11,264 matches
-
Magdalena drept posedată de șapte demoni, păcătoasă care în cele din urmă s-a pocăit. În 1969 Biserica Catolică a retractat zvonul că Maria Magdalena ar fi fost o prostituată. Dr. Tal Ilan consideră că Maria Magdalena a fost fondatoarea creștinismului, fiind prima persoană care a avut ideea că Isus ar fi înviat. Bart Ehrman este de acord, susținând că ea a fost primul apostol și menționând printre altele titlul ei medieval "apostola apostolorum".
Apostol () [Corola-website/Science/305548_a_306877]
-
anal între persoane de sex opus erau incluse), deși printre acestea a accentuat toate actele interpersonale care nu aveau loc între un bărbat și o femeie. Raționamentul lui Benedict era că pedeapsa pentru aceste acte avea scopul de a proteja creștinismul de intervenția divină, precum dezastrele naturale din cauza păcatelor carnale, dar și de erezie, superstiții și păgânism. El argumenta că din acestă cauză toate instituțiile laice trebuie să fie supuse puterii ecleziastice, cu scopul de a preveni ca laxitatea religioasă și
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
formă de religie care atribuie un suflet animalelor, fenomenelor și obiectelor naturale. Animismul este prezent, într-o varietate de forme de expresie și manifestare, la mai toate popoarele tribale ale lumii și influențează mult hinduismul popular și Islamul, dar și creștinismul. Cei mai mulți practicanți ai animismului (sau tradițiilor religioase tribale) consideră că există un Dumnezeu creator care a întocmit universul în trecutul mitic. El este undeva departe și nu are nimic de-a face cu oamenii. În orice caz, există întotdeauna vreun
Animism () [Corola-website/Science/305654_a_306983]
-
și ceremoniale și sunt asociate cu răspunderile pe care le au oamenii în trib sau cu spiritele. Omul este văzut ca o parte a ciclului vieții și este o verigă a întregii creații, nu un administrator al creației așa cum învață creștinismul. Acest ciclu al vieții se întinde până la zeii ancestrali, care pot fi oamenii din mitologie ce au luat forma diverselor animale. Există deseori un animal-totem sau un obiect special al unui trib sau familii care este sacru pentru acel zeu
Animism () [Corola-website/Science/305654_a_306983]
-
sistemul teologic / filozofic lipsește). Tocmai de aceea tribalii sunt mai ușor de abordat, având în vedere și natura lor ospitalieră (în cele mai multe cazuri) și curioasă. În India, de exemplu, tribalii vin la Domnul Isus în număr mare. Tocmai de aceea creștinismul este numit religia robilor, a săracilor, a celor excluși din societate. Tribalii sunt în afara castelor recunoscute ("harijen" - denumire dată de Gandhi acestora, care înseamnă „fiii lui Dumnezeu”). Nu trebuie să apară confuzia dintre termenul animism, care este o formă de
Animism () [Corola-website/Science/305654_a_306983]
-
Herm, Jethou, Brecqhou, Burhou, Lihou și alte insule mai mici. Insula a fost locuită încă din peristorie, dovadă fiind numeroasele meniruri și dolmenuri ce presărează insula. În timpul migrației bretonilor insulele au fost ocupate de către aceștia și tot ei au introdus creștinismul. Insulele Canalului fac parte din teritoriile anexate de Ducatul Normandiei în 933 de la Ducatul Bretaniei. William Cuceritorul, Ducele de Normandia, a pretins titlul de Rege al Angliei în 1066 și și-a securizat pretenția prin Cucerirea Normandă a Angliei. În urma
Guernsey () [Corola-website/Science/305651_a_306980]
-
parte, a fost declanșată o ofensivă împotriva unui aspect al învățăturii ortodoxe: a început lupta împotriva „icoanei”, dar tot ca o continuare a disputelor hristologice. Astfel, și-a făcut apariția unul dintre cele mai mari curente care a clătinat fundamentul creștinismului: iconoclasmul secolelor VIII-IX. Acest curent își are începutul deja înainte de domnia împăratului Leon al III-lea (717-741), dar care în timpul acestui împărat a luat o mare amploare, acesta persecutându-i pe partizanii cultului icoanelor ("iconoduli"). ul însemna, la acea vreme
Iconoclasm () [Corola-website/Science/305657_a_306986]
-
se poate urmări până în timpuri străvechi, datorită omogenității culturale și lingvistice care a caracterizat poporul georgian de-a lungul întregii sale istorii. Deoarece creștinismul s-a răspândit în ținuturile caucaziene încă din secolul al IV-lea, patrimoniul cultural al Georgiei însumează unele din cele mai vechi monumente ale arhitecturii creștine. Și mai tarziu, între secolele XI și XIII, au fost ridicate lăcașe de cult
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
în sudul Italiei, îngropată de o erupție vulcanică din anul 78 după Hristos, sunt ca o capsulă a timpului, care a permis contemporanilor să afla cum se distrau romanii. Resturile principalului bordel al orașului arată numeroase scene de sex. Apariția creștinismului a transformat manifestările grafice ale sexualității întru-n tabu, dar fără ca acestea să dispară cu totul. Ele au reapărut în timpul Renașterii sub o formă deschisă sau disimulată. Sculptura pe care a făcut-o Bernini reprezentând-o pe Tereza de Ávila
Pornografie () [Corola-website/Science/305696_a_307025]
-
Rusia au fost executați. Tătarii au fost mai apoi deportați din preajma râurilor, drumurilor și Kazanului. Pământurile astfel eliberate au fost colonizate cu ruși, și câteodată cu tătari credincioși Moscovei. Dintre tătarii rămași în zonă, foarte mulți au fost convertiți la creștinism. Până în 1556, o parte a populației tătare a continuat să lupte împotriva ocupației ruse. Fără un sprijin serios din partea mai vechilor aliați nogai, care, mai mult, jefuiau agricultorii tătari, rebelii au fost rapid înfrânți, iar liderii lor au fost prinși
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
tătari, rebelii au fost rapid înfrânți, iar liderii lor au fost prinși și executați. După unele estimări, populația hanatului a scăzut cu mai multe mii în timpul războaielor. Noua administrație țaristă a declanșat o amplă campanie de rusificare și convertire la creștinism a tătarilor și a altor etnii din zonă. Teritoriile nou cucerite au primit numele de "Țaratul Kazanului", pentru ca, în 1708, acesta să fie schimbat în Gubernia Kazan.
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
lui Septimiu Sever (193-211) rangul de colonie. În secolul al V-lea, orașul a fost distrus de către huni, fiind refăcut de Iustinian în secolul al VI-lea sub numele de Teodora. Înainte de retragerea autorității civile romane din Dacia (275 e.n.) creștinismul, având adepți răspândiți în toate coloniile Imperiului Roman, era încă o religie minoritară. Templele castrului Drobetei sunt citate în perioada împăratului Gordian al III-lea (238-244) ca unele dintre puținele locuri unde în Dacia se practicau, printre soldații legionari romani
Drobeta () [Corola-website/Science/305725_a_307054]
-
a populației străine este neregulată, concentrată în general de-a lungul coastei mediteraneene și în Madrid și împrejurimi. 76,7% din populația Spaniei se declară Biserica Catolică, 20% se declară atei, 1,6% se declară ca aparținând altor religii (musulmani, Creștinism ortodox, Protestantism, evrei, etc.) și 1,7% din populație se abține, conform unui chestionar realizat în anul 2008. Este important de menționat că mulți spanioli se declară catolici, deși nu sunt practicanți: 55,3% din spanioli declară că nu frecventează
Demografia Spaniei () [Corola-website/Science/306293_a_307622]
-
propriu supus papalității, relațiile dintre ei și maghiari s-au deteriorat. În cele din urmă, teutorii au fost înlăturați de o dominație bisericească prin intermediul episcopiei cumanilor. În 1228 o parte din cumani așezat la curbură Carpaților s-au convertit la creștinism și au înființat episcopia cumanilor supusă arhiepiscopiei maghiare de la Esztergom. În corespondență papală a fost un act din 1234 emis de Papa Grigore al IX-lea ce atestă existența structurilor politice românești în regiune, a unui grup uman cuprins în
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
după moartea regelui Ștefan al V-lea , preluarea tronului de către Ladislau, copiil fiind și instaurarea regenței, timp în care marii nobili și-au manifestat tendințele secesioniste sau de contestare a autorității maghiare. Ladislau, născut dintr-o mama cumana (cumanii adoptaseră creștinismul doar formal, însă în practică, erau încă păgâni) era atras de riturile și obiceiurile păgâne, neglijând biserica și a determinat papalitatea să trimită un legat care să convoace Sinodul de la Buda din 1279. Ungaria a traversat o perioada de instabilitate
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
orașul antic grecesc Pergamon, de mulți ani expus la un muzeu special din Berlin. În istoria romano-etruscă, pe locurile unde se depuneau cadavrele se făceau inscripții (în cadrul cultului morților), obicei care este preluat mai târziu prin inscripțiile de pe morminte. În creștinism, altarul este cea mai importantă parte din biserică, de obicei având acces în el doar cinul monahal și bărbații cu binecuvântarea acestora. ul ornat este alături de o masă ("mensa Domini") care simbolizează „Cina cea din urmă a lui Iisus”. În
Altar () [Corola-website/Science/306445_a_307774]
-
Iisus Hristos care se sacrifică pentru Biserica Creștină. Într-un final peste altarul proorocului Ilie se revarsă foc din cer, care ar putea reprezenta Duhul Sfânt, care se revarsă în altar în timpul Sfintei Liturghii. Astfel proorocul Ilie este considerat în creștinism unul dintre cei mai mari prooroci ai lui Hristos.
Altar () [Corola-website/Science/306445_a_307774]
-
culturale. El credea că acest fapt este întruchipat de religiile indo-europene timpurii, mai exact păgânism european, zoroastrism și hinduism hedic. Spre deosebire de Heinrich Himmler, Rosenberg avea mai puțin atașament față de budism. Urmând idea lui Chamberlain, el a condamnat ceea ce el numea "creștinism negativist", adică credințele ortodoxe ale Bisericilor Protestante și Catolice, pledând pentru o creștinătate pozitivă bazată pe credința lui Chamberlain că Isus ar fi fost membrul unei enclave nordice din Galilea antică care lupta împotriva iudaismului. Pentru Rosenberg, doctrina religioasă nu
Alfred Rosenberg () [Corola-website/Science/305919_a_307248]
-
Roman Galerius a dat un edict de toleranță la 30 aprilie 311, care termina perioada de persecuție a creștinilor. În timpul pontificatului său, în anul 313, Edictul din Milano a fost aprobat de tetrarhii Constantin și Licinius, care declară neutralitatea în privința creștinismului ca și cult religios și restituirea proprietăților bisericii. Constantin i-a dăruit Papei Miltiade "Palatul Lateran", care va deveni pentru o perioadă lungă de timp Reședință Papală. În același an, 313, Papa Miltiade a prezidat Conciliul Lateran din Roma, unde
Papa Miltiade () [Corola-website/Science/305396_a_306725]
-
culminând cu acțiuni foarte violente (au murit circa 137 de creștini). După "Liber Pontificalis", Papa Damasus a fost acuzat de diaconii "Concordiu" și "Calixt" de adulter, cel mai probabil din cauza stilului său de viață opulent și influenței asupra soțiilor aristocraților (creștinismul în cercurile aristocratice), sinodul care s-a întrunit, pentru a discuta aceste acuzații grave, l-a exonerat pe Damasus de orice vină și i-a expulzat pe acuzatori din Biserică. a dovedit prin fapte că a meritat să fie ales
Papa Damasus I () [Corola-website/Science/305398_a_306727]
-
tot mai mare la curtea împăratului roman, cât și împotriva episcopilor care nu păstrau comuniunea cu "Scaunului Apostolic". Toată osteneala Papei Damas a avut un succes neașteptat, când împărat roman Teodosiu cel Mare prin Edictul de la Tesalonic 380, sprijină hotărât Creștinismul care devine religia de stat obligatorie pentru toți supușii imperiului, îndepărtându-se de arianism care, în Conciliul ecumenic de la Constantinopol 381, este condamnat definitiv. Papa Damas I i-a cerut Sfântului Ieronim, care i-a devenit secretar, să revizuiască traducerea
Papa Damasus I () [Corola-website/Science/305398_a_306727]
-
cel de după Hristos. Astăzi termenul este utilizat pentru a desemna, în consecință, acel segment al tradiției „platonice” care s-a dezvoltat în cultura păgână a Greciei elenistice în primele secole după Hristos, o tradiție spirituală esențialmente mistică dar distinctă de creștinism. Reprezentanții acestei tradiții se considerau ei înșiși platonicieni, asumându-și însă o învățătură diferită de ceea ce înțelegem azi prin „platonism” și, mai ales, dezvoltând nucleul filosofiei platoniciene până la atingerea unui grad maxim de originalitate. Multe dintre textele pe care le
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
tradiție care se autoidentifica drept „platonică”, fără a fi însă astfel în mod riguros. El poate fi totuși înțeles dintr-o perspectivă contextuală, ca un ultim efort a intelectualității grecești non-creștine de a se reabilita și de a rezista în fața creștinismului, a cărui ofensivă începe, la un moment dat, să fie simțită ca o amenințare la adresa spiritualității elene. În al doilea rând, lumea filosofică elenistică eșuase în a prescrie la modul convingător ceea ce Epicureanismul și Stoicismul speraseră: a-i face pe
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
ofensivă începe, la un moment dat, să fie simțită ca o amenințare la adresa spiritualității elene. În al doilea rând, lumea filosofică elenistică eșuase în a prescrie la modul convingător ceea ce Epicureanismul și Stoicismul speraseră: a-i face pe oameni fericiți. Creștinismul părea să aibă un succes crescând, deci intelectualii păgâni de limbă greacă au fost nevoiți să apeleze la platonism, o filosofie respectată de creștini, pentru a-și putea menține un statut demn. După moartea lui Platon, în 347 î.Hr., conducerea
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
cazul lui Plotin. Înainte de toate se studiază textele platonice și aristotelice, se elaborează comentarii și exegeze. Cea mai importantă preocupare a filosofilor este aceea de a reconstitui o tradiție de la care să se poată revendica, simțindu-se culturalmente atacați de creștinism dar și de violența invaziei de barbarism a popoarelor care zdrențuiau deja granițele fizice ale imperiului. O parte din reprezentanții școlii emigrează în Siria, ducând cu ei texte de Platon și Aristotel, pe care le-au tradus în siriacă fiind
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]