11,415 matches
-
Camerei nu implică nicio garantare a frontierelor de către guvernul Maiestății Sale." Polonezii au avut un mai mare succes în obținerea acordului sovietic pentru crearea Armatei poloneze din est. Asfel, s-a obținut acordului sovietic pentru eliberarea cetățenilor sovietici internați în lagărele Gulagului. În ciuda multor dificultăți făcute de autoritățile sovietice, mulți polonezi au fost eliberați și li s-a permis să se înroleze în noua armată poloneză constituită în mod oficial pe 12 august 1941. Totuși, trupele au fost retrase în Orientul Mijlociu
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
populațiilor germană și poloneză s-au adăugat [[Migrația umană#Migrațiile postbelice|altor mișcări ale populațiilor]] pentru a forma cea mai mare migrație umană din timpurile moderne. Stalin a dat ordine ca luptătorii rezistenței poloneze să fie încarcerați sau deportați în lagărele [[Siberia|siberiene]] ale [[Gulag]]ului. Mulți polonezi cred că liderii occidentali au încercat să-i forțeze pe cei polonezi să accepte condițiile lui Stalin. Aceștia consideră că este vorba de o "trădare", care este doar o parte a unei trădări
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
și nu fuseseră niciodată cetățeni ruși sau sovietici, au fost predați autorităților militare ale URSS-ului din [[Germania Răsăriteană|Sectorul sovietic de ocupație a Germaniei]]. În multe cazuri, astfel de persoane au fost executate fără judecată, restul fiind deportați în lagărele Siberiei. Un sentiment al trădării a apărut printre sprijinitorii celei [[A doua Republică Spaniolă|de-a doua republică spaniolă]]. În timpul [[războiul civil spaniol|războiului civil spaniol]], țările democratice au adoptat politica neutralității, în loc să sprijine guvernul liber ales al Spaniei republicane
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
membri sau simpatizanți ai partidelor de stânga, s-au înscris în [[Brigăzile Internaționale]]. Numai [[Uniunea Sovietică]] a oferit sprijin militar Republicii Spaniole. În plus, mai trebuie amintit tratamentul dur aplicat soldaților republicani refugiați în Franța, aici ei fiind închiși în lagăre cu nimic deosebite de lagărele de concentrare. În al doilea război mondial, mulți dintre foștii soldați republicani s-au alăturat [[Rezistența Franceză|Rezistenței Franceze]] și [[Forțele Franței Libere|Forțelor Franței Libere]]. Acești luptători spanioli pentru eliberarea Frantei au sperat ca
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
de stânga, s-au înscris în [[Brigăzile Internaționale]]. Numai [[Uniunea Sovietică]] a oferit sprijin militar Republicii Spaniole. În plus, mai trebuie amintit tratamentul dur aplicat soldaților republicani refugiați în Franța, aici ei fiind închiși în lagăre cu nimic deosebite de lagărele de concentrare. În al doilea război mondial, mulți dintre foștii soldați republicani s-au alăturat [[Rezistența Franceză|Rezistenței Franceze]] și [[Forțele Franței Libere|Forțelor Franței Libere]]. Acești luptători spanioli pentru eliberarea Frantei au sperat ca, după victoria aliată, să urmeze
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
195.000 de oameni (inclusiv cei 20.000 din personalul aviației militare și 3.000 de marinari), pentru ca, în iulie 1945, să crească la 228.000 de luptători, cei mai mulți noi recruți fiind foști prizonieri de război, sau deținuți eliberați din lagărele de muncă. În timpul războiului, mulți sodați polonezi au fost încartiruiți în Scoția, unde au locuit o bună bucată de vreme în corturi, participând la organizarea apărării de coastă. Forțele aeriene poloneze a luptat în Franța cu 133 de piloți, având
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
II-a), cu 10 divizii de infanterie și 5 brigăzi blindate. Mulți dintre soldații acestor armate erau soldați ai Armatei Teritoriale căzuți prizonieri după atacul sovietic împotriva Poloniei în 1939. Alți soldați polonezi s-au înrolat pentru a scăpa de lagărele de muncă din Siberia. Unitățile militarea poloneze erau încadrate în principal cu ofițeri sovietici și lupta sub comanda generală sovietică. În unitățile de aviație, peste 60% din ofițeri și mecanici erau sovietici, situația fiind similară și în cazul unităților de
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
în anul 1950. În această perioadă, tânărul Martin a fost crescut de către bunici în Satchinez. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, în anul 1945, Martin Roos Sr. a fost luat ca prizonier de război și internat într-un lagăr de prizonieri din Anglia. El nu s-a mai întors niciodată în România, temându-se că va fi arestat. După ce a fost eliberat din închisoare, a plecat în Germania unde a lucrat la o fermă. În anul 1952, Martin Sr
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
Obi iar Norilsk trebuia să aibă și o gară de călători spațioasă pentru a se realiza legătura directă cu Moscova, dar construcția a fost abandonată după moartea lui Stalin. Orașul, minele și fabricile metalurgice au fost construite de prizonierii din lagărele de muncă forțată. Conform arhivelor Norillag, 16.806 de prizonieri au murit în Norilsk sub condițiile muncii forțate, foametei și expunerii la frig, în timpul existenței lagărului (1935-1956). Decesele erau numeroase în special în perioada războiului, între 1942-1944, când resursele de
Norilsk () [Corola-website/Science/305514_a_306843]
-
moartea lui Stalin. Orașul, minele și fabricile metalurgice au fost construite de prizonierii din lagărele de muncă forțată. Conform arhivelor Norillag, 16.806 de prizonieri au murit în Norilsk sub condițiile muncii forțate, foametei și expunerii la frig, în timpul existenței lagărului (1935-1956). Decesele erau numeroase în special în perioada războiului, între 1942-1944, când resursele de hrană erau reduse. Prizonierii au organizat o revoltă nonviolentă în 1953. Un număr necunoscut, dar semnificativ, de prizonieri a continuat să lucreze și să moară în
Norilsk () [Corola-website/Science/305514_a_306843]
-
de limba și literatura veche română (1 sept.1932-1 iul.1933). Datorită activității sale de „stânga” (redactor al publicației „Alte zări”, membru în Comitetul Antifascist al tineretului din Cluj, etc.) este scos din învățământ. În 1940, a fost internat în lagărele de la Caracal și Someșeni, iar după 23 august 1944 a devenit primar al Clujului. În 1948 revine în învățământul universitar, la început ca asistent fără plată la catedra de sociologie (Arh.St.Cluj, Facultatea de litere, dos. 472/1947), apoi
Tudor Bugnariu () [Corola-website/Science/305542_a_306871]
-
aflux de emigranți englezi și irlandezi care au dus la anglicizarea rapidă a insulei. În timpul celui de al doilea război mondial Germania Nazistă a ocupat insula, nu înainte ca aproape toatăpopulația să fie evacuată înspre Marea Britanie. Germanii au construit 4 lagăre pe insulă ș au folosit mâna de lucru oferită de acestea pantru a fortifica insula. Se estimează la aproximativ 700 numărul deceselor în cadrul prizonierilor, înainte de transferul acestora către Germania în 1944. Ulterior facilitățile au fost distruse, dar insula a fost
Alderney () [Corola-website/Science/305655_a_306984]
-
ocupate de Germania Nazistă în timpul celui de al doilea război mondial, între 1 iulie 1940 și 9 mai 1945. Înainte de ocuparea acestora, un mare număr de copii au fost evacuați în Anglia, iar germanii au făcut deportări ale locuitorilor în lagărele din sudul Germaniei. Pe insula Alderney aceștia au construit un lagăr de muncă forțată cu lucrători din estul Europei. Aceștia au realizat mare parte dintre fortificațiile de pe insulă ce făceau parte din Zidul Atlanticului, Insulele Canalului fiind considerate printre cele
Guernsey () [Corola-website/Science/305651_a_306980]
-
între 1 iulie 1940 și 9 mai 1945. Înainte de ocuparea acestora, un mare număr de copii au fost evacuați în Anglia, iar germanii au făcut deportări ale locuitorilor în lagărele din sudul Germaniei. Pe insula Alderney aceștia au construit un lagăr de muncă forțată cu lucrători din estul Europei. Aceștia au realizat mare parte dintre fortificațiile de pe insulă ce făceau parte din Zidul Atlanticului, Insulele Canalului fiind considerate printre cele mai fortificate teritorii din Europa în timpul celui de al doilea război
Guernsey () [Corola-website/Science/305651_a_306980]
-
turcii se găsesc înconjurații de o armată mult mai mică și blocați de propriile palisade la fel cum în timpul zilei au fost blocați în mlaștini. Românii trag cu săgeți aprinse, turcii au câteva încercări nereușite de ieșire din mijlocul propriului lagăr și sînt cuprinși de panică. Spre dimineață, Baiazid reușește să facă o breșă și să fugă, lăsînd pe cîmpul de luptă cea mai mare parte a oștirii. Cavaleria lui Mircea, cunoscînd bine locurile, apare prima la locul luptei și atacă
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
lui Solomon au reușit să-i prindă pe turcii masați în valea din fața Leamnei. Tunurile pandurilor au "prăpădit rîndurile turcilor" iar atacul pandurilor a reușit să risipească oastea turcească. După ce au salvat orașul, trupele lui Solomon s-au așezat "în lagăr, pe cîmpul Craiovei, unde au așteptat pînă la data de 2 septembrie" alte eventuale atacuri turcești. Datorită discreției și dorinței lui Solomon de a proteja liniștea craiovenilor, acesta a primit aclamațiile craiovenilor mult mai tîrziu, cînd s-a dus vestea
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
bisericești, fiind condamnat la opt ani de închisoare. S-a îmbolnăvit de tifos și a fost dus la un spital-închisoare. În anul 1923 a fost amnistiat și transportat la Moscova. Acolo este arestat din nou și trimis într-un lagăr din stepa Turkestanului (în apropiere de Krasnovodsk) pentru o perioadă de doi ani. În anul 1926 este eliberat din nou, dar este rearestat la scurt timp și din nou trimis în Turkestan, mai întâi la Kzyl- horde, apoi la Turtkul
Nikodim Krotkov () [Corola-website/Science/305682_a_307011]
-
confecții de lenjerie bărbătească. În 1940, soții Dulberger au primit posturi la Agenția comercială a URSS din București: ea ca secretară dactilografă, el ca șofer. La izbucnirea războiului împotriva URSS (22 iunie 1941), amândoi au fost arestați și internați în Lagărul de la Târgu Jiu. În 1944 și 1945 Dulberger a făcut parte Biroul Auxiliar al Formațiunilor de Luptă Patriotică. La 6 martie 1945, susținut de Vanea Dudenko (Ion Vidrașcu), militant comunist de frunte pe care îl cunoscuse în lagăr și care
Mișu Dulgheru () [Corola-website/Science/306475_a_307804]
-
internați în Lagărul de la Târgu Jiu. În 1944 și 1945 Dulberger a făcut parte Biroul Auxiliar al Formațiunilor de Luptă Patriotică. La 6 martie 1945, susținut de Vanea Dudenko (Ion Vidrașcu), militant comunist de frunte pe care îl cunoscuse în lagăr și care devenise unul dintre conducătorii serviciilor secrete ale PCR, Dulberger a fost angajat ca inspector al Siguranței Statului (Corpul Detectivilor) și și-a românizat numele: Dulgheru. În 1947 a făcut parte din comisia de repatrieri din Germania. După crearea
Mișu Dulgheru () [Corola-website/Science/306475_a_307804]
-
Se poate afirma că Ungaria a avut parte de cea mai liniștită și fructuoasă revoluție dintre toate statele vecine din lagărul sovietic Pe de o parte ea a beneficiat de o opoziție puternică care s-a constituit în diferite partide: Alianța Tinerilor Democrați (FIDESZ), Forumul Democrat Maghiar, Alianța liber democrată (SzDSz). Al doilea factor determinant au fost schimbările la vârful partidului
Sfârșitul regimului comunist din Ungaria () [Corola-website/Science/306477_a_307806]
-
la mica sinagogă Mahala din Fălticeni. În mai 1940, a fost ales ca rabin în orașul Suceava, dar în același an, ca urmare a venirii la putere a guvernului național-legionar Ion Antonescu-Horia Sima este acuzat de comunism și deportat în lagărul de la Caracal. Este eliberat din lagăr după câteva luni și numit ca rabin cu normă parțială la sinagogile „Reșit Daat” și „Beit El” din București și ca profesor de Talmud la o școală iudaică. În perioada războiului a trăit mai
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
În mai 1940, a fost ales ca rabin în orașul Suceava, dar în același an, ca urmare a venirii la putere a guvernului național-legionar Ion Antonescu-Horia Sima este acuzat de comunism și deportat în lagărul de la Caracal. Este eliberat din lagăr după câteva luni și numit ca rabin cu normă parțială la sinagogile „Reșit Daat” și „Beit El” din București și ca profesor de Talmud la o școală iudaică. În perioada războiului a trăit mai mult timp ascuns, fiind căutat frecvent
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
rabinul Rosen a inițiat și urmărit îndeaproape activitatea de învățare a limbii ebraice și a noțiunilor de iudaism în rândul tinerilor evrei în cadrul unor cursuri pe lângă comunitățile evreiești, cursuri care s-au ținut cu aprobarea autorităților, lucru fără precedent în lagărul comunist (cu excepția Iugoslaviei). Rabinul Rosen a căutat să fie un ambasador al regimului comunist și al lui Nicolae Ceaușescu, pe care l-a prezentat favorabil în Occident după ce România, spre deosebire de statele din blocul sovietic, nu a rupt relațiile diplomatice cu
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
de valoare de care dispun și să se prezinte în aceeași zi la Burdujeni cu bagaje de mână.”", 90% din evreii din Ițcani au fost deportați în Transnistria, ei aflându-se în primul transport al evreilor din regiunea Suceava către lagăre. Majoritatea acestora a murit în Transnistria sau au fost transportați de către militarii germani înspre râul Bug și uciși acolo. După cel de-al Doilea Război Mondial, comuna Aron Pumnul a fost desființată, Ițcaniul fiind încorporat drept cartier în cadrul municipiului Suceava
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
între anii 1923 și 1934 primar al acestui oraș. La 25 iunie 1941 , absolvent a cinci clase la liceul "Ion Creangă" din Bălți, înscris pe lista celor ce doreau să se refugieze în România, este arestat. A stat închis în lagărul Taișet-Bratsk, din Siberia, 5 ani de zile, unde din 1300 de români basarabeni au supraviețuit vreo 150 de oameni. În 1946 se întoarce la Bălți, se înscrie la Institutul Pedagogic din Bălți dar, urmărit din nou de NKVD, părăsește Basarabia
Vadim Pirogan () [Corola-website/Science/305829_a_307158]