-mi permiteți, ca o compensație, să vă invit la masă, zise Fermín, netezindu-și părul. — Hai, femeie, am Încurajat-o eu. Ai să vezi ce bine ai să te simți. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
821.135.1-31 Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA ANA LUDUȘAN ZINZIN INSTITUTUL EUROPEAN 2010 Mulțumiri Experiența australiană a fost cel mai frumos cadou din viața mea. Acolo s-a născut și s-a copt acest roman. Mulțumesc pe această cale prietenei mele Dorina Bugariu Petre (North Ryde) Sydney pentru acest cadou nesperat. Ea a fost cea care a gândit, inițiat și sprijinit vacanța
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ZINZIN INSTITUTUL EUROPEAN 2010 Mulțumiri Experiența australiană a fost cel mai frumos cadou din viața mea. Acolo s-a născut și s-a copt acest roman. Mulțumesc pe această cale prietenei mele Dorina Bugariu Petre (North Ryde) Sydney pentru acest cadou nesperat. Ea a fost cea care a gândit, inițiat și sprijinit vacanța australiană de trei luni. A fost nu numai o gazdă primitoare ci și o prietenă care a intuit toate curiozitățile și nevoile mele de intelectual rebel și neînregimentat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Sus, șeful își dă seama de gafa făcută, se înfurie și desenează în aer o cruce cât o zi de post, tot atelierul izbucnește în hohote de râs. Râdeți voi, dar de această vizită depind salariile voastre, păpica copilașilor voștri, cadourile la curve, râdeți voi, râdeți, dar o să vă cadă râsul în călcâie dacă vizita iese prost". Cu o săptămână înainte de ziua cu pricina se preumblă prin atelier alb ca varul, face repetiție cu desenatoarele, inginerii îi râd în nas, "du
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o invidiez și cât o urăsc, nu te uita așa la mine, știi că așa este, un pachet pentru frumoasa și buna noastră Mona, ea doarme ca un bebeluș mânca-o-ar mama, unul pentru Silvia, primește și Silvia un cadou de Crăciun, deși nu merită, așa-i că nu merită iubitule, hai recunoaște aici de față cu toată lumea, Silvia nu merită un capăt de ață, o să-ți lași toată averea agonisită într-o viață de om nemernicei aceleia de Marilena
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
merită un capăt de ață, o să-ți lași toată averea agonisită într-o viață de om nemernicei aceleia de Marilena după care te usuci pe picioare, boșorog tâmpit ce ești, îi șuieră în ureche, să-i mulțumiți lui Mihai pentru cadouri, uite ce generos este, a pățit ceva, nu mai are mult de trăit, a cumpărat daruri pentru toată lumea fără să-i ceară nimeni acest lucru, să vă încrustați în piele acest eveniment, n-o să vă mai întâlniți cu o astfel
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai și plăceau. Cum furaseră, cum iubiseră, cum tâlhăriseră, cum mă păcăleau. M-am dumirit dintr-o combinație a vorbelor directoarei de pe Rahova cu cele ale comandanților de meseviști - am înlemnit. Am vrut să abandonez. Nu era simplu, dădeam toate „cadourile“ pușcăriașilor, de fapt, drepturile lor de autor, și eram liber. Până la urmă puteam să întorc spatele. Apoi, bugetul pentru drepturile lor de autor îl luasem de la Cațavencu. În timp. O sumă uriașă. Aveam datorii, unde să le mai adaug și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Progresu’, lângă baza de cereale, cu circulația, mașina circulației. Că ea ne-a arestat - nu ne-a arestat nimeni altcineva. Și, în spate, vine cu taxiul familia mortului: „Mânca-v-aș sufletul vostru, dacă voi rezolvați cazul ăsta, aveți un cadou frumos de la mine“. Și scoate de-aici-șa un teanc de dolari sau ce... dolari, că era verzi și l-a dat la milițieni. M-a dus la familia mortului, acasă. Ăștia era rudele lor, unchii lor. M-au luat ăștia acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
te-ai uitat să-l ascundă, să-l îngroape. Dar n-ai să mai scapi toată viața!“ - „Du-te, bă, de-aicea!“ - „Bă, în data lu’ ’99, pă doișpe septembrie, a murit vărul lu’ procuroru’ Vintilescu. Atuncea ei a dat cadou’. A dat și-un porc, a dat și zece mii de dolari“. Eu am înregistrat, am băgat la cap. Când a murit ăla, la ce v-ați dus la furat? Am furat niște cupru. Vreo două tone jumate. De unde le-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Și-aceasta, pentru mine, ce-nseamnă? Cum mă simt eu când primesc eu de la mama? De ani de zile... și eu nu pot să-i ofer, de-aicea, măcar o floare! Sau de ziua ei, o ciocolată sau un micuț cadou... Decât să-i scriu de ziua ei acolo-șa, ce-mi dictează sufletu’, nu? Poate să fac ceva aici pentru ea? Nu am încercat niciodată, să pictez, să sculptez, dar afară... ce am lucrat acolo, aici nu pot face. Am lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-ți luai micul dejun, te spălai, te aranjai, îți făceai o cafea, mai o țigară, te îmbrăcai în haine de lucru și te duceai la muncă. Lucram pentru diferite firme. Deci era firma „Liebich“, care se ocupa cu cutii pentru cadouri, cutii pentru ambalat sticle de vin, de ambalat bomboane. Sau pentru firma BMW, aveam niște polizoare micuțe, care funcționau cu aer, și curățam cutiile de ulei, de la motoare. Le curățam, le-ndreptam, le puneam la vinclu și făceam treburile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Deci, n-aș vrea să-i fac să sufere. Cu siguranță ar veni, cu siguranță ar veni. Am stat foarte mult împreună și ne-am ajutat în multe situații. Și eu pe ei și ei pe mine. Eu știu, bani, cadouri, gesturi, eu știu, bătaie pe unde-a fost. De toate, exact ca frații. Adică, n-a fost nici o problemă. Când ne-am făcut mai mari, ăștia, trei frații, au plecat în străinătate. Eu am rămas cu surorile, am avut grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]