14,286 matches
-
Au cam fost, zise Micu, și râse sincopat și în lung, cu privirea sticlind de o bizară satisfacție, ca și cum ar fi fost bine că acei deviatori fuseseră mai mulți decât se credea. Lichidarea lor, continuă Micu, se va face un pic mai târziu și sub altă denumire, de pildă, de cosmopoliți, sau și mai bine, de împăciuitoriști, depinde ce boală va fi atunci la modă." " Atunci, zisei, tot fără ironie, e bine, vei reuși să-l distrugi pe Amăicălițului". Nu prea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de pildă, de cosmopoliți, sau și mai bine, de împăciuitoriști, depinde ce boală va fi atunci la modă." " Atunci, zisei, tot fără ironie, e bine, vei reuși să-l distrugi pe Amăicălițului". Nu prea, zise Ion Micu reflectând, fiindcă acest pic de care vorbeam în politică are o dimensiune în timp variabilă. Poate să fie la anu, dar poate să fie și peste cinci sau șapte ani." "Important e, reluai, că va fi! Contele de Monte Cristo a așteptat douăzeci de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
munci de zece ori mai mult. Timpurile s-au înăsprit, nu merge nimeni cu tine în legendă, ca să faci, prin sacrificiul tău pe altarul valorilor absolute, să lăcrimeze generațiile următoare citind demnele tale de milă suferințe. Am decăzut cu toții un pic? întreaga umanitate? Da, și cine știe cât de adâncă e depresiunea care ne amenință, cât ne va trebui și cât de tare trebuie să ne încordăm puterile spiritului spre a atinge iarăși acele culmi în care un simplu ocnaș preferă întunericul minelor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aproape de ea să-i admire silueta sveltă. Ei, și după un timp se satură ea de figurile pe care le făcea și hai să ne întoarcem. Și a luat-o spre coborâre, pe serpentinele alea, dar nu, zice; cobor un pic și te-aștept, i-a dat drumul în viteză, adio, Bacaloglu, adio del passatto. Besmeticul însă a luat-o la goană după ea. Cum venea de se încolăceau serpentinele alea, ea îl vede, așa, de jos în sus, i se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prin curte. Împreună cu madam Chiriță, o doamnă încă tânără, cu chipul arămiu, puțin empîté, și din pricina asta fără riduri, dar cu părul albit complet, însă bine coafat, o distinsă cucoană... Bărbatul, maistru electrician, avea și el tâmplele brumate, dar nici un pic de distincție, arăta alături de ea ca un căruțaș, fără acea tentă de asprime virilă a celor care, pe drumuri, se călesc sub ploi și vânturi reci... Bunica spunea că pe vremuri, când era și el mai tânăr, fusese odată "bicarbonizat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în stare să primești o vizită? ― Am de ales? ― Firește. Dumneata ești bolnavul. După medici, ești cea mai îndreptățită să iei o hotărâre. Dacă vrei să rămâi singură, ți se va respecta dorința. Ripley dădu din umeri și fu un pic surprinsă să descopere că mușchii îi dădeau ascultare. ― M-am bucurat de singurătate atâta amar de vreme. De cine e vorba? Meditehniciana ajunse la ușă. ― De doi musafiri, de fapt. Ripley observă că era iar surâzătoare. Intră un, bărbat, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
trebuie ca să vă faceți o părere? Van Leuwen își împreună degetele și se încruntă. Expresia lui, întunecată ca și costumul său se regăsea pe fețele celorlalți membri ai comisiei de anchetă. Erau opt cu toții și niciunul nu-i arăta nici un pic de simpatie. Directori. Administratori. Conciliatori. Cum să-i convingă? Nu avea în față niște ființe umane. Toți arborau expresii de dezaprobare birocratică. Niște fantome. Ea era obișnuită să înfrunte realitatea. Meandrele manevrelor politico-corporative o depășeau. ― Nu este chiar atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
oxigen și azot pentru începerea procesului. Deocamdată, aerul este greu respirabil, dar cu timpul, răbdare și multă muncă, specia umană va dispune de o nouă lume locuibilă. Nu gratis bineînțeles. Compania noastră nu a fost fondată cu un scop filantrop pic, chiar dacă ea contribuie din plin la progresele umanității. Este o întreprindere de mare anvengură. Va dura decenii. Totul a început acum mai bine de douăzeci de ani și nu am avut de atunci de-a face cu nici un incident cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
orice comentariu cu mult tact. Nu spuse nici o banalitate de genul: "Este plăcut aici, la dumneata", pentru că nu era niciodată adevărat. Nu declară nici: "Pari în plină formă, ar fi fost o minciună la fel de flagrantă. Tăcerea lui îi inspiră un pic de respect lui Ripley, care arătă spre masă. ― Doriți ceva? Cafea, ceai, șpriț? ― Ar fi bună o cafea, spuse el. Gorman dădu din cap. Ea ajunse la tastatura de comandă a bucătăriei integrate și ceru două cești. ― Nu era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mânca noște poontag arcturian. Vă amintiți? Hicks, așezat în dreapta lui, își ridică repede ochii din farfurie și-i coborî iar. ― Noul nostru locotenent nu se înjosește să stea în compania unor soldați proști. Wierzbowski se uită la cealaltă masă, fără pic de discreție. ― Aha. Are un știulete unde știu eu, sigur. ― Important e să-și cunoască bine treaba, declară Crowe. Ceea ce stârni un comentariu din partea lui Frost. ― Cuvântul magic. În sfârșit vom fi lămuriți. Poate că tinerețea lui Gorman îi îngrijora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
înțelegere și grijă decât avea pentru colegii ei. Drake o înțelegea foarte bine. Și el vorbea cu arma lui, deși pe tăcute. Nici unul dintre ceilalți militari nu găsea acest comportament anormal. Era bine cunoscut faptul că trebuia să fii un pic dezechilibrat pentru a te înrola în corpul infanteriei coloniale și că operatorii de cribloare erau cei mai ciudați dintre toți. Aveau în general tendința de a-și considera arma ca pe o extensie a propriului corp. Spre deosebire de colegii lor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
duritate. Mai este până la Crăciun. Sergentul își țuguie buzele. ― Specializată, ă? În loc de răspuns, ea se răsuci pe călcâie și se duse la aparat, urcă pe scară și luă loc. Dintr-o privire peste comenzi se convinse că încărcătoarea era un pic diferită de cele pe care le condusese la Portside, pe Pământ. Era desigur un model mai nou. Mișcă niște întrerupătoare și motoarele gemură: un sunet grav ieși din burta mașinii, transformându-se într-un bâzâit regulat. Își vârî mâinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dar nici unul dintre infanteriști nu păru să-șî facă probleme. Ferro și Spunkmeyer se mai așezaseră ca o pană pe soluri cu climaturi mai teribile decât cel al Acheronului. ― Vânturile slăbesc. O vreme bună să ieși cu zmeul. O să stăm un pic pe loc ca să se mai distreze și puștii din spate. Venise clipa debarcării. Gorman ieși din hamuri și urcă pe culoarul central în direcția postului de operații tactice al blindatului. Burke și Ripley îl urmară, lăsându-i pe infanteriști să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
studia fața emaciată.) Ba da, este chiar o fetiță. Și este frumoasă. Ripley se întoarse pentru a fi sigură că nimeni nu era pe punctul de a se năpusti înăuntru. Sosirea unui nepoftit ar fi stricat tot ce realizaseră un pic de cacao cald și apă chioară. Nu avea nici un motiv de îngrijorare. Toate persoanele prezente în centrul de exploatare stăteau în jurul terminalului pentru a-l privi pe Hudson apăsând pe tastele consolei. Pe monitorul principal se forma o reprezentare tridimensională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Ea era singura care nu se uita la navetă. Ochii ei întunecați străpungeau împrejurimile fără încetare. Lângă ea. Ripley o ținea pe Newt de mână. Hudson și Hicks duceau trupul lui Gorman. ― Opriți-vă, le ordonă Ferro. Lăsați-mi un pic de loc. Doar n-o să mă pun pe capul vostru. (Branșă microfonul individual). Ți-aș cere prea mult dacă te-aș ruga să vii să-mi dai o mână de ajutor, Spunkmeyer? Mișcă-te! Ușa compartimentului glisă îndărătul ei! Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
era tulburată decât de bâzâitul ușor al detectoarelor de mișcare. C-ul scruta culoarul pustiu, iar lumina-martor de funcționare pâlpâia necurmat. Ceața pătrunse printr-o gaură din plafon, umplând, învolburată, pasajul. În contact cu pereții metalici, ceața se condensa în picuri care cădeau pe sol. Arma nu trăgea în această ploaie neașteptată; era prea inteligentă și selectivă. Ordinatorul ei putea să stabilească o distincție între un fenomen natural inofensiv și o mișcare amenințătoare. Apa nu părea să aibă intenții belicoase, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
infanteriștii trimiși în ajutor lor cadavrele. Dar, deocamdată, acest loc era o oază de pace, sigură și confortabilă. Ripley o întinse cu grijă pe fetiță pe patul cel mai apropiat, și-i zâmbi. Acuma, tu stai aici și dormi un pic. Eu trebuie să mă duc să-i ajut pe ceilalți, dar o să vin să te văd. Trebuie să te odihnești. Ești frântă de oboseală. Newt ridică ochii spre ea. ― Nu mi-e somn. ― Trebuie să dormi, Newt. Toți avem nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Ea luă detectorul lui Vasquez și-l orientă pe aceeași direcție cu cea a lui Hudson. ― Doisprezece metri, declară comtehul. Doamne, ce semnal! Zece metri! Ripley se uită la ușă. ― Dau năvală. Vasquez, mai ai mult? Femeia nu-i răspunse. Picuri de metal topit îi ardeau pielea și plouau pe haine. Strângea din dinți și-și încuraja aparatul de sudură cu înjurături bizare. ― Nouă metri, opt metri! Hudson anunțase această ultimă cifră cu o voce ascuțită. Se uita în jur, vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dansă pentru scurt timp. Apoi bărbatul se redresă și-și continuă treaba. Încuietoarea se detașă în sfârșit din panou și căzu cu zgomot în interiorul secției nedicale. Hicks își puse la loc aparatul, se ridică și dădu cu piciorul în ușă. Picuri de metal topit zburară în toate părțile, dar nu le băgară în seamă. Nu era nimic mai rău ca acidul creaturilor. Hicks se întoarse spre Vasquez pentru a-i striga: ― Mulțumesc! Acum sunt surd de tot. Ea, cu o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Era mai mult aer în jurul lui, și temperatura se modifică, ușor: era mai răcoare. Faptul acesta îi sugeră că trupul și capul lui trecuseră într-o altă încăpere la fel de întunecată cum fusese celula de mai înainte. "...Ăștia nu riscă nici un pic!" Lucru de două ori mai interesant, făcând abstracție de tuburile flexibile de cauciuc încă atașate de corpul lui, se părea că acum se putea ridica. Dar n-o făcu. Amintirea celor auzite, îl împiedică să facă vreo mișcare bruscă. Amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ecranului, cu litere groase, corp 18, cineva scrisese cuvintele: TOC OR IENC Și dedesubt, și mai de neînțeles: CLUNIAH Ultimele cuvinte păreau însă de-a dreptul uimitoare. Fuseseră tastate normal, fără majuscule, doar cu italice. Aveau chiar sens, poate un pic prea mult, cât să te facă să caști ochii, înainte să-i închizi la loc: Dacă vrei să afli cine te urmărește... În aceeași clipă, a sunat telefonul. Se restabiliseră liniile, îl auzeam pe Mihnea cu o claritate nefirească. „Robane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apa lua foc. Mă sufocam înainte să dau drumul la robinet. Gol, mă simțeam ridicol, ca la recrutare. Parcă își plimba o mamaie în halat alb rigla pe mine, de sus până jos. Coloana curbată, capul parcă prea mare, un pic strâmb. Buzele obișnuite. Ochii verzi, unul puțin mai mic decât celălalt. Gâtul lung, bun de-ascuns (probabil de-aia purtam col-roulé-uri, uneori și vara). Umerii osoși, pieptul cu alunițe (moștenire pe linie maternă), coastele ca un acordeon. Abdomenul ferm, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
strâmb. Buzele obișnuite. Ochii verzi, unul puțin mai mic decât celălalt. Gâtul lung, bun de-ascuns (probabil de-aia purtam col-roulé-uri, uneori și vara). Umerii osoși, pieptul cu alunițe (moștenire pe linie maternă), coastele ca un acordeon. Abdomenul ferm, fără pic de burtă. Sexul mare, energic. Lipsa feselor (o dramă pentru femei, pe care, și dacă ar scrie zeci de tratate, tot n-ai înțelege-o: ce le trebuie lor fund la bărbați?!). Picioarele de fotbalist, lăudabile. Gleznele subțiri. Tălpile cuminți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
își vede de treaba lui, lucrează tot timpul. Nici măcar curent nu-i trebuie, are auto-alimentare, prin energia produsă de-operațiuni. Cât despre componente, cum apare uzura, se regenerează. Segmentele de energie moartă sunt descărcate automat și scoase din memorie; un pic ca amintirile neplăcute. Vin altele bune și le iau locul; sistemul nu clachează. Scula ideală, indestructibilă. N-ai nevoie intervenții, nu-ți trebuie piese de schimb. Problema e-alta. Până-n momentul de față, mașinăriile astea au rămas doar la stadiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
puloverul de vară. Teroarea se dovedea de neimaginat. Dacă un bandit ne-ar fi forțat dulapul din dormitor, mormane de pulovere ar fi sărit direct peste el, acoperindu-l din cap până-n picioare: scurte, trei sferturi, trei sferturi și-un pic sau lungi; roșii, bleu, maro, bej, kaki, negre, fucsia, mov, albe sau vișinii; en cœur, drepte sau col-roulé; cu nasturi, capse, cordon sau barete; diafane sau tricotate gros; dungate sau uní; din lână, polyacril sau mătase; îmbrăcate în parfum sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]