11,064 matches
-
a conectării la niște aparate (mecanisme, totuși) sau la angajarea în lumea imaginară ca platformă a tuturor posibilităților de câștig. Atitudinea Economiei față de spațiul natural este sfidătoare când ea reușește să-și inventeze, în colaborare cu ingineria (chiar și cu ingineria socială!) propriul ei spațiu nelimitat. Este, totodată, o atitudine antiumană, Economia persistând în viziunea ei mecanicistă în care materialitatea și materialul, obiectul și nu subiectul contează. Or, în aceste repere apar ca ireverențioase inițiativele unor teoreticieni de a analiza ceva
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
invitării la experiment social. Or, ca să spun așa, din punctul acesta de vedere, Economia tocmai a fost în Arcadia! Apăsarea pe caracterul ei istoricist ce a însemnat inflamarea ganglionilor teoriei materialismului istoric tocmai ne-a ținut mai multe decenii de inginerie socială, de mecanică a naturii umane. Determinismul materialist al fizicii transferat în Economie am văzut la ce a dus. Economia a fost în Arcadia și știe că nu trebuie să invite fizica să repete experiența sa. Predicțiile matematice ale fizicii
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cele două personaje Finalul - care readuce simbolul tufelor de zmeură înflorită la începutul lui mai - subliniază, prin titlu și prin glosarea termenului tipografic zaț, categoria metaromanului. Ilustrând pe toate palierele sale principii ale postmodernismului, Zmeura de câmpie recurge la o „inginerie textuală“ complicată, reunind formule, tehnici narative și limbaje eterogene: de la scenariul de film la cronică și amintiri de război, de la romanul epistolar la melodrama parodiată, de la povestiri încastrate (uneori, după modelul păpușilor rusești) la jurnal comentat, de la anchetă și raport
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
o criză care ar putea fi una de ideal; cum ar putea fi descris un ideal bine temperat? Poate prin apelul la recuperarea unor valori ignorate astăzi, ca de exemplu: sănătatea la nivel individual (care să înlocuiască cultul performanței) și ingineria socială (Karl Popper) în plan social, care să înlocuiască excesele unor transformări radicale (revoluții); cu alte cuvinte, ar fi nevoie de întoarcerea (ca de fiecare dată când ne aflăm în criză) la origini, adică la vechii greci, aceia care cultivau
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
5 ore Înainte de producerea valurilor dezastruoase de tip tsunami. - Costul proiectului de 80 mil. dolari. - Unul dintre cercetătorii angrenați În amplasarea unui astfel de proiect este concetățeanul nostru, conf. univ. dr. Ioan Nistor, de la Universitatea din Ottawa (Canada), specialist În inginerie costieră. 25 iunie 2005
Prelegeri academice by Prof. dr. LEONARD OLARU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92353]
-
în zona societală și politicăă construite sub forma teritoriilor de date. Acestea din urmă sunt ipostaziate în diferite tipuri de încorporări sau întrupări: de la agenți inteligenți, roboți software (softbotsă sau roboți ai cunoașterii (knowbotsă la organisme digitale, specifice vieții artificiale. Ingineria genetică, științele cognitive, nanotehnologia sau protezările biologice, realitatea virtuală și telerobotica, democrația cibernetică sunt câteva dintre domeniile care concurează pentru concretizarea ontologiei virtuale și a ideologiei postumanului. Entitățile virtuale care populează aceste spații conceptuale sunt cel mai adesea situate în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
drept modele existențiale și discursive care critică teoriile utopice ale corpului virtual, în măsura în care acestea din urmă neagă caracterul întrupat al ființei umane în realitatea virtuală sau în spațiile informațional-comunicaționale. Spre exemplu, discursurile radicale ale corpului virtual, precum inteligența artificială sau ingineria genetică, premeditează „uitarea” ontologică a trupului. Ele anunță triumful tehnoștiințific al minții asupra corpului „demodat” și limitat. Astfel de discursuri, promovate de oameni de știință futuriști, precum Hans Moravec, Marvin Minsky sau Ray Kurzweil, nu doar reiterează cartezianismul, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sociale și etice ale tehnoculturii sunt adăugate regimului estetic al reprezentărilor artistice în contextele în care posibilele utilizări ale tehnologiei schimbă percepția asupra corpului și a identității, reconfigurează trupul însuși sau modifică înțelesul vieții și al artei (de pildă, prin inginerie geneticăă. Pe baza instrumentelor filosofice și bioetice și a reprezentărilor corporale oferite de acești artiști, criticăm discursurile tehnoștiințifice nelegitimate în mod practic-realist și analizăm în mod cultural posibilele consecințe ale intervențiilor tehnologice în existența, percepția și societatea umane. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Primul capitol nu se oprește aici, ci încearcă o diversificare a analizei ontologiei virtuale, intrând pe teritoriul vulnerabil al problemelor sociale și etice deschise prin invenția, dezvoltarea și utilizarea biotehnologiilor precum Visible Human Project sau Human Genome Project, clonarea și ingineria genetică. Cea de-a doua situație a virtualizării tehnologice a corpului, avatarizarea, este prezentată în capitolul al doilea prin diversele paradigme ale identității la interfață, inclusiv cele ale identității online. O serie de concepte sunt tratate prin prisma raporturilor dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
viului sau a fizicului organic. Automatizarea caracteristică mașinilor automate se întâlnește cu animarea, nu doar în înțelesul de animație sau de desen animat, ci și de animism, redefinind procesele mișcării și ale însuflețirii (animaă prin combinarea dintre domeniul viului și inginerie. Artificiul și automatul continuă să se manifeste în rețelele cibernetice de comunicare în cadrul cărora se observă o combinare între intervenția umană și automatizarea browser-elor și a programelor artificial-evolutive. Circuitul informatic este o convergență a tehnologiilor inteligente (vezi Ross, 1994Ă, răspunzând
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
psihochimică, apetitul sexual și nutritiv, emotivitatea și sentimentul. Transumaniștii (vezi capitolul al treileaă își imaginează însă în viitor posibilitatea unirii abilităților cognitive ale programelor informatice și a trăsăturilor conștiinței umane în contextele cuplării inteligenței artificiale cu nanotehnologia, științele cyberneuronale și ingineria genetică. În cadrul acestui viitor proiectat în sens programabil, se reconsideră rolul conștiinței în raport cu utilizarea și funcționarea tehnologiei, de la teoria neurobiologică a minții, intenționalitatea manifestată în cadrul conștiințelor artificiale (vezi Jones, 2000Ă la modelul cuantic al conștiinței în universul definit de o
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
imprevizibilitate și de rolul întâmplării în cadrul „selecției naturale”, deși mediul evoluției este de data aceasta unul informațional, desprins de naturalism (vezi Fontana, Wagner și Buss, 1995Ă. Accelerarea evoluției este un fenomen care se izbește astăzi de posibilitatea selecției non-naturale în cadrul ingineriei genetice: mutațiile genetice pot fi supuse controlului tehnologic, astfel încât umanul poate obține monitorizare asupra propriei evoluții. Constituirea „fizicii artificiale” sau a fizicomimeticii, o nouă abordare asociată vieții artificiale și roboticii, își propune să răspundă la întrebarea cum poate să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
pe o structură de monitorizat și de modificat. Corpul nu ca subiect ci ca un obiect - nu ca obiect al dorinței, ci ca un obiect pentru design (Stelarc, 1995, p. 92Ă. Pentru artistul australian, corpul devine un simplu „obiect pentru inginerie”, un obiect care poate fi alterat în mod tehnologic și accesat digital. Ceea ce pentru Deleuze și Guattari (vezi mai susă înseamnă „corp psihologic schizofrenic”, „obiect al invidiei” sau „dorință mașinică”, pentru Stelarc înseamnă cybercorp obiectivat sau cybersistem. Noua simbioză om-mașină
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ale viitorului care iau în considerare reînvierea tehnologică a minților morților sau supraviețuirea minții umane dincolo de trup, Visible Human Project concretizează dezideratul opus al „cărnii” computaționale și al reînvierii corpului, mai degrabă decât resuscitarea sau conservarea minții umane. Alături de tehnoștiințele ingineriei genetice, clonarea constituie o altă ilustrare a orizonturilor extreme la care a ajuns medicina și genetica în contextul dezvoltării tehnologice. Reproducerea clonată reprezintă în momentul de față o realizare tehnologică aplicată în rândul animalelor (vezi în special exemplul celebru al
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fără ca rezultatele autopsiei să determine cauza morțiiă, tehnologia aflându-se într-un stadiu al începutului, clonarea umanului reprezintă un act iresponsabil și un posibil pericol, atât corporal cât și mintal. Pe lângă aceste implicații ontologice, practicile bioinformaticii, ale clonării și ale ingineriei genetice atrag o serie de controverse economice, etice și sociale: legătura dintre tehnoștiință, capitalism comercial, putere (militară, guvernamentală, instituționalăă este subliniată în nenumărate rânduri ca evidență a coevoluției științei, economiei și politicii. În cadrul acestor orizonturi, trupul ajunge să fie un
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
trupul ajunge să fie un experiment aflat în mijlocul diverselor interese și în mâinile diferitelor corporații, dar și amenințat existențial de practicile biotehnologiilor (vezi Bowring, 2003, McKibben, 2003, Fukuyama, 2004, pentru critici umaniste ale acestor practici, în special ale entuziaștilor în ingineria genetică și în clonare precum Silver, 1997, sau Stock, 2002Ă. La fel cum fizica este astăzi, în cercetarea computerizată, o combinare între mecanica clasică, cuantică, teoria haosului și a complexității, fractali, teoria corzilor etc., biologia este o convergență între conceptele
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dominării asupra naturii și corporealității, și chestiuni etice, justițiare, ale drepturilor și ale libertăților omului. Legătura dintre medicină, biotehnologie și sociologie nu trebuie neglijată atât în practica reproducerii sau a tratării, cât și în dilemele legislației și ale normalizării. Domeniile ingineriei genetice sau ale clonării, desprinzându-se de o viziune și o practică industrial-mecanică și intrând într-o paradigmă a sistemelor biologice autogenerative, presupun atât posibilități ale controlului și ale autocontrolului, cât și necesitatea asumării unor responsabilități mai largi, atât un
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și apartenența de grup și activism la cooperare sau conflicte intergrupale până la erotism virtual ori pornografie (vezi Wallace, 1999Ă. Fascinația narcisistă manifestată în cadrul realității virtuale sau seducția nemuririi și a indestructibilității, dincolo de biologia degradabilă, din discursul cyberspațial sau cel a ingineriei genetice sunt emblematice pentru aspectele psihologice ale identității virtuale (vezi Adams, 2000Ă. Identitatea la interfață este problematizată în conjuncturile dislocării eului unitar și referențial, în ocurențele sciziunii dintre teama față de efemeritatea umană și speranța în supraviețuirea digitală, în circumstanțele insecurității
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Filosoful reciclează discursul științelor naturii în dimensiuni care se întorc împotriva împreunării dintre aceste științe și hipertehnologiile prezentului. În acest sens, virtualul devine nu omologul vitalului, ci omologul viralului, al metastazei cancerigene care macină și consumă umanul până la epuizare. Discutând ingineria genetică, bioinformatica sau tehnoștiința clonării în termenii fatalismului, prin care rezistența și profilaxia umane sunt zadarnice și efectele tehnologice distrugătoare și patologice, criticul tehnocultural judecă limita acestor configurații virtuale drept ipostaze ale „dublului” radical, o materializare protezică a dead-line-ului existenței
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
poate funcționaă la oportunitatea speciei umane de a evolua biotehnologic, chestiunea reinventării umanului devine în acest context imperativă. De la controversele trecutului sau ale prezentului (implanturile siliconice, eutanasia, avorturile, alegerea sinuciderii asistateă la cele ale prezentului sau ale viitorului apropiat (clonarea, ingineria genetică în folosul „îmbunătățirii” fetusului, nanotehnologia și neurotehnologiaă, se observă diversificarea conflictelor sociale asupra libertății de a folosi biotehnologiile, în scopul obținerii unui grad din ce în ce mai mare de control asupra trupului și identității și în scopul îmbunătățirii vieții, a percepției de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
naturale ale umanului, însumate ca o constantă a condiției umane în filosofia occidentală. Sau în privința optimismului necritic învestit în dezvoltarea uman-tehnologică, în absența îngrijorărilor în legătură cu posibilele amenințări existențiale și în universalizarea utopiilor, fără contraponderea adusă de eventualele distopii. De pildă, ingineria genetică este aprobată în unanimitate ca o necesitate terapeutică, ca o inevitabilitate în scopul vindecărilor și al sporirii capacităților fizic-intelectuale, în timp ce posibilitatea unui pericol sau a unei erori de „programare” nu este luată în calcul. În acest sens, transumanismul poate
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
scopul vindecărilor și al sporirii capacităților fizic-intelectuale, în timp ce posibilitatea unui pericol sau a unei erori de „programare” nu este luată în calcul. În acest sens, transumanismul poate fi catalogat drept o orientare uniformă, cu infime diferențieri între microorientările componente. Clonarea, ingineria genetică și nanotehnologia sunt printre tehnoștiințele preferate, având în vedere atât activitățile curative întreprinse prin intermediul acestora, cât și cele de amplificare a tuturor capacităților umane. Spre exemplu, în privința nanotehnologiei (știința imaginată de Richard Feynman în 1959 și promovată ulterior în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o asemenea măsură încât „decuplarea” mașinilor va echivala cu sinuciderea umanității, perspectiva evoluției inteligenței artificiale este deterministă, neîngăduind umanului posibilitatea de a lua decizii și de a-și hotărî propria soartă. Atât prin prisma inteligenței sintetice, cât și prin filtrul ingineriei genetice, ființa umană poate câștiga o serie de libertăți, însă poate pierde altele. De pildă, predicția lui Moravec (1988Ă este că roboții inteligenți ai viitorului vor supraviețui după autoextincția omenirii, iar ecranizarea „Eu, robotul” (2004Ă, regizată de Alex Proyas după
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în punctul actual, în scopul evitării riscurilor inerente proceselor evolutive. Criticii își pun speranța în continuarea existenței umane în limitele biologiei, fără intervenția tehnoștiințelor, fără upgradare și fără modificarea genetică. Spre exemplu, McKibben (2003Ă, raportând din zona minată a cercetărilor ingineriei genetice, a nanotehnologiei și a roboticii, consideră că ființele umane sunt „bune” așa cum sunt acestea în prezent și în mod natural și vrea să impună o barieră ambiției umane de evoluție prin tehnologie. Perspectiva sa esențialistă și distopică se opune
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a muri, sfidând moartea însăși prin utilizarea tehnologiilor în vederea prelungirii vieții și refuzând suferința umană ca semn al ispășirii. Pentru aceștia, salvarea survine grație tehnologiei și Tărâmului Făgăduinței implementat prin intermediul acesteia. Pentru un biofizician precum Stock (2002Ă sau Silver (1997Ă, ingineria genetică vine în sprijinul luptei împotriva îmbătrânirii organismului uman și al schimbării biologice radicale prin fuzionarea cu cibernetica, iar pentru adepții transumaniști ai clonării, managementul reproducerii umane este un atribut pozitiv al alegerii genetice și al extinderii umanului în zona
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]