15,033 matches
-
și oase. 38 "Cette République, la III (...) soupire après un monarque: c'est son vœux secret, să nostalgie et son ambition dissimulée mais ce monarque, elle l'a: c'est la Parisienne. Un monarque en chair et en os, en costume et en masque, en odeur et en saveur: une femme qui est une mythologie" [Juin, p.5]. 39 La Sidonie Chèbe, expresia fizică sugerează deja misterul: "joli visage énigmatique" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.25]. Trecutul său nu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cantitate este peste măsură de greu de determinat, precum și dintr-un element relativ, circumstanțial, care va fi, dacă vrem, rând pe rând sau în întregime, epoca, modă, morală, pasiunea" [Baudelaire, 1971, p.184]. Baudelaire menționează că fiecare epoca își are "costumul, pieptănătura și chiar gestul, privirea și zâmbetul ei", care "sunt desăvârșit de armonioase" și "alcătuiesc un tot de o deplină vitalitate. Elementul acesta trecător, fugitiv, cu atât de dese metamorfoze, nu aveți dreptul să-l disprețuiți sau să-l nesocotiți
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
le lipsesc aplicațiile [Roger, ț.2, p.864]. Zola își propune să urmeze, în teatru la fel ca și în român, "anchetă universală asupra adevărului" psihologic, concret și individualizat și exprimarea "naturalului" (în jocul actorilor, detaliile punerii în scenă, a costumelor, a decorului și a accesoriilor). 173 Vodevilul este o comedie ușoară, improvizată pe străzile și la bâlciurile Parisului. Dezvoltarea vertiginoasa a vodevilului pe parcursul secolului al XVIII-lea și al XIX-lea în Franța se constituie într-un gen tip. O
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Et le général répondit, d'une voix plus brutale: Sire, cet œillet-là irait diantrement bien à nos boutonnières" [Zola, La Сurée, p.189]. 249 "Mais, lorsque Renée descendit enfin, îl se fit un demi silence. Elle avait mis un nouveau costume, d'une grace și originale et d'une telle audace que ces messieurs et ces dames, habitués pourtant aux excentricités de la jeune femme, eurent un premier mouvement de surprise. Elle était en Otaïtienne. Ce costume, parait-il, est des plus primitifs
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Elle avait mis un nouveau costume, d'une grace și originale et d'une telle audace que ces messieurs et ces dames, habitués pourtant aux excentricités de la jeune femme, eurent un premier mouvement de surprise. Elle était en Otaïtienne. Ce costume, parait-il, est des plus primitifs; un maillot couleur tendre, qui lui montait des pieds jusqu'aux seins, en lui laissant leș épaules et leș bras nus; et, sur ce maillot, une simple blouse de mousseline, courte et garnie de deux
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
autre. Elle était nue" [Zola, La Сurée, p.366]. "C'était une sauvagesse adorable, une fille barbare et voluptueuse, à peine cachée dans une vapeur blanche, dans un pan de brume marine, où tout son corps se devinait" [idem]. Transparență costumului care profilează distinct corpul sugerează pânzele impresioniste. 250 "Et rien n'était d'une gaieté plus clăire que ce carnaval de gamins, ces bouts d'hommes et de femmes qui mélangeaient là, dans un monde en raccourci, leș modes de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Leș paroles, surprises par Hélène, semblaient indiquer que Juliette n'avait pas cédé encore; mais la chute paraissait prochaine" [Zola, Une page d'amour, p.239]. 304 Impresia pe care o lasă doamna Correur și Corine Balbie este una stranie, costumele lor fiind neadaptate cadrului: "Tous deux regardèrent un instant en silence Mme Correur, assise près des Charbonnel. Elle avait une robe de soie mauve, très voyante, avec beaucoup de dentelles et de bijoux" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.30
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de la rue Saint-Honoré" [1990, p.97]. 389 "Ținută feminină, având în vedere limitarea mai strictă creată de cadrul de viață și de moravuri, au îngăduit variații mult mai mici decât elementele portului masculin. Abia către sfârșitul secolului al XVIII-lea costumul feminin începe să "joace"" [Huizinga, p.287]. 390 Doamnele din Niort imită modă pariziana: "leș dames, dont on voyait leș épaules nues passer dans l'entrebâillement des rideaux, balançaient leurs chignons, frisés à la mode de Paris" [Zola, Son Excellence
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cheveux roulés, son chapeau d'homme, autour duquel une gaze mettait un nuage bleuâtre, tout poudré de la poussière d'or du soleil" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.135]. "D'ailleurs, leș deux premières fois, elle était aussi en amazone, costume qui lui donnait une liberté de garçon, et dont la longue jupe devait lui sembler une protection suffisante" [ibidem, p.135-136]. 398 Culorile în vogă sunt cele ale pânzelor impresioniste (în special movul) și dau femeilor un aer visător și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și rafinat dăltuită a stilului brâncovenesc, cu boieri lustruiți, comandând în franțuzește la Capșa, cu doamne up to date în materie de modă și stil parizian, mărunțind șic, din crupă, aerul Căii Victoriei, sub privirile cuviincios-pofticioase ale metrosexualilor interbelici cu costum la două rânduri sau vitriolant-ironice ale câte unui boem spălat, precum Petre Țuțea, din buzunarul căruia se ițea sfidător și iconoclast, la mișto, manșeta ziarului anarhist Pravda. Unde sunt saloanele, șampania și Jockey Clubul? Rafinatul boier Paleologu ne-a părăsit
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a părăsit, lasându-ne încă ușor alinați de vitalitatea, umorul și clasa diplomatului Neagu Djuvara; Andrei Pleșu, moștenitorul legal al sprâncenelor, unite mefistofelic, purtate de Nae Ionescu, cel care, protocronist și vizionar, a introdus pentru prima oară moda asortării tenișilor la costum și lavalieră încă în urmă cu trei decenii înaintea lui Versace, stă retras, în halat de mătase, în rezervele de la Fundeni, lăsându-i domnului Patapievici istovitoarea misiune de a provoca leșinuri și mici oftaturi orgasmatice cuconetului iubitor de (c)arte
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în comunism și, îndrăznesc să spun, nici în timpul frământărilor sociale din perioada interbelică nu exista așa ceva. "Curbele de sacrificiu", atunci, au ținut șase luni și, apoi, salariile au fost returnate. Greviștii celebri din manualele de istorie erau oameni îmbrăcați la costum și cu pălarie, normali, hrăniți și decenți, nu masa hăituită și disperată de azi a "oamenilor muncii", batjocorită de o clasă politică hrăpăreață și cinică. Dacă va fi adoptat, acest Cod al Muncii (la care va fi adăugată legea de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și să nu ierte această traumă, această rană neînchisă provocată de crimele de atunci. Cu acest gând la Iași, domnul Maricel Agop, liderul comunității armene, s-a gândit să cheme, pe scenă și sub reflectoare, un șaman. Îmbrăcat într-un costum armenesc, cu deja celebra lui KL-KHARG brodată pe creștet, cu o barbă lungă, sură și împletită la capăt, exorcistul și-a început calm ritualul, în fața celor câteva sute de spectatori care umpleau sala și care-l urmăreau cu respirația tăiată
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Există o legătură Între personaje, un paralelism (Familia, Laura și George Pintea sau Ion și Ana) Aceste paralelisme amintesc de Ioan Slavici și Ion Agârbiceanu. Există o armonie Între planul etic și cel analitic al romanului; scriitorul conturează personajele, interioarele, costumele actanților, manifestările populare etc; expunerea este clară și precisă. Acest lucru iese și mai mult În relief dacă se observă că În roman sunt prezentate evenimentele fundamentale din viața omului: nașterea, nunta, moartea. Toate trăsăturile vizează chipurile individuale și colective
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
am menționat mai sus. O a doua scrisoare despre Finlanda evocă imaginea muzeului etnografic din Helsinki. Acest muzeu are meritul de a reda în miniatură Finlanda de altădată. Exponatele sunt în aer liber și cuprind locuințe în care se află costume populare naționale. Ceea ce l-a impresionat în mod deosebit a fost un bătrân păpușar finlandez și măiestria de care acesta a dat dovadă, jocul său de păpuși reamintindu-i de copilărie 270. O altă lucrare publicată pe aceeași temă de
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
scurt că denumirea dată de finlandezi nu este dintre cele mai politicoase 480. Mai mult decât atât, problema romilor este pe larg dezbătută în prezent în presa finlandeză. Romii finlandezi sunt foarte ușor de remarcat în rândul populației, purtând frumoase costume tradiționale. Ei sunt bine integrați în societate, iar media nu remarcă probleme speciale legate de aceștia. În schimb, importul substanțial de romi cu cetățenie română pune mari probleme societății finlandeze, iar polemicile au atins cote ridicate. O cultură relativ rezervată
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
este un articol aparținând lui Marian Barbu, articol care îl aduce în discuție pe scriitorul rus Dovlatov și romanul acestuia Geamantanul. Citatul extras din roman, "trei perechi de șosete finlandeze de nailon, o cămașă de poplin, niște ghete furate, un costum la două rânduri, o centură de ofițer, o scurtă de catifea, o căciulă de blană, mănuși de șofer"666, reprezintă conținutul geamantanului lui Serghei Dovlatov. În opinia autorului articolului, "șosetele finlandeze de nailon propun o noimă epică demnă de luat
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
marele ecran cu o ecranizare a clasicului Mândrie și prejudecată. Dacă n-ar fi făcut-o el, probabil ar fi făcut-o altcineva, numai ca s-o distribuie pe Keira Knightley în rolul principal.) Mândrie și prejudecată era corect, avea costume reușite, decoruri frumoase, jocuri de umbră bine gândite - dar n-avea suflet. Era neted și poleit, și nu-ți provoca nici o reacție - nici milă, nici silă, nici empatie. Un film numai bun de văzut când ești suficient de obosit, încât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
femeie, să-i spunem „Doamna cu voal“, îl ascultă transpusă. La scurt timp, apare și „Bătrânul cu baston“: e împachetat în nailoane ca să nu îl ude ploaia. Își dă jos punga de pe pălărie, își scutură imensa folie ce-i acoperea costumul și se așază și el să aștepte. Un al treilea personaj, „Bărbatul cu ziarul“, participă și el la această așteptare. Oamenii nu se cunosc între ei. Nu îi unește nimic. Treptat însă, se țese o intrigă care îi va uni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
satul meu. Mă întreb dacă un observator detașat ar considera ruga drept o sărbătoare românească „autentică“. Căci punem, bag de seamă, mare preț pe adjectivul ăsta, „autentic“. „Autentic“ e sinonim cu național, vechi, specific, neschimbat. În accepția comună el sugerează costume populare, cântece sau dansuri specifice, obiceiuri ciudate, „străvechi“, „de la străbuni“ ș.a.m.d. Păi, să vedem... La rugă nu există costume populare. În unele sate de munte se mai foloseau (rară acum vreo douăzeci de ani. În perioada interbelică le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
mare preț pe adjectivul ăsta, „autentic“. „Autentic“ e sinonim cu național, vechi, specific, neschimbat. În accepția comună el sugerează costume populare, cântece sau dansuri specifice, obiceiuri ciudate, „străvechi“, „de la străbuni“ ș.a.m.d. Păi, să vedem... La rugă nu există costume populare. În unele sate de munte se mai foloseau (rară acum vreo douăzeci de ani. În perioada interbelică le purtau adesea femeile din elita satului (învățătoarele, soția primarului etc.Ă, ca să-și marcheze românitatea. Gestul era însă mai mult unul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
unele sate de munte se mai foloseau (rară acum vreo douăzeci de ani. În perioada interbelică le purtau adesea femeile din elita satului (învățătoarele, soția primarului etc.Ă, ca să-și marcheze românitatea. Gestul era însă mai mult unul politic, iar costumul era numit național, nu popular. Țăranii se îmbrăcau în haine la comandă: bărbații în costume de stofă, cu cămașă și cravată, femeile în rochii noi și cât mai elegante. Așadar, fără costumul tradițional, sărbătoarea mai e autentică? Sau fără restul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
interbelică le purtau adesea femeile din elita satului (învățătoarele, soția primarului etc.Ă, ca să-și marcheze românitatea. Gestul era însă mai mult unul politic, iar costumul era numit național, nu popular. Țăranii se îmbrăcau în haine la comandă: bărbații în costume de stofă, cu cămașă și cravată, femeile în rochii noi și cât mai elegante. Așadar, fără costumul tradițional, sărbătoarea mai e autentică? Sau fără restul elementelor amintite mai sus? La rugă se fac cântec și joc. Se angajează o formație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
Gestul era însă mai mult unul politic, iar costumul era numit național, nu popular. Țăranii se îmbrăcau în haine la comandă: bărbații în costume de stofă, cu cămașă și cravată, femeile în rochii noi și cât mai elegante. Așadar, fără costumul tradițional, sărbătoarea mai e autentică? Sau fără restul elementelor amintite mai sus? La rugă se fac cântec și joc. Se angajează o formație de muzică și unu-doi cântăreți din cei mai vestiți în zonă (cu cât sunt ei mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
puțin pentru ceea ce numim tradiție? Ba e suficient. Obiceiurile și tradițiile au întotdeauna o utilitate - concretă sau simbolică. Atunci când ea dispare, obiceiul rămâne o coajă fără semnificație, un ritual exotic, căruia îi spunem „autentic“. Căci tradiția rămâne „autentică“ și fără costume populare ori folclor pur. Autentic. LA LOC teleCOMANDA Alex SAVITESCU Senzațional: i-am dezbrăcat laptopul lui Valentin Stan până la ultimul bit! CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Emil BRUMARU Tristețea... Tristețea... Nu mai știi cum se rostogolește boaba cristalină pe frunza lată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]