10,713 matches
-
nouă teleologie, o nouă introspecție în misterul îndumnezeirii, cu profunde implicații pentru înțelegerea de către călugări a țelurilor praxisului monahal. Ca și în cazul Sfântului Grigorie, prin speculațiile sale teologice, Sfântul Maxim Mărturisitorul a dorit să mențină echilibrul între curentele dogmatico-polemice, filosofice și ascetice ale gândirii sale.
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
de majoritatea scolasticilor și, poate nu întâmplător, unul din comentatorii săi nota că „Bonaventura a fost abandonat de toți scolasticii cu pietate precară” Cele mai importante opere ale lui Bonaventura conțin o unitate sistemică autentică, abordând cele mai semnificative probleme filosofice ale Evului Mediu. A lăsat circa 45 lucrări din toate domeniile teologiei și filosofiei. Pe lângă Toma de Aquino, este cel mai însemnat teolog al Evului Mediu, mai apropiat în gândire de Sf. Augustin de Hipona. Potrivit concepției lui, teologia trebuie
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
ce fel de conducător este cel mai bun, pentru că doar filosoful poate vedea Forma Binelui. În al treilea argument este indicat faptul că « plăcerile care sunt acceptate de iubitorul de înțelepciune sunt cele adevărate ». Deci, în opinia lui Platon, plăcerea filosofică este singura plăcere. Forma guvernării pe care Socrate o scoate în evidență este tendința omului spre corupere prin abuz de putere și descrie astfel drumul de la timocrație, la oligarhie, democrație și tiranie, conchizând că posturile de conducere ar trebui să
Republica (Platon) () [Corola-website/Science/303364_a_304693]
-
acestea, latinii, care doreau un Aristotel creștin, l-au înțeles în alt mod iar numele său a fost asociat cu erezia. Învățăturile lui Averroes l-au influențat pe un alt mare gânditor andaluz, misticul Ibn 'Arabi. Cea mai importantă operă filosofică a sa este "Incoerența incoerenței" ("Tahăfut al-Tahăfut"), scrisă în 1180, în care apără filosofia lui Aristotel de afirmațiile lui Al-Ghazali din lucrarea "Incoerența filosofilor" ("Tahăfut al-falasifa"). Sistemul filosofic al lui Averroes încearcă să reconcilieze filosofia lui Aristotel cu Islamul. Conform
Averroes () [Corola-website/Science/302476_a_303805]
-
un alt mare gânditor andaluz, misticul Ibn 'Arabi. Cea mai importantă operă filosofică a sa este "Incoerența incoerenței" ("Tahăfut al-Tahăfut"), scrisă în 1180, în care apără filosofia lui Aristotel de afirmațiile lui Al-Ghazali din lucrarea "Incoerența filosofilor" ("Tahăfut al-falasifa"). Sistemul filosofic al lui Averroes încearcă să reconcilieze filosofia lui Aristotel cu Islamul. Conform lui,nu există nici un conflict între religie și filosofie. Există astfel două căi distincte de atingere a Adevărului: calea filosofiei și cea a religiei. Punctul de pornire al
Averroes () [Corola-website/Science/302476_a_303805]
-
Prin acest fel de a scrie istoria Michelet a încercat să ofere investigării trecutului un sens: istoria trebuie învățată pentru a putea face din prezent o durată a demnității umane. Metoda de lucru a lui Michelet derivă din concepția sa filosofică asupra istoriei. Istoricul este un fel de demiurg capabil să dea viață epocilor trecute. Reînvierea trecutului înseamnă că istoricul este obligat să se implice în ceea ce scrie aducând în operă atmosfera epocii sale. Concepția sa este sinonimă cu cea a
Jules Michelet () [Corola-website/Science/302907_a_304236]
-
reprezintă setul de credințe ce explică, într-o manieră legendară, imaginară și filosofică, fără bază reală, apariția Universului, a Pământului, a vieții și a ființei umane, ca rezultat al săvârșirii actului creator. Mitologiile diverselor popoare certifică faptul că actul creației este realizat printr-o exercitare a puterii divine, atât în credința monoteistă, cât
Mitul creației () [Corola-website/Science/302922_a_304251]
-
limba arabă (cca. 1190), în care propune o formulă alegorică de interpretare a textelor sfinte, pentru anularea contradicțiilor dintre învățătura lui Dumnezeu relevată în "Tora", cunoștințele oferite de științele naturii și filosofie, a exercitat o influență asupra dezbaterilor religioase și filosofice din iudaism și creștinism până în secolul al XVIII-lea. s-a născut la 30 martie 1135 la Córdoba, pe atunci capitala unui Califat arab dominat de o ramură a dinastiei musulmane, mai tolerante, a Omeiazilor. Primele învățături le primește de la
Moise Maimonide () [Corola-website/Science/299473_a_300802]
-
ecrane. El are ca temă principală ideea că oamenii trăiesc într-o lume virtuală, creată de inteligența artificială, în urma războiului purtat între oameni și mașini. Filmul conține numeroase referințe la subcultura hacker și cyberpunk, precum și la diferite ideologii religioase și filosofice. "The Matrix" a fost lansat pe 31 martie 1999 în Statele Unite, și a încasat peste 460 de milioane $ în lumea întreagă. În general filmul a fost bine primit de critici, și a câștigat patru premii Oscar, și alte premii inclusiv
Matrix () [Corola-website/Science/299503_a_300832]
-
Constantius i-a urmat la tron în 361 vărul sau, Iulian, care era cooptat că cezar al vestului din 355. A preluat titlul de augustus, opunându-se lui Constantius din 360. Pentru că dpusnea de o bogată cultură și având aplecări filosofice, a fost unul dintre personajele tragice ale antichității târzii. Având pasiune pentru filosofia greacă și admirând vechea Roma, a renunțat la credință, reconvertindu-se la păgânism, și a încercat să elimine creștinismul, instaurând un cult neoplatonic dedicat Soarelui, Nu i-a
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
organizat un program politic împotriva luxului și a fost autorul primei opere scrise în limba latină - "Originis" (170 î.e.n.). Din opera sa s-au păstrat 100 pagini de fragmente. Cicero, cunoscutul retor și filosof roman, a scris lucrări cu caracter filosofic ca: "De republica" (Despre stat) - dialog politic pe tema celei mai bune forme de guvernare și a calităților conducătorului ideal; "De legibus" (Despre legi) - tot un dialog politic pe tema legislației și a tipului ideal de constituție; "De natura deorum
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
emis un nou mandat de arestare împotriva lui, în 1734, el a fugit în Lorena. A scris lucrări ca "Istoria Rusiei în timpul lui Petru cel Mare", ""Secolul lui Ludovic al XIV-lea", "Eseu asupra moravurilor și spiritul națiunilor" și "Scrieri Filosofice". ""Scopul meu suprem"," scria el, în 1739, ""nu este o istoria politică sau militară, aceasta este istoria artelor, comerțului, civilizației - într-un cuvânt, - a minții umane."" Nicolas de Condorcet, marchiz de Condorcet, (n. 17 septembrie 1743 - d. 29 martie 1794
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
gânditori din perioada iluminismului în Germania, socotit unul din cei mai mari filozofi din istoria culturii apusene, prin fundamentarea idealismului critic. A exercitat o enormă influență asupra dezvoltării filozofiei în timpurile moderne. A scris ." Critica Rațiunii Pure -" o celebră lucrare filosofică. În iluminismul german s-au mai remarcat Johann Joachim Winckelmann, Justus Möser ("Istoria Principatului Osnabruck"), Johann Gottfried von Herder cu lucrarea "Idei asupra filosofiei istorice a omenirii". Romantismul s-a ridicat împotriva rațiunii și credinței în perfectibilitatea omului, împotriva soluțiilor
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
o istorie narativă, evenimențială, și nici o descriere cronologică a evenimentelor. Este o istorie a civilizației văzută sub toate aspectele, nu ca o istorie politică și militară. Nu este o istorie a personalităților și a eroilor. Este o istorie speculativă și filosofică, nu literară. Lucrarea plasează începutul civilizației europene în secolul V. Teza centrală a operei sale este că esența civilizației europene este pluralismul și diversitatea. Civilizația europeană a fost teatrul unor înfruntări dintre principii, doctrine, idei, sisteme de organizare politică și
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
(Greacă: Πλωτίνος, n. cca. 205 - d. 270) a fost filosof grec, considerat părintele curentului filosofic cunoscut drept neoplatonism. Născut în Egipt, la Lykopolis, studiază filosofia la Alexandria, avându-l drept maestru pe Ammonios Saccas, un filosof platonician care nu a scris nimic, întocmai ca și Socrate. După ce a asistat la o prelegere a lui Ammonios
Plotin () [Corola-website/Science/298974_a_300303]
-
elev celebru al lui Ammonios, dar considerabil înaintea lui Plotin a fost Origen, teologul Bisericii, care nu trebuie confundat cu un alt Origen, coleg cu Plotin la "școala lui Ammonios" În 244 se stabilește la Roma, unde deschide o școală filosofică proprie, care își va dobândi în scurt timp un renume deosebit în cercurile senatoriale. Plotin a beneficiat de protecția și prietenia împăratului Gallienus, care pare să fi susținut la un moment dat "proiectul Platonopolis". - reconstrucția unui oraș ruinat ca "cetate
Plotin () [Corola-website/Science/298974_a_300303]
-
66 de ani. Plotin a început să scrie numai la 49 de ani iar opera sa a fost compusă în 16 ani de un spirit matur, care, în momentul când a început să scrie, își formulase deja pe deplin sistemul filosofic. Prelucrând și dezvoltând comentariile din ultimele secole despre opera lui Platon, Plotin întemeiază un nou curent filosofic, neoplatonismul, care a exercitat o puternică influență în antichitatea târzie. Prelegerile și scrierile sale filosofice au fost prelucrate cu o remarcabilă acuratețe de
Plotin () [Corola-website/Science/298974_a_300303]
-
fost compusă în 16 ani de un spirit matur, care, în momentul când a început să scrie, își formulase deja pe deplin sistemul filosofic. Prelucrând și dezvoltând comentariile din ultimele secole despre opera lui Platon, Plotin întemeiază un nou curent filosofic, neoplatonismul, care a exercitat o puternică influență în antichitatea târzie. Prelegerile și scrierile sale filosofice au fost prelucrate cu o remarcabilă acuratețe de principalul său discipol, Porfir, și publicate între 301 - 305 sub titlul de "Enneade", tot el scriind și
Plotin () [Corola-website/Science/298974_a_300303]
-
să scrie, își formulase deja pe deplin sistemul filosofic. Prelucrând și dezvoltând comentariile din ultimele secole despre opera lui Platon, Plotin întemeiază un nou curent filosofic, neoplatonismul, care a exercitat o puternică influență în antichitatea târzie. Prelegerile și scrierile sale filosofice au fost prelucrate cu o remarcabilă acuratețe de principalul său discipol, Porfir, și publicate între 301 - 305 sub titlul de "Enneade", tot el scriind și "Vita Plotini". Cele 54 de tratatele incluse în "Enneade" sunt, de fapt, comentarii asupra unor
Plotin () [Corola-website/Science/298974_a_300303]
-
constructivă). Mai întâi, rațiunea este datoare să se critice pe sine, corectându-se, atunci când una din concluziile sale contrazice dogma, fără însă a folosi revelația sau dogma ca argument suprem ci doar ca semnal al erorii; argumentele deciziei oricărei respingeri filosofice trebuie să aparțină rațiunii. A doua sarcină a filosofiei este aceea de a înțelege tainele revelației, acolo unde este posibil prin voința lui Dumnezeu. Filosoful este dator să înțeleagă și să explice cuvântul lui Dumnezeu. Acest lucru înseamnă că, alături de
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
și culturală: dramaturgii William Shakespeare, Christopher Marlowe și Ben Jonson sunt câțiva din dramaturgii care au trăit în timpul domniei sale. În plus, în aceeași perioadă, Francis Drake a devenit primul englez care a înconjurat globul; Francis Bacon și-a expus viziunile filosofice și politice și s-a produs colonizarea Americii de Nord, sub Sir Walter Raleigh și Sir Humphrey Gilbert. Elisabeta a fost calificată o domnitoare temperamentală și uneori indecisă. Spre sfârșitul domniei, o serie de probleme economice și militare i-au afectat popularitatea
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
însă o creștină "de drept". Ceea ce a rămas ca o constantă în sufletul ei a fost apropierea față de cei nenorociți și marginalizați." "Ori de câte ori mă gândesc la crucificarea lui Hristos, săvâșesc păcatul invidiei“", avea să scrie mai târziu în caietele sale filosofice. A murit prematur la vârsta de numai 34 ani, în sanatoriul din Ashford, Marea Britanie, unde era tratată de tuberculoză. Moartea sa a marcat mult intelectualitatea timpului său (Andre Gide, Albert Camus, la noi Nicolae Steinhardt). Albert Camus avea să afirme
Simone Weil () [Corola-website/Science/304580_a_305909]
-
În 1922 devine lector la Editurile Grasset și Plon. La Plon îi este încredințat postul de director al colecției de literatură universală „Feux croisés”. Va îndeplini această funcție timp de aproape trei decenii. Articolele, eseurile și studiile sale critice și filosofice apar în cele mai importante reviste culturale ale epocii : Sept, Temps présent și La Vie intellectuelle. În 1923 publică, la Editura Stock, piesa L'Iconoclaste, în 1925 apar piesele "Un Homme de Dieu," "La Chapelle ardente" și "Le Quatuor en
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
mică măsură, și Charles Du Bos, adeptul unui catolicism spiritual. În 1931 publică "Trois pièces" la Editura Plon ("Le regard neuf, Le Mort de demain, La Chapelle ardente"). În 1932 apare, la Editura Vrin, monografia lui Jean Wahl consacrată operei filosofice și dramatice a lui Gabriel Marcel. Conferință la Societatea de Filosofie din Marsilia : "Positions et approches concrètes du mystère ontologique". În 1933 apar piesele "Le monde cassé" și "La Soif" la Editura Desclée de Brouwer,iar în 1935, la Editura
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
păstreze deci caracterul ei proteic, își găsește în cartea lui Gabriel Marcel o ilustrare remarcabilă. În 1936 la Grasset apare piesa "Le Chemin de crête", Plon editează piesa "Le Dard", iar Editura Stock publică "Le Fanal". Marcel alternează creațiile sale filosofice cu cele dramatice, considerând că ele nu sunt decât părțile aceluiași întreg. Conform viziunii marceliene, dramele reprezintă o încarnare concretă a esenței filosofiei lui, iar, complementar, filosofia sa constituie o sublimare a dramaturgiei sale metafizice. În 1937 la Congresul internațional
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]