12,301 matches
-
XIV-lea. Prima compilație arabică modernă, elaborată cu materiale egiptene, s-a publicat în Cairo în 1835. A cauzat un impact mare în Occident în secolul al XIX-lea, o epocă în care au început sa fie de mare anvergură expedițiile și investigațiile geografice și descoperirea de culturi exotice. În realitate, "O mie și una nopți" s-a tradus pentru prima oară în 1704, dar acea primă versiune franceză, aparținând lui Antoine Galland, era o adaptare, un text "curățat" de actele
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
australian Robert Menzies aprobase deja planul. Este adevărat că propunerea fusese acceptată la o întrunire a Cabinetului de Război din Londra, la care participase și Menzies, numai că Churchill îi spusese premierului australian că generalii Freyberg și Blamey aprobaseră deja expediția. În 1942, membrii Parlamentului Britanic au caracterizat campania din Grecia ca fiind o decizie sentimentală și politică. Eden a respins criticile și a afirmat că intervenția din Grecia s-a făcut cu acordul unanim al britanicilor și, în plus, în
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
Madamei și s-a stabilit într-o mică clădire din palatul regal, unde la 19 decembrie 1663 a dat naștere unui fiu, Charles. Louise îl urma pe Ludovic la vânătoare, în mutăriile de la o reședință la alta, în călătorii, în expedițiile militare. Această relație, pe care regele n-a ascuns-o, o făcea pe soția sa să sufere și provoca îndurerare mamei sale, Ana de Austria. La șapte zile după moartea Anei de Austria, la liturghia celebrată în amintirea ei, în
Louise de la Vallière () [Corola-website/Science/312839_a_314168]
-
aventură nu secase în toate inimile cavalerilor, dovadă un Thibaud al IV-lea, conte de Champagne, pleca cu o mână de oameni și împreună străbăteau, pe jos, drumul extrem de anevoios din Franța până sub zidurile Ascalonului. Un eșec total pecetluia expediția temerarului conte, dar ea avea să fie piatra aruncată ce va stârni valul cel mare. Evenimentul, în realitate un episod oarecare între multe alte încercări asemănătoare, nereușite, de cruciadă, a produs o impresie profundă asupra regelui Franței, Ludovic al IX
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
neputincios: cum ar putea ea fi înlăturată când cele două jumătăți ale lui Dumnezeu (papalitatea și imperiul) se aflau într-o oppziție permanentă?. Fără această unitate cruciada nu mai era cruciadă, de aceea el se mulțumea doar cu încuviințarea unei expediții, propriu-zis franceză, în Siria. Mijloacele înfăptuirii ei, planul de atac nu-l interesau. În primăvara anului 1249, cruciații erau gata de plecare. După ce Ludovic al IX-lea a încredințat regența mamei sale, Blanca de Castilia, și câtorva consilieri, oameni a
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
magistrul Guillaume de Sonnac, cu cea a ospitalierilor, comandată de prepozitul Henry de Ronnay și cu cruciații sirieni pe care patriarhul Ierusalimului reușise să-i mobilizeze. O dată corpurile de oaste adunate, au urmat discuții lungi între conducătorii lor, privind desfășurarea expediției. Regele Franței era pentru o debarcare directă în Palestina, fapt ce i-ar fi permis, dat fiind împrejurările, cucerirea imediată a Ierusalimului și cu aceasta scopul cruciadei ar fi fost atins. Lucrurile probabil s-ar fi petrecut așa, deoarece orașele
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
au găsit, căci locuitorii în graba retragerii nu putuseră lua cu ei mare lucru; singura lor răzbunare și pagubă pentru cruciați fusese incendierea bazarului cu mărfuri și alimente. Damietta devenea astfel un punct fortificat și de sprijin pentru tot restul expediției cruciate. Marea epopee din Egipt, din anul 1219, reîncepea. Până în luna noiembrie, sorții au fost de partea cruciaților, sorți încredibil de favorabili, dar tocmai de aceea înșelători. Al Salih venise până la Mansurah, luase măsuri de pedepsire a fugarilor de la Damietta
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
cu dispreț și neîncredere, ca o crimă, de aceea Blanca de Castilia, ajutată de biserică, a luat măsuri severe pentru întoarcerea păstorașilor din drum. Cruciada devenise un simplu act politic, iar poporul nu mai avea loc în ea. Dintr-o expediție cu caracter internațional, ofensivă și populară, cruciada se transformase într-o acțiune politică, națională, feudală, aspectul ofensiv fiind și el în plin declin iar în anii ce vor veni va dispare și acesta. În noiembrie 1253, regele se afla încă
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
al regelui, ajuns rege al Siciliei și numit de papă rege al Ierusalimului, ca să adune o mână de cruciați. De la început planul fusese prost întocmit. Data plecării nu fusese bine gândită, era în pragul verii, un anotimp neprielnic pentru o expediție într-o țară cu un climat fierbinte și nisipuri arzătoare. Apoi cruciații nu au plecat toți odată, Eduard și regele Siciliei urmând să ajungă din urmă armata franceză. În sfârșit, în loc să se îndrepte spre Siria, pentru a face joncțiunea cu
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
cât mai grabnic cu pierderi cât mai puține. Cât despre continuarea drumului spre Siria nici nu a mai fost vorba, doar câțiva temerari se îndreptau într-acolo pe cont propriu. În timp ce se afla la Mecca, sultanul egiptean Baibars aflase de expediția lui Ludovic al IX-lea. Știrea îi readucea în minte ofensiva întreruptă împotriva cruciaților și mai decis ca oricând să sfârșească odată cu ei, întărit moralicește de pelerinajul făcut, el revenea în Siria, regrupa armata, primul său pas fiind cucerirea fortificației
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
austro-ungară, Viena. După 11 asalturi eșuate, care au provocat pierderi uriașe de vieți omenești, camapania italiană a încetat. În 1916, armatele austro-ungare au reușit să le respingă pe cele italiene până la Verona și Padova. Mai multe motive au determinat eșecul expediției italiene: Pentru a menține ridicat moralul trupei, soldații italieni trebuiau să participe la prelegeri despre importanța războiului. Unele dintre aceste prelegeri erau susținute de naționaliști cu mare popularitate, precum Gabriele D'Annunzio. În ciuda faptului că susținea războiul, Benito Mussolini a
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
stat. Arta și literatura nu erau strict controlate în Ialia, existând însă cazuri de cenzură în cazurile în care producțiile artistice intrau în flagrantă contradicție cu idealurile fasciste. În1926, Italia a fost prima țară din lume care a întreprins o expediție aeriană la polul nord. Expediția a fost condusă de Umberto Nobile, care s-a folosit de dirijabilul N1 "Norge". Expediția a plecat de la Roma și s-a deplasat la Oslo (Norvegia), după care s-a îndreptat spre polul nord.. Proiectul
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
erau strict controlate în Ialia, existând însă cazuri de cenzură în cazurile în care producțiile artistice intrau în flagrantă contradicție cu idealurile fasciste. În1926, Italia a fost prima țară din lume care a întreprins o expediție aeriană la polul nord. Expediția a fost condusă de Umberto Nobile, care s-a folosit de dirijabilul N1 "Norge". Expediția a plecat de la Roma și s-a deplasat la Oslo (Norvegia), după care s-a îndreptat spre polul nord.. Proiectul lui Nobile a trebuit să
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
artistice intrau în flagrantă contradicție cu idealurile fasciste. În1926, Italia a fost prima țară din lume care a întreprins o expediție aeriană la polul nord. Expediția a fost condusă de Umberto Nobile, care s-a folosit de dirijabilul N1 "Norge". Expediția a plecat de la Roma și s-a deplasat la Oslo (Norvegia), după care s-a îndreptat spre polul nord.. Proiectul lui Nobile a trebuit să învingă opoziția unor fasciști de frunte, a aviatorului Italo Balbo și a unor constructori de
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
îndreptat spre polul nord.. Proiectul lui Nobile a trebuit să învingă opoziția unor fasciști de frunte, a aviatorului Italo Balbo și a unor constructori de dirijabile. Încercările lui Nobile pentru finanțarea de către stat pentru construirea de noi dirijabile pentru continuarea expedițiilor sale s-au lovit de refuzul autorităților fasciste. Nobile a fost nevoit să obțină finanțare din surse private pentru expediția din 1927-1928. Guvernul a asigurat vasele de aprovizionare principale pentru expediția lui Noble atunci când au ajuns în regiunea arctică. Expediția
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
și a unor constructori de dirijabile. Încercările lui Nobile pentru finanțarea de către stat pentru construirea de noi dirijabile pentru continuarea expedițiilor sale s-au lovit de refuzul autorităților fasciste. Nobile a fost nevoit să obțină finanțare din surse private pentru expediția din 1927-1928. Guvernul a asigurat vasele de aprovizionare principale pentru expediția lui Noble atunci când au ajuns în regiunea arctică. Expediția s-a încheiat cu un dezastru atunci când dirijabilul N4 "Italia" s-a prăbușit la polul nord. A fost nevoie de
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
de către stat pentru construirea de noi dirijabile pentru continuarea expedițiilor sale s-au lovit de refuzul autorităților fasciste. Nobile a fost nevoit să obțină finanțare din surse private pentru expediția din 1927-1928. Guvernul a asigurat vasele de aprovizionare principale pentru expediția lui Noble atunci când au ajuns în regiunea arctică. Expediția s-a încheiat cu un dezastru atunci când dirijabilul N4 "Italia" s-a prăbușit la polul nord. A fost nevoie de două săptămâni pentru ca Nobile și supraviețuitorii să fie salvați de pe un
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
expedițiilor sale s-au lovit de refuzul autorităților fasciste. Nobile a fost nevoit să obțină finanțare din surse private pentru expediția din 1927-1928. Guvernul a asigurat vasele de aprovizionare principale pentru expediția lui Noble atunci când au ajuns în regiunea arctică. Expediția s-a încheiat cu un dezastru atunci când dirijabilul N4 "Italia" s-a prăbușit la polul nord. A fost nevoie de două săptămâni pentru ca Nobile și supraviețuitorii să fie salvați de pe un iceberg aflat în derivă de un spărgător de ghiață
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
și supraviețuitorii să fie salvați de pe un iceberg aflat în derivă de un spărgător de ghiață sovietic. După misiunea de salvare reușită, Nobile a fost considerat un adevărat erou de către majoritatea italienilor. În schimb, Mussolini și fasciștii au considerat eșecul expediției din 1928 o umilire națională. Nobile a primit ordinul să se prezinte la Roma pentru a-i da raportul lui Mussolini. Nobile a explicat dictatorului circumstanțele accidentului, dar Mussolini nu a încetat să-l considere vinovat pentru accident. Regimul fascist
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
a relatat că 1.100 de oameni fuseseră omorâți, iar 750 se întorseseră acasă răniți. Între timp, Raymond al III-lea de Tripoli și Bohemund al III-lea de Antiohia i s-au alăturat lui Filip de Alsacia într-o expediție separată împotriva cetății Harim din Siria. Asediul Harimului a durat până în 1178, iar înfrângerea lui Saladin la Montgisard l-a împiedicat să intervină în ajutorul vasalilor săi sirieni. În ciuda unui an de relativă pace, până în 1179, Saladin a reușit să
Bătălia de la Montgisard () [Corola-website/Science/310948_a_312277]
-
alte armate împotriva musulmanilor într-o încercare de extindere dincolo de Al-Andalus. Între victoriile din 732 și 735, Charles și-a reorganizat regatul din Burgundia, înlocuind conții și ducii cu susținătorii săi loiali, consolidându-și astfel puterea. A fost forțat de expedițiile lui Redbad, ducele al frizonilor (719-734), fiul ducelui Aldegisel, care au acceptat misionarii Willibrord și Bonifaciu, pentru a invada din nou. În acel an, l-a ucis pe duce în bătălia de la Boarn și astfel a subjugat în întregime populația
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
unor societăți și asociații din țară și străinătate. În anul 1926, August von Spiess, împreună cu fiica sa, (care a devenit ulterior cunoscuta ornitologă Sabine Stein-Spieß) a întreprins o campanie de inelare a păsărilor de pe Insula Șerpilor. A întreprins apoi două expediții de vânătoare în Africa ecuatorială, în anul 1936 în Kenya, iar în 1938 în Tanganika. Fiind un bun observator al naturii, un excelent cunoscător al vieții speciilor de vânat și un pasionat vânător, a adunat în decursul timpului o foarte
August von Spiess () [Corola-website/Science/309518_a_310847]
-
fapt un punct în spațiu (o posibilă "destinație"); al șaptelea simbol identifică punctul de origine. Această descoperire scoate la iveală secretul utilizării porții stelare pentru călătorii interplanetare. Colonelul Jack O'Neil (Kurt Russell) din aviația Statelor Unite ale Americii, împreună cu Daniel, conduc o expediție prin poarta stelară către planeta Abydos. În film se presupune că există numai două porți stelare (cele care interconectau Pamântul si planeta Abydos), așadar scopul misiunii este de a determina dacă Abydos constituie un pericol pentru Pământ, iar în caz
Stargate () [Corola-website/Science/309559_a_310888]
-
Rachel Luttrell în rolurile secundare. Hewlett and Higginson au fost inițial personaje în "SG-1". Din sezonul al doilea din "Atlantis", Paul McGillion și Jason Momoa (care îl înlocuiește pe Francks) joacă de asemenea în rolurile secundare. Subiectul serialului urmărește aventurile "expediției Atlantis", o combinație de forțe militare și oameni de știință care călătoresc în galaxia Pegas în căutarea Orașului Pierdut Atlantida, lăsat în urmă de o rasă puternică, cunoscută ca Anticii. Căutarea orașului a fost subiectul pentru cea mai mare parte
Stargate () [Corola-website/Science/309559_a_310888]
-
de luptă trupele lui Agila au abandonat pe Rodrigo, acesta pierzând lupta. După bătălie, Tarika stat până anul următor când Musa ibn Nusair sosește din nordul Africii cu 18000 oameni ca întăriri. După aceasta este probabil că a colaborat în expediții alături de Musa spre orașele Zaragoza, Tarragona, Pamplona și Galicia. Apoi ambii au călătorit spre Damasc pentru a da socoteală califului despre acțiunile făcute. Musa a fost judecat pentru corupție, iar de Tarik nu mai avem informații.
Tariq ibn-Ziyad () [Corola-website/Science/309595_a_310924]