12,062 matches
-
luni de la distrugerea armatei otomane în Anatolia, popoarele europene au început să se teamă că vor deveni următoarea țintă a atacurilor lui Timur. Ca dovadă a schimbării de atitudine stă faptul că mai multe corăbii italiene au transportat rămășițele armatei otomane în Tracia la adăpost. Cronicarii vremii, chiar cei musulmani, au notat că, în ciuda religiei comune, Timur nu s-a dat în lături să devasteze Asia Mică. a avut efecte pe termen scurt în Balcani, otomanii pierzând pentru o vreme inițiativa
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
lupte împotriva mongolilor. Această înfrângere i-a împărțit pe otomani în mai multe facțiuni, sprijinitoare ale fiilor lui Baiazid, care scăpaseră din dezastrul de la Ankara. Ca urmare, între aceste facțiuni a izbucnit un devastator război civil. Slăbirea temporară a Imperiului Otoman a amânat sfârșitul Imperiului Bizantin și cucerirea definitivă a Balcanilor de către turci. Bătălia are o semnificație specială în istoria otomană, Baiazid I fiind singurul sultan care a fost luat prizonier.
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
scăpaseră din dezastrul de la Ankara. Ca urmare, între aceste facțiuni a izbucnit un devastator război civil. Slăbirea temporară a Imperiului Otoman a amânat sfârșitul Imperiului Bizantin și cucerirea definitivă a Balcanilor de către turci. Bătălia are o semnificație specială în istoria otomană, Baiazid I fiind singurul sultan care a fost luat prizonier.
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
, promulgată de împăratul Leopold I în data de 4 decembrie 1691, a fost actul prin care Principatul Transilvaniei a fost subordonat direct Curții de la Viena în urma succeselor militare și politice în contra Imperiului Otoman, care din 1529 și până la acea dată a deținut suzeranitatea politică asupra principatului. La baza Diplomei Leopoldine din 1691 stă Tratatul de la Viena din 1686 (Tratatul Hallerian), prin care Transilvania s-a pus sub protecția Vienei, care l-a recunoscut
Diploma leopoldină din 1691 () [Corola-website/Science/323036_a_324365]
-
-lea. În același timp, Înalta Poartă l-a numit ca principe al Transilvaniei pe Emeric Thököly. Prin Diploma Leopoldină din 1691 Transilvania a obținut un statut politic separat de cel al Regatului Ungariei, din care a făcut parte înainte de ocupația otomană. Legislația Regatului Ungariei (Approbatele, Compilatele și Codul lui Werböczi) a rămas în vigoare, iar privilegiile nobilimii, sașilor și secuilor au fost recunoscute de împărat. În materie religioasă au fost menținute prevederile Edictului de la Turda din 1568, care a proclamat libertatea
Diploma leopoldină din 1691 () [Corola-website/Science/323036_a_324365]
-
Mustafa (n. 24 septembrie 1884, Izmir; d. 25 decembrie 1973, Ankara) a fost un politician turc care în perioada Imperiului otoman a deținut funcția de colonel, pe cea de general în timpul Republicii Turcia și fost șef de stat major al armatei. El a fost și primul prim ministru al Turciei în momentul în care aceasta a fost proclamata republică, dar și
İsmet İnönü () [Corola-website/Science/323136_a_324465]
-
-și facă stagiul militar la Edirne în armată a doua. În 1908, Ismet Inönü se află în statul major al armatei a doua de cavalerie participând la evenimentele din 31 martie (13 aprilie) 1909 (o revoltă ce putea desființa Imperiul Otoman). În 1910 este adus în cadrul corpului 4 de armată iar în 1911 participa la suprimarea unei noi revolte care de această data izbucnise în Yemen și al carui conducător era Yahya Muhammad Hamid ed-Din. La 26 aprilie 1912 devine maior
İsmet İnönü () [Corola-website/Science/323136_a_324465]
-
pe frontul bulgaro-otoman. După încheierea luptelor participa în calitate de consilier militar în delegația turcă care a încheiat la 29 septembrie 1913 acordul de la Istanbul. Prin acest acord s-a decis, printre altele, ca Edirne, Dimetoka și Kirklareli să rămână în cadrul Imperiului Otoman, iar la bulgari să rămână Kavala și Dedeaci, iar râul Mărită să despartă cele două state. Ismet a fost cunoscut de a lungul vieții sale și sub numele de Ismet Pasă, el schimbându-și numele în preajma anului 1930, cănd Atatürk
İsmet İnönü () [Corola-website/Science/323136_a_324465]
-
a avut loc pe 16 - 17 iunie 1919, în timpul ocupației grecești a orașului Menemen din vestul Turciei, la scurtă vreme după ce forțele elene au ocupat orașul învecinat Smyrna. Prefectul otoman al Menemenului, Kemal Bei, și șase jandarmi care îl păzeau au fost asasinați de soldații greci, în dimineața primei zile. Aceasta a fost evenimentul declanșator al unei serii de atacuri împotriva populației civile din Menemen executate de către brigada cretană și
Masacrul de la Menemen () [Corola-website/Science/323200_a_324529]
-
în țară. N. Fazıl și-a continuat modul de viață boem și la Istanbul. În anul 1925 a tipărit primul volum de poezie Pânza de păianjen. S-a angajat în domeniul bancar la o bancă olandeză apoi trecând la Banca Otomană. În 1928 lansează cel de-al doilea volum de poezie „Caldârâmurile”, un adevărat succes. În vara lui 1929 se mută la Ankara obținând un post de contabil șef la Tűrkiye Iș Bankası. A lucrat 9 ani la această bancă ajungând
Necip Fazıl Kısakürek () [Corola-website/Science/323217_a_324546]
-
(în ) a fost actul prin care Principatul Bulgariei s-a unit cu provincia Rumelia Orientală (ambele aflate sub suzeranitate otomană) în toamna anului 1885. Aceasta a fost coordonată de (CCSRB). Unificarea a avut loc în contextul creat de o răscoală în Rumelia Orientală și lovitura de stat militară sprijinită de principele Alexandru I. Al Zecelea Război Ruso-Turc a luat sfârșit
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
contextul creat de o răscoală în Rumelia Orientală și lovitura de stat militară sprijinită de principele Alexandru I. Al Zecelea Război Ruso-Turc a luat sfârșit prin semnarea tratatului preliminar de la San Stefano, prin care se luau mari teritorii din Imperiul Otoman. Bulgaria reapărea pe harta Europei după 482 de dominație străină, deși doar ca principat sub suzernaitate otomană. Diplomații ruși știau că Bulgaria nu va rămâne în aceste frontiere multă vreme — pacea de la San Stefano a fost denumită „preliminară” chiar de către
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
I. Al Zecelea Război Ruso-Turc a luat sfârșit prin semnarea tratatului preliminar de la San Stefano, prin care se luau mari teritorii din Imperiul Otoman. Bulgaria reapărea pe harta Europei după 482 de dominație străină, deși doar ca principat sub suzernaitate otomană. Diplomații ruși știau că Bulgaria nu va rămâne în aceste frontiere multă vreme — pacea de la San Stefano a fost denumită „preliminară” chiar de către ruși. Congresul de la Berlin a început la 13 iunie și s-a încheiat la 13 iulie cu
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
bulgari speranțe că politica britanică în se va schimba și că va susține o unire. Din păcate, schimbarea de guvern nu a adus și o schimbare a intereselor Regatului Unit. În plus, a apărut perspectiva unui posibil conflict între Imperiul Otoman pe de o parte și Grecia și Muntenegru pe de altă parte. Activiștii unioniști din Rumelia Orientală l-au trimis pe , lector la , să afle opinia britanică privind dorita unificare. Guvernul Gladstone nu a acceptat aceste planuri. S-a opus
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
Gladstone nu a acceptat aceste planuri. S-a opus chiar și Rusia, care era angajată în respectarea cu strictețe a hotărârilor luate la Congresul de la Berlin, hotărâri pe care le considera extrem de favorabile. Între timp, tensiunile între Grecia și Imperiul Otoman s-au atenuat, ceea ce a făcut ca prima tentativă de unire să eșueze. Pe la jumătatea lui 1885, majoritatea unioniștilor ce activau în Rumelia Orientală împărtășeau viziunea că pregătirea unei revoluții naționale în Macedonia trebuie amânată și că toate eforturile trebuie
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
unionist bulgar care nu a opus nicio rezistență. S-a format imediat un guvern provizoriu, condus de . Maiorul Danail Nikolaev a fost numit comandant al forțelor armate. Cu ajutorul ofițerilor ruși, el a creat planul strategic de apărare împotriva așteptatei intervenții otomane. În Rumelia Orientală s-a declarat mobilizarea. Imediat după ce a preluat puterea, guvernul provizoriu a transmis o telegramă, prin care cerea cneazului să accepte unirea. La 20 septembrie 1885, Alexandru I a răspuns cu un manifest special. A doua zi
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
Bulgariei este o împărțire nenaturală și că va avea viață scurtă. Rusia știa că unirea avea să vină fără îndoială în curând și luase importante măsuri pentru pregătirea ei. În primul rând, Rusia exercitase (cu succes) presiuni diplomatice asupra Imperiului Otoman, pe care l-a constrâns să nu trimită trupe în Rumelia Orientală. În 1881, printr-un protocol special, creat după reînființarea Ligii celor Trei Împărați, s-a punctat faptul că Austro-Ungaria și Germania ar susține și ele o eventuală unire
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
expansionist al sârbilor către sud în loc de nord și nord-vest. Austro-Ungaria se opusese întotdeauna înființări în Balcani a unui mare stat slav, așa cum ar fi devenit Bulgaria astfel. Ele au sprijinit propunerea Rusiei de a organiza o conferință internațională în capitala otomană. Abia după ce unirea se înfăptuise, au mai trecut trei zile până ca guvernul de la Constantinopol să conștientizeze ce se întâmplase. A apărut atunci o nouă problemă: conform tratatului de la Berlin, Sultanul avea dreptul de a trimite trupe în Rumelia Orientală
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
A apărut atunci o nouă problemă: conform tratatului de la Berlin, Sultanul avea dreptul de a trimite trupe în Rumelia Orientală la cererea guvernatorului Rumeliei Orientale. , guvernatorul de la acea vreme, nu a făcut nicio astfel de cerere. În același timp, Imperiul Otoman era avertizat pe un ton dur de la Londra și de la Sankt Petersburg să nu efectueze nicio astfel de acțiune și să aștepte hotărârea conferinței internaționale. Unirea dintre Bulgaria și Rumelia Orientală a făcut din Bulgaria "de facto" cel mai mare
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
Bulgaria otomană, (oficial Provincia Rumelia, în bulgară Румелия) a fost fondată după ce Al doilea Imperiu Bulgar a fost cucerit de turcii otomani. După războiul ruso-româno-turc provincia a fost divizată în Principatul Bulgariei și Rumelia Orientală. Bulgaria a fost reunificată ca Regatul Bulgariei
Bulgaria Otomană () [Corola-website/Science/323310_a_324639]
-
Bulgaria otomană, (oficial Provincia Rumelia, în bulgară Румелия) a fost fondată după ce Al doilea Imperiu Bulgar a fost cucerit de turcii otomani. După războiul ruso-româno-turc provincia a fost divizată în Principatul Bulgariei și Rumelia Orientală. Bulgaria a fost reunificată ca Regatul Bulgariei în 1908. Turcii au reorganizat teritoriile bulgare împărțindu-le în mai multe vilaiete, fiecare condus de un Sanjakbey. Parte semnificativă
Bulgaria Otomană () [Corola-website/Science/323310_a_324639]
-
mijlocii și ziyamet hases mari) direct de la el, sau de la Sanjakbey. Această categorie de terenuri nu au mai putut fi vândute sau moștenite, dar au revenit sultanului atunci când un guvernator murea. Terenurile au fost organizate ca posesiunile private ale sultanului otoman. Bulgarii au plătit mai multe taxe în mod regulat: o zecime ("yushur"), un impozit teren ("ispench"), o taxă privind comerțul și așa mai departe. Sultanul l-a pus pe Patriarhul Ecumenic al Patriarhiei de Constanstinopol ca lider al popoarelor creștin
Bulgaria Otomană () [Corola-website/Science/323310_a_324639]
-
Ecumenic al Patriarhiei de Constanstinopol ca lider al popoarelor creștin ortodoxe din imperiul său. Patriarhia independentă bulgară a fost suprimată, iar Patriarhul Constantinopolului a preluat controlul Bisericii bulgare. Aceasta a fost una dintre sursele de nemulțumire de-a lungul perioadei otomane. Deoarece puțini din afara bisericii erau alfabetizați, poziția dominantă a clerului grec a condus la declinul culturii bulgare. Nu a fost învățată limba bulgară în scoli moderne din țară până în 1835. În timp ce turcii au fost ascendenți, a existat o opoziție evidentă
Bulgaria Otomană () [Corola-website/Science/323310_a_324639]
-
exilați, numerotare adesea sute de mii. O răscoală a mai avut loc când bulgarii din Țara Românească s-au înarmat să treacă în Bulgaria, dar voievodul Ghica i-a arestat. În 1739, Tratatul de la Belgrad între Imperiul Austriac și Imperiul Otoman a încheiat un interes austriac în Balcani. Dar prin secolul al XVIII-lea, puterea în creștere a Rusiei a fost a fost simțită în zonă. Rușii, ca colegi slavi ortodocși, au putut apela la bulgari într-un mod care austriecii
Bulgaria Otomană () [Corola-website/Science/323310_a_324639]
-
a fost a fost simțită în zonă. Rușii, ca colegi slavi ortodocși, au putut apela la bulgari într-un mod care austriecii nu au putut. Tratatul de la Küçük Kainargi din 1774 a acordat Rusiei dreptul să se amestece în treburile otomane pentru a proteja creștinii din Imperiul Otoman.
Bulgaria Otomană () [Corola-website/Science/323310_a_324639]