10,806 matches
-
presei și opiniei publice occidentale în susținerea disidentei din Europa Centrală și de Est și în special, din România. Între 1977 și 1989, a publicat articole care dezvăluiau și denunțau realitățile epocii Ceaușescu. A făcut parte din grupul prestigios al exilului democratic anticomunist care a mobilizat vocile disidente din România. După căderea regimurilor comuniste, s-a remarcat prin susținerea organizațiilor și mișcărilor democratice din Europa ex-comunistă, în special din România, Bulgaria, Albania și Republică Moldova. a urmat Facultatea de Istorie a
Mihnea Berindei () [Corola-website/Science/325438_a_326767]
-
afiliata la Fédération Internaționale des Droits de l’Homme), căreia i-a fost constant purtător de cuvânt și în ultimii ani vicepreședinte. A fost un apropiat al Monicăi Lovinescu, Virgil Ierunca, Vlad Georgescu, Paul Goma și al altor militanți ai exilului românesc. Colaborările lui la postul de radio Europa Liberă s-au remarcat prin seriozitatea aparte a documentarii. A fost membru fondator al operațiunii Villages Roumains (1988-), importanța pentru formarea unei solidarități europene împotriva regimului Ceaușescu. Berindei s-a implicat și
Mihnea Berindei () [Corola-website/Science/325438_a_326767]
-
și în insule. În 1778, Lambros Katsonis a format o flotă de 70 de corăbii care a atacat vasele otomane din Marea Egee. Turcii au fost obligați să lupte neîncetat împotriva forțelor navale elene rebele până în 1790 În 1814, grecii din exil au format o organizație naționalistă secretă „Societatea Prietenilor” (Filiki Eteria) la Odesa. Membrii Eteriei au plănuit o revoltă antiotomană, bucurându-se de sprijinul comunităților grecești bogate din Regatul Unit și SUA. Eteria s-a bucurat de sprijin și din partea unor
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
și bolnavi, dați în grija călugărilor. Regele Desiderius al longobarzilor, care i-a succedat lui Aistulf din 756, l-a alungat pe Anselm de la Nonantula, pentru a-l promova pe propriul său protejat. Anselm a petrecut cei șapte ani de exil la mănăstirea benedictină de la Montecassino, revenind la Nonantola după ce regele Desiderius a fost luat prizonier de către regele francilor Carol cel Mare în 774, în urma cuceririi Paviei de către franci. După ce a slujit ca abate vreme de 50 de ani, Anselm a
Anselm de Friuli () [Corola-website/Science/324875_a_326204]
-
Totuși, expediția asupra Benevento nu a avut vreun rezultat, decât eventual preluarea câtorva moaște de sfinți. În 1003, o răscoală condusă de Adelfer, contele de Avellino, i-a înlăturat din Benevento pe Pandulf și pe fiul său, însă perioada de exil nu a durat pentru multă vreme, dat fiind că în 1005 cei doi figurează din nou în documente ca guvernând din capitala lor. Momentul a reprezentat totuși un semnal de alarmă pentru principatul de Benevento, tulburări civile continuând să se
Landulf al V-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324903_a_326232]
-
și l-au invitat pe Landulf di Sant'Agata, fratele lui Pandulf, să le fie principe. În 1003, o răscoală condusă de Adelfer, contele de Avellino, i-a înlăturat din Benevento pe Pandulf și pe fiul său, insă perioadă de exil nu a durat pentru multă vreme, dat fiind că în 1005 cei doi figurează din nou în documente că guvernând din capitală lor. În 1007, Landulf de Capua, fratele lui Pandulf, a încetat din viață, iar Pandulf a devenit regent
Pandulf al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324902_a_326231]
-
a angajat, sub o identitate falsă de suedez, ca membru al echipajului "SS Bolivia" și a călătorit la Caracas (Venezuela). În portul din Caracas, s-a reîntâlnit cu un fost comandant finlandez din Războiul de iarnă, Matti Aarnio, aflat în exil în Venezuela. În 1950, se îmbarcă ca membru al echipajului pe cargoul "MS Skagen", cu destinația Statele Unite ale Americii. În Golful Mexic, în apropiere de Mobile, Alabama, Törni sare peste bord și înoată până la mal. De aici, își continuă drumul
Lauri Törni () [Corola-website/Science/324939_a_326268]
-
Bătălia de la Qarqar (854). Oricum, Regatul Israel a fost în final distrus de regele asirian Tiglatpalasar al III-lea, în jurul anului 750. Regatul filistean a fost de asemenea distrus. Asirienii au trimis cei mai mulți din israeliții din regatul din nord în exil, astfel creându-se bazele legendelor în jurul soartei enigmatice a „triburilor pierdute ale lui Israel”. Samaritenii spun că ei sunt descendenții supravietuițorilor triburilor pierdute, deși li se crede că ar fi fost în mare parte urmași ai coloniștilor asirieni. O revoltă
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
apoi doi oameni de încredere ai săi au condus o expediție împotriva ducelui Theobald al II-lea de Spoleto. Expediția s-a încheiat cu capturarea atât a Spoleto cât și a Camerino. În 962, atunci cînd Adalbert a revenit din exilul din Corsica pentru a încerca să revendice drepturile sale la tron, Guy și Conrad i s-au alăturat, asediind împreună Pavia, capitala Italiei. Cei trei frați s-au retras apoi îndărătul fortărețelor din jurul lacurilor Como și Garda. Pământurile lui Guy
Guy de Ivrea () [Corola-website/Science/324961_a_326290]
-
1787, el s-a mutat permanent la Hildburghausen și a devenit președinte al comitetului de credit. În 1792, bunica Charlottei și surorile ei au fugit din fața armatei franceze de la Darmstadt la Hildburghausen. În 1793, bunica Charlottei s-a întors din exil și a călătorit împreună cu surorile ei la Frankfurt am Main, unde Louise l-a întâlnit pe viitorul ei soț, viitorul Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei. Charlotte a avut o relație foarte afectuoasă cu sora ei Friederike și cu
Charlotte Georgine de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/324985_a_326314]
-
un verișor al soțului ei. După execuția lui Carol I în 1649, clanul Villiers și-a transferat în secret loialitatea spre fiul lui, Carol. În fiecare an, în 29 mai, ziua de naștere a tânărului rege (care se găsea în exil și fără nici un ban), Barbara și familia sa coborau în pivniță, unde într-un întuneric total, beau în sănătatea lui. Barbara a fost considerată una din cele mai frumoase femei a regatului: avea părul castaniu, ochi oblici cu pleoape grele
Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland () [Corola-website/Science/327414_a_328743]
-
era catolic. Barbara și Roger nu s-au înțeles și în 1662 s-au separat, fără să obțină însă divorțul. Barbara e devenit amanta lui Carol al II-lea în timp ce trăia încă cu soțul ei, iar Carol era încă în exil, la Haga. Familia Palmer, împreună cu un grup de nobili fideli lui Carol, au mers la regele exilat, la sfârșitul anului 1659. Drept răsplată pentru serviciile ei, Carol al II-lea, în 1661, l-a făcut pe Robert Palmer baron de
Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland () [Corola-website/Science/327414_a_328743]
-
apoi la Seoul. A avut o tentativă de sinucidere în 1970. A fost încarcerat de patru ori din cauza activității sale politice pentru democrație (1974, 1979, 1980 și 1989). În timpul protestelor împotriva președintelui Syngman-Rhe din 1960, care s-au soldat cu exilul președintelui, unele din poeziile lui Ko Un au devenit adevărate imnuri de rezistență. În 1962 Ko s-a hotărât să renunțe la viața de călugăr ca să se poată dedica complet vieții de scriitor. Ko a publicat al doilea volum de
Ko Un () [Corola-website/Science/327488_a_328817]
-
de Aur, încercand să revină la conducerea ei, dar în 1399 a fost înfrânt de rivalii săi, sprijiniți de Timur Leng, Timur Kutlug Han și emirul Yedighe (Ideghei,Edigu) în bătălia de pe Worskla. Se menționează că Devlet Berdi trăia în exil în Lituania bucurându-se de auspiciile marelui cneaz Și după cronicari poloni, Hadji Ghirai ar fi fost fiul sau nepotul lui Tohtamâș și s-ar fi născut la Trakai, capitala de atunci a Lituaniei. Într un document provenit de la nepotul
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
urmă independentă în anii 1430-1440, sub conducerea lui Hadji Ghirai. Nepot de frate al lui Devlet Berdi, Hadji Ghirai, s-ar fi născut și ar fi urmat o ucenicie militară la Trakai, în Marele Ducat al Lituaniei, unde trăia în exil tatăl sau, Ghiasaddin Han. După o tradiție locală, fiul lui Taș Timur, Ghiasaddin, a fost predat de tatăl său în ucenicie unui membru al tribului Ghirai, Devlet Gheldi. Copilul lui Ghiaseddin a primit numele de Hadji Ghirai, în cinstea acestui
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
Copilul lui Ghiaseddin a primit numele de Hadji Ghirai, în cinstea acestui mentor al tatălui său, care la nașterea sa tocmai se întorsese din pelerinaj (Hadj) la Mecca și devenise Hadji Devlet Gheldi Ghirai. În aceeași perioadă au trăit în exil în Lituania și Bielorusia și hanul detronat Tohtamâș și cei 13 fii ai săi, precum și mârza Tekie, moștenitor al șefului clanului șirin. Pe la 1420, 1428 sau 1434 . ,după diverse surse, Hadji Ghirai a apărut în Crimeea, impunându-se în rândurile
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
din cele ale Kubanului. Hadji Ghirai a fost detronat temporar în 1456 de o rebeliune a unuia din fii săi,Ayder (Heidar), sprijinită de genovezi, dar a fost readus la domnie după scurt timp După întoarcerea lui Hadji Ghirai din exilul din anul 1456, relațiile lui cu genovezii s-au îmbunătățit.. Ulterior, în timpul urmașilor săi. Hanatul Crimeii a rămas aliat cu Moscova împotriva coaliției dintre Regatul polono-lituan și Hoarda de Aur. În acea perioadă tătarii au zidit pe cursul inferior al
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
-Nassau ("Willem Batavus"; n. 8 martie 1748 - d. 9 aprilie 1806) a fost ultimul stadtholder al Republicii Olandeze și între 1795 și 1806 a condus guvernul Republicii Olandeze în exil la Londra. A fost succedat de fiul său Willem I. S-a născut în 1748 și a fost singurul fiu al lui Willem al IV-lea, Prinț de Orania care cu un an înainte a fost restaurat ca stadtholder în
Willem al V-lea, Prinț de Orania () [Corola-website/Science/326936_a_328265]
-
Până la răsturnarea lui ei au fost sprijiniți de regele Ludovic al XVI-lea al Franței. Anul 1795 a fost un an dezastruos pentru Provinciile Unite. Sprijiniți de armata franceză, "Patrioții" au revenit în Țările de Jos, lucru care a provocat exilul lui Willem al V-lea și a familiei sale în Anglia, unde a dat instrucțiuni administratorilor săi de a ceda teritoriile de peste mări, inclusiv Java, Malacca și Insulele Moluce Angliei, pentru a nu cădea în mâinile francezilor. El a plecat
Willem al V-lea, Prinț de Orania () [Corola-website/Science/326936_a_328265]
-
Willem al V-lea și a familiei sale în Anglia, unde a dat instrucțiuni administratorilor săi de a ceda teritoriile de peste mări, inclusiv Java, Malacca și Insulele Moluce Angliei, pentru a nu cădea în mâinile francezilor. El a plecat în exil împreună cu familia sa în ducatul de Brunswick. În 1801 a primit ca dezpăgubiri ținuturile de mănăstiri de la Fulda și Corvey în Germania, pe care le-a lăsat moștenire fiului său în 1802. Fiul său Willem al VI-lea de Orania
Willem al V-lea, Prinț de Orania () [Corola-website/Science/326936_a_328265]
-
la nivelul unui "Artist al Poporului", fiind apreciată inclusiv de cuplul soților Ceaușescu. Ajunsă "pe val" i s-a propus colaborarea informativă cu organele Securității statului, acesta fiind - conform artistei - unul dintre motivele care au determinat-o să plece în exil . A hotărât sa rămână în 1970 în Germania, ceea ce i-a adus și divorțul de soțul ei de-atunci - cu care avea un mariajul nefericit. În Germania Federală a învățat limba timp de 4 ani la Institutul Goethe și a
Luminița Dobrescu (cântăreață) () [Corola-website/Science/326957_a_328286]
-
turnee în străinătate. Astfel, în 1969 la Festivalul Internațional de Muzică Ușoară de la Bratislava (Cehoslovacia) câștică locul al II-lea pe podium, iar la Festivalul de Muzică Ușoară de la Sopot (Polonia) a câștigă în 1970 Marele Trofeu. După plecarea în exil în 1970, a reușit sa obțină contracte cu 2 case de discuri din Germania (înregistrând 10 discuri , a jucat în 2 seriale de televiziune și a susținut multe spectacole cu Orchestra Radiodifuziunii din Berlin (aflată sub bagheta interpretului, compozitorului si
Luminița Dobrescu (cântăreață) () [Corola-website/Science/326957_a_328286]
-
un om foarte bogat. Tânărul Cicerin și-a folosit uriașa avere pentru sprijinirea mișcării revoluționare, pentru pregătirea Revoluției din 1905. Datorită implicării în mișcarea revoluționară, a fost obligat să fugă din țară. În următorii 13 ani, Gheorghi a trăit în exil în Europa Occidentală, în orașe precum Londra, Paris sau Berlin. În timpul exilului s-a alăturat facțiunii menșevicilor din cadrul Partidului Social-Democrat al Muncii. În perioada în care a locuit în Berlin, Cicerin a urmat un tratament medical, sperând că își poate
Gheorghi Cicerin () [Corola-website/Science/326487_a_327816]
-
sprijinirea mișcării revoluționare, pentru pregătirea Revoluției din 1905. Datorită implicării în mișcarea revoluționară, a fost obligat să fugă din țară. În următorii 13 ani, Gheorghi a trăit în exil în Europa Occidentală, în orașe precum Londra, Paris sau Berlin. În timpul exilului s-a alăturat facțiunii menșevicilor din cadrul Partidului Social-Democrat al Muncii. În perioada în care a locuit în Berlin, Cicerin a urmat un tratament medical, sperând că își poate vindeca homosexualitatea . Odată cu izbucnirea luptelor primei conflagrații mondiale, Cicerin a adoptat o
Gheorghi Cicerin () [Corola-website/Science/326487_a_327816]
-
Prințul Władysław (Ladislaus) Czartoryski (3 iulie 1828 - 23 iunie 1894) a fost nobil polonez, politician activ în exil, colecționar de artă și fondatorul Muzeului Czartoryski din Kraków. Fiu al Prințului Adam Jerzy Czartoryski și a Prințesei Anna Zofia Sapieha, el s-a căsătorit cu Maria Amparo, Contesă de Vista Alegre, fiica reginei Maria Christina a Spaniei dintr-o
Władysław Czartoryski () [Corola-website/Science/326514_a_327843]