12,265 matches
-
ostili față de emigranții din Grecia. Aceasta nu a fost singura tendință notabilă. În păturile superioare ale aristocrației valahe sau moldovenești, dar nu numai, s-au înregistrat numeroase căsătorii mixte. Odată cu debutul perioadei fanariote de la începutul secolului al XVIII-lea, cultura greacă a devenit predominantă. Aceasta a însemnat pentru început neglijarea instituțiilor tradiționale românești, iar pe de alta a însemant canalizarea energiilor domnilor fanarioți în direcția luptei de emancipare a grecilor de sub dominația otomană prin proiecte politice de creare a unei uniuni
Istoria grecilor din România () [Corola-website/Science/306057_a_307386]
-
însemant canalizarea energiilor domnilor fanarioți în direcția luptei de emancipare a grecilor de sub dominația otomană prin proiecte politice de creare a unei uniuni balcanice, practic un stat neobizantin. La aceasta ar mai trebui adăugată prezența omniprezentă și omnipotentă a clerului grec la toate nivelurile ierarhiei religioase, numeroase mânăstiri devenind închinate instituțiilor similare din Grecia, după acte succesive de danie a diferiților domnitori. Dezvoltarea naționalismului grec a deschis celor două principate posibilitățile pentru revoluție, în condițiile în care la est de frontierelor
Istoria grecilor din România () [Corola-website/Science/306057_a_307386]
-
practic un stat neobizantin. La aceasta ar mai trebui adăugată prezența omniprezentă și omnipotentă a clerului grec la toate nivelurile ierarhiei religioase, numeroase mânăstiri devenind închinate instituțiilor similare din Grecia, după acte succesive de danie a diferiților domnitori. Dezvoltarea naționalismului grec a deschis celor două principate posibilitățile pentru revoluție, în condițiile în care la est de frontierelor apăruse o nouă putere politică și militară, Imperiul Rus ortodox. Faza muntenească a războiului pentru independența Greciei s-a consumat în conflictul dintre pandurii
Istoria grecilor din România () [Corola-website/Science/306057_a_307386]
-
mari malachitul se rupe ușor în bucăți.Ținut la soare devine de culoare pală, iar ținut în contact cu apa pierde luciul, și își schimbă culoarea. Denumirea de "" provine din limba latină "molochitis" care provine la rândul său din limba greacă μαλάχη (maláchē) ceea ce înseamnă Malvă (Malva sylvestris) o plantă din familia Malvaceae, denumire datorată culorii verzi intense a mineralului asemenea frunzelor malvei. În Egiptul antic și Grecia antică malachitul a fost un mineral apreciat, din el s-au confecționat amulete
Malachit () [Corola-website/Science/306066_a_307395]
-
Mangustele este o denumire comună pentru cele 33-37 de specii de mamifere carnivore care alcătuiesc familia herpestidelor sau mangustelor ("Herpestidae"; din limba greacă "herpes" - șarpe, aluzie la faptul că mamiferele ce fac parte din acest grup se hrănesc cu șerpi), răspândite în Africa, Asia și sudul Europei. Mangusta egipteană ("Herpestes ichneumon") a fost introdusă în Peninsula Iberică, iar mangusta indiană mică ("Herpestes javanicus
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
că marea majoritate a populației erau într-adevăr de origine aromână. Conform istoricului german Johann Thunmann care a vizitat Moscopole și a scris o istorie a aromânilor în 1774, toți locuitorii orașului vorbeau limba aromână; mulți însă cunoșteau și limba greacă (limba bisericii), care era folosită pentru scrierea contractelor. Spre sfârșitul secolului XVIII orașul a evoluat mult datorită comerțului cu Germania, Veneția și Constantinopol, având mai multe manufacturi, în jur de 70 de biserici, bănci, o tipografie (o altă tipografie nu
Moscopole () [Corola-website/Science/306094_a_307423]
-
o universitate ("Noua Academie" sau "Hellênikon Frôntistêrion", fondată în 1744). La Moscopole a apărut o adevărată efervescență culturală, mulți autori publicându-și lucrările atât în greacă (limbă a culturii din Balcanii la acel moment) cât și aromână scrisă în alfabetul grec. În 1770, aici a apărut primul dicționar al celor 4 limbi balcanice moderne (greacă, albaneză, aromână și bulgară). Acțiunile din 1769 ale otomanilor au fost doar începutul unei serii de atacuri, care au culminat cu atacul din 1788 al trupelor
Moscopole () [Corola-website/Science/306094_a_307423]
-
Biserică Ortodoxă Mihail și Gavril din Jaffa este biserică ortodoxă a mănăstirii Grecești sub hramul Mihail și Gavril , loc de rugăciune pentru de comunitățile de români , greci și arabi din centrul Israelului. Mănăstirea este situată în vechiul port Jaffa, unul din cele mai vechi orașe port din lume el fiind amintit de patru ori și în Biblie. După părerea unora, numele portului ar veni de la Iafet ( în
Biserica Ortodoxă Greco-Română din Jaffa () [Corola-website/Science/306119_a_307448]
-
locaș, adăpostul pentru a-și desfășura ritul religios (identic cu cel grecesc) în această biserică. Prea cuviosul părinte Gherasim sprijină și dă alinare sufletească, mulțimii de muncitori români aflați la muncă în Israel. Părintele Gherasim, preot român transferat la patriarhia greacă, întreține spiritul românesc în această biserică și de sărbători se poate vedea și drapelul românesc fluturând lângă cel grec. Biserică aparținând Patriarhiei Grecești este considerat teritoriul grec (ελλαδα). Toate inscripțiile sunt în greacă veche(ελληνικα) după cum s-a menționat mai
Biserica Ortodoxă Greco-Română din Jaffa () [Corola-website/Science/306119_a_307448]
-
români aflați la muncă în Israel. Părintele Gherasim, preot român transferat la patriarhia greacă, întreține spiritul românesc în această biserică și de sărbători se poate vedea și drapelul românesc fluturând lângă cel grec. Biserică aparținând Patriarhiei Grecești este considerat teritoriul grec (ελλαδα). Toate inscripțiile sunt în greacă veche(ελληνικα) după cum s-a menționat mai sus. La ceremonia sfintei slujbe participa și credincioși greci și arabi și la fiecare sărbătoare, slujba se face în trei limbi (română, greacă și arabă). Lângă altar
Biserica Ortodoxă Greco-Română din Jaffa () [Corola-website/Science/306119_a_307448]
-
sărbători se poate vedea și drapelul românesc fluturând lângă cel grec. Biserică aparținând Patriarhiei Grecești este considerat teritoriul grec (ελλαδα). Toate inscripțiile sunt în greacă veche(ελληνικα) după cum s-a menționat mai sus. La ceremonia sfintei slujbe participa și credincioși greci și arabi și la fiecare sărbătoare, slujba se face în trei limbi (română, greacă și arabă). Lângă altar se poate vedea scaunul patriarhal, o adevărată opera de artă, ca de fapt întregul altar așa cum se poate vedea în continuare. În
Biserica Ortodoxă Greco-Română din Jaffa () [Corola-website/Science/306119_a_307448]
-
Grecești este considerat teritoriul grec (ελλαδα). Toate inscripțiile sunt în greacă veche(ελληνικα) după cum s-a menționat mai sus. La ceremonia sfintei slujbe participa și credincioși greci și arabi și la fiecare sărbătoare, slujba se face în trei limbi (română, greacă și arabă). Lângă altar se poate vedea scaunul patriarhal, o adevărată opera de artă, ca de fapt întregul altar așa cum se poate vedea în continuare. În imaginile de mai jos (detalii de interior) se poate vedea cum din locul părăginit
Biserica Ortodoxă Greco-Română din Jaffa () [Corola-website/Science/306119_a_307448]
-
început să se roage pentru primirea Focului Sfânt. Se povestește că atunci din cupola ce acoperă Mormântul Sfânt a coborât că un fulger Focul Sfânt, a lovit unul din stâlpii rânduiți la intrarea în Mormânt și a aprins lumânarea patriarhului grec. Acesta aștepta lângă Mormânt, împreună cu alți patriarhi și clerici, să primească lumină ce se dă după ce Focul Sfânt coboară și aprinde lumânarea patriarhului ce se roaga în Mormânt. Văzând această, s-a stabilit că este un semn și asta e
Biserica Ortodoxă Greco-Română din Jaffa () [Corola-website/Science/306119_a_307448]
-
Obilești-Ilfov (2 iulie 1807), Dimitrie este rănit. Cei doi frați Macedonski ajunseseră la gradul de locotenent/porucic, fiind sloboziți de generalul Bagration din serviciu (23 martie 1809), „spre a-și căuta slujbă ostășească sau politicească“. Cunoșteau, deopotrivă, limbile rusă, română, greacă, sârbă și turcă, devenind translatori pe lângă Divanul Principatului Valahiei, dar și în alte funcțiuni administrative — furnizori militari, control economic, strângerea/înrolarea de ostași/panduri/merceliari în armata rusă, iar la retragerea armatei ruse din țările române (1806—1812) rămân pe
Dimitrie Macedonski () [Corola-website/Science/306145_a_307474]
-
Antonescu. A fost botezat cu numele Constantin, nașă fiindu-i Luxandra Văcărescu, soția banului Barbu Văcărescu și mama poetului Ienăchiță Văcărescu. A urmat cursurile unei școli românești de pe lângă o biserică, (Colțea, sau poate Sfântul Gheorghe Nou), aici învătând și limba greacă. În 1807, mai înainte ca să fi împlinit 20 de ani, tânărul Constantin Antonescu și-a urmat chemarea lăuntrică și a intrat frate la Mănăstirea Cernica. Pe 12 noiembrie 1808, tânărul Constantin este tuns călugăr sub numele de Calinic, iar după
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
întâi ca profesor particular. În Țara Românească Gheorghe Lazăr se manifestă ca promotor al ideii de înființare a unei școli românești la cel mai înalt nivel științific posibil pe atunci, într-o vreme în care învățământul se desfășura în limba greacă. Sprijinit de Iordache Golescu și Constantin Bălăceanu, a trebuit să ducă o muncă intensă cu cei care susțineau că limba română este prea săracă pentru a exprima adevărurile științei. La 24 martie 1818, obținând aprobarea pentru înființarea școlii românești, și-
Gheorghe Lazăr () [Corola-website/Science/306154_a_307483]
-
răspândită de texte maniheiste (fragmente din textele din Turfan / Sinkiang). Cronologia primelor versiuni creștine și relațiile de filiație dintre ele sunt încă subiecte controversate în cercetare. Printre primele versiuni s-a numărat eposul georgian "Balavariani" și o versiune în limba greacă care folosește pentru prima oară numele de Ioasaf, derivat din Iodasaf, care era o corupere a denumirii de Bûdâsaf. Drept Bûdâsaf era cunoscut Bodhisattva în lumea arabă. Majoritatea izvoarelor istorisesc cum astrologii chaldeeni îi prevestiseră regelui indian Avenir convertirea singurului
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
considerată a fi prima prelucrare a temei în creștinism. În text sunt prezentate mai multe religii, dar superioritatea credinței creștine față de idolatria păgână este mereu evidențiată. Această versiune conține însă mai puține pasaje de doctrină creștină decât cele în limba greacă. Doar convertirea prințului numit aici Iodasaf se face cu ajutorul unor pilde și omilii. Accentul este pus aici pe milostenia lui Iodasaf, care-i determină pe oamenii de rând să adopte creștinismul. Probabil prima transmitere în limba greacă abundă de citate
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
cele în limba greacă. Doar convertirea prințului numit aici Iodasaf se face cu ajutorul unor pilde și omilii. Accentul este pus aici pe milostenia lui Iodasaf, care-i determină pe oamenii de rând să adopte creștinismul. Probabil prima transmitere în limba greacă abundă de citate patristice, de exemplu din operele lui Grigore de Nazianz și, remarcabil de des, din cele ale lui Ioan Damaschinul (secolul al VIII-lea). În legendă este inclusă și o apologie scrisă de Aristide în secolul al II
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
călugăr Ioan din mănăstirea Sabas de la Ierusalim, care este de obicei identificat cu Ioan Damaschinul. Unii cercetători văd în forma de bază o traducere a eposului georgian "Balavarani" de către călugărul Eutimiu din Atos, fiul ctitorului mănătirii Ivirion, îmbogățită în limba greacă de citate și pilde din scrierile biblice și patristice. Față de versiunea georgiană, personajul Ioasaf se prezintă în versiunile bizantine mai militant în favoarea creștinismului. Distrugerea sanctuarelor păgâne apare ca motiv al legendei probabil datorită influenței exercitate de literatura patristică. Accentuată este
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
în versiunile în limbile arabă și georgiană, Varlaam este trimis de însuși Dumnezeu la palat, unde Avenir îl ținea pe Ioasaf departe de influența creștinismului, nu îl ferea numai de cunoașterea lumii. Versiunile în limba latină se bazează pe versiunea greacă din 1021. Ele folosesc pentru Ioasaf numele Iosafat, purtat de multe personaje biblice, mai ales de viță regală. În franceza vernaculară sunt cunoscute 34 manuscrise ale legendei. Primele versiuni în limba engleză sunt scrise în a doua jumătate a secolului
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
ale temei apar în secolul XI, în Cod. 42 al Mănăstirii Sfânta Cruce din Ierusalim. În cele cinci manuscrise grecești cu ilustrații nu apar însă scene care să stabilească o iconografie a legendei, ci pildele biblice care abundă în textul grec. Doar cel mai recent dintre ele, Par. gr. 1128 din secolul al XIV-lea, conține un ciclu al legendei despre . Una din primele reprezentări monumentale ale ciclului, afectată din păcate de restaurările secolului al XIX-lea, se întâlnește în cadrul ansamblului
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
O idee (greacă: ἰδέα, de la eidon: am văzut) este o imagine care există în minte. Cuvântul idee are origine greacă, anume eidos, însemnând formă, figură, aspect, dar sensul primar a evoluat mult în timp căpătând o amplitudine semantică enormă, imposibil de curprins în câteva cuvinte. a în sensul actual poate însemna generic o stare conceptuală a minții, descriind o anume
Idee () [Corola-website/Science/306184_a_307513]
-
confundă cu istoria evoluției entității om, fiecare idee cuprinde și descrie cumva o parte din realitate, o parte din individualitate, sau o relație între individualitate și realitate. Cele mai simple sensuri idei definesc realități forma sau obiect, conform sensului antic grec, dar treptat acoperă moduri fenomenale mai complicate de tip mișcare, relație, unealtă, funcție, etc. Vom propune o sumară și convențională ierarhizare a evoluției sensului idee în timp pentru a pune în evidență creșterea de complexitate structurală și dinamica a conceptului
Idee () [Corola-website/Science/306184_a_307513]
-
prima oară în 1845 de geologul și mineralogul austriac "Wilhelm Ritter von Haidinger" (1795-1871).In China proprietățile magnetice a mineralului sunt cunoscute deja în seccolul XI î.e.n.. Prima menționare a mineralului ca "magnetis" în Europa o face filozoful și naturalistul grec "Theophrastos din Eresos" (390-371 î.e.n.) ulterior este amintit de Plinius ca "magnes" mineral găsit de un cioban pe muntele Ida (azi pe teritoriul Turciei) piatră care rămâne lipită de vârful metalic al toiagului ciobanului. Plinius clasifică aceste pietre magnetice ca
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]