10,542 matches
-
Pînă la mijlocul veacului al XIV-lea nu putem vorbi de o pătrundere efectivă, și cu atât mai puțin de o stăpînire ungară în Maramureș. Dovada este și faptul că satele românești de pe valea Izei, Marei, Cosăului și Vișeului nu sunt pomenite cu numele, deși existau după cum arată arheologia și documentele ulterioare. Dealtfel mai toate vor rămâne până azi cu o populație compact românească. In veacurile X - XIII populația Maramureșului era estimată la 8.000 - 10.000 de locuitori, grupată în 100
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
obștii de Sfatul Bătrînilor, care deasemnea lua hotărîrile importante pentru comunitate. Economia s-a bazat întodeauna pe munca țăranilor liberi, iobăgia a fost cunoscută tîrziu în Maramureș, și chiar atunci era mai degrabă o excepție la curțile cneziale. Iobagii sînt pomeniți mai ales începînd din secolul XV pe domeniile feudalilor străini și a oaspeților regali. Această organizare va duce, odată cu creșterea populației, la fărîmițarea atît de măruntă a pămînturilor prin împărțire între urmași, încît locuitorii satelor, deși liberi prin lege vor
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
Dobrotici obține de la Greci titlul de "despot". În 1369, Dobrotici împreună cu Vladislav I al Țării Românești l-au ajutat pe țarul bulgar Ivan Strațimir să revină la tronul Vidinului. După aceasta, Dobrotici începe construcția unei flote la Varna. Manuscrise genoveze pomenesc despre lupte navale cu otomanii și genovezii (din 1374 și până în 1387, când deja stăpânea Ivancu), flota dobrogeană ajungând până în Trebizonda. În 1376, Dobrotici acționa diplomatic la Veneția pentru a obține sprijin pentru ginerele său spre a fi înscăunat în
Dobrotici al Dobrogei () [Corola-website/Science/306361_a_307690]
-
unui organism politic și ecleziastic. După invazia mongolă, teritoriile est-carpatice au intrat sub dominația mongolilor timp de un secol, sursele scrise fiind tot mai sărace în informații. Structurile politice românești de la mijlocul secolului al XIII-lea din spațiul sud-carpatic sunt pomenite în Diploma Ioaniților din 1247. Pentru că flagilitatea sistemului defensiv al regatelor creștine din centrul Europei a fost demonstrată de invazia mongolă, în 1245 papalitatea a convocat primul conciliu de la Lyon, fiind disputate problemele bisericești și problema apărării graniței estice a
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
său. Autorul lucrării Gesta Hungarorum nu a menționat astfel decât că doar Gelu era de origine română, că stăpânea un stat româno-slav. Menumorut și Glad erau de origine bulgară, iar ducatele lor erau sub suzeranitate bulgară sau bizantină. Nu sunt pomeniți românii între locuitorii țărilor lor. Ungurii care au ocupat țară lui Gelu au coabitat cu localnicii. Prezenți de la începutul secolului X până la cursul Someșului Mic, la Cluj și la Alba-Iulia, pe Mureș (după anul 1000), pe cursul râului Târnava Mare
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Malta . Documentul emis de cancelaria regal, Diploma Ioaniților, reprezintă un act deosebit în istoria românilor, indicând situația politică, economică, socială și militară din zona Munteniei și Olteniei, în prima jumătate a secolului XIII. Politic, diplomă lui Bela al IV-lea pomenea cinci formațiuni-patru situate în dreapta răului Olt și una, în partea stânga din care făceau parte: Banatul Severinului, trei cnezate, conduse de Ioan (voievod), Farcaș și de voievodul Litovoi; Țara lui Seneslau. Economic, documentul acordat cavalerilor ioaniți pomenește că în acele
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
al IV-lea pomenea cinci formațiuni-patru situate în dreapta răului Olt și una, în partea stânga din care făceau parte: Banatul Severinului, trei cnezate, conduse de Ioan (voievod), Farcaș și de voievodul Litovoi; Țara lui Seneslau. Economic, documentul acordat cavalerilor ioaniți pomenește că în acele locuri sunt prezente numeroase fânețe și pășuni, locuri de pescuit-naturale și create de mâna omului, situate pe Dunăre, pe răul Celei, iar comerțul era înfloritor, jumătate din monede ce circulau revenind regelui. Social, sunt atestați reprezentanții clasei
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
având în frunte diverși conducători locali. O inscripție slavonă, datată din 943 și descoperită lângă comună Mircea Vodă(Constanța), îl menționează pe jupânul Dimitrie. O altă inscripție târzie datată din 992 , descoperită la mănăstirea rupestră de la Basarabi-Murfatlar din Constanța, îl pomenește pe jupânul Gheorghe. Scriitoarea bizantină Ana Comnena afirmă că la sfârșitul secolului XI existau trei formațiuni teritoriale dobrogene cârmuite de Tatos, Sestlav și Sată. Din secolul XII, într-o diplomă a lui Asan al II-lea, este pomenită Țara Cavarna
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Constanța, îl pomenește pe jupânul Gheorghe. Scriitoarea bizantină Ana Comnena afirmă că la sfârșitul secolului XI existau trei formațiuni teritoriale dobrogene cârmuite de Tatos, Sestlav și Sată. Din secolul XII, într-o diplomă a lui Asan al II-lea, este pomenită Țara Cavarna. Țara Distrei se situa în jurul centrelor Silistra și Păcuiul lui Soare. În a două jumătate a secolului XIII, după cum reiese din documentele maghiare, un urmaș al voievodului Litovoi, care purta același nume, a reușit, între anii 1272-1275, să
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
de Negru Vodă. În nord-estul Moldovei este atestată în perioada secolelor IX-X Țara Sipenitului. Cronicarul Dimitrie Cantemir menționează prezența altor țări, ale berladnicilor în zona Bârladului, brodnicilor în sudul Moldovei și bolohovenilor în nordul Basarabiei și al Transilvaniei. Au fost pomenite și alte formațiuni prestatale-codrii (Codrii Cosminului, Codrii Lapusnei, Codrii Hertei), câmpurile lui Dragoș și Vlad, ocoalele în zonele Câmpulung sau Vrancea. Cel mai mare voievodat era Moldova, cu reședința la Baia, cetate semnalată în surse din 1200. Cnezatele rusești își
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
nord). Atunci a fost menționată pentru prima dată cifra de 400.000 evrei victime ale Holocaustului din România. Întrebat de ce nu s-a menționat pănă atunci această cifră, Moses Rosen a afirmat că "„din 1941 până în 1991 nimeni n-a pomenit această cifră pentru că evreii au fost așa de terorizați în România încât nici măcar nu îndrăzneau să verse lacrimi pentru morții lor"". Pe baza acuzațiilor sale, Senatul Statelor Unite ale Americii a emis la 11 iulie 1991 (la numai zece zile de la comemorare) o
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
predau lecții de pomicultură și viticultură. În această școală învățau 95 elevi. Copiii fețelor bisericeștiîși continue învățătura în școlile superioare. Feciorul preotului Zaharia Racu, născut în anul 1845 termină seminarul teologic din Chișinău și devine preot. Dacă despre școală se pomenește abea în anul 1862, apoi despre biserică se spune, că prima a fost construită în anul 1793 din lemn, unsă cu lut și acoperită cu paie. Populația satului este foarte mică, însă slujitori ai bisericii erau foarte mulți. Țăranii strîngeau
Parcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305825_a_307154]
-
4 km) • Păulești (16.7 km) • Teleșeu (16.7 km) • Sadova (16.9 km) • Cojușna (17.6 km) • Șireți (17.7 km) • Micăuți (18.7 km) • Vatici (18.8 km) • Scoreni (18.8 km) Despre Tătărești, pentru prima dată se pomenește într-un hrisov al lui Petru Rareș, în 1528. „Cu milă lui Dumnezeu, noi, Petru voievod domn al țării Moldovei, precum au venit înaintea noastră și înaintea boierilor noștri ai Moldovei Ana față Șăndrii, nepoata lui Martin și de a
Tătărești, Strășeni () [Corola-website/Science/305881_a_307210]
-
seliștea Șura și târgul Bălți (Soroca), Milești și Medeleni (Iași), Mașcăuți, Bălășești, Raculești, Jăvreni, Petricani, Temeliuți și Probota (Orhei). Este interesant faptul că una din fiicele lui Iordache Panaite, Elena, era căsătorită cu banul Iordache Donici, despre care s-a pomenit mai sus. Există, de asemenea, informații potrivit cărora la începutul sec. al XIX-lea o anumită parte din moșia Temeliuți a aparținut și căminarului Zarti. Partea în cauză a revenit principelui Constantin Ilie Contacuzino, ca zestre în urma căsătoriei acestuia cu
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
Nastasae s-au judecat cu Arseni Herța din Hristici pentru o bucată de loc. Judecățile pentru pămînt au continuat și în 1792, 1794 și 1799. Și întotdeauna răzeșii din Hristici au prezentat dovezi concludente. 1 iulie 1716. Satul Hristici e pomenit ca fiind un hotar cu locul domnesc al târgului Soroca. 1772-1773. Hristicii se aflau în Ocolul Nistrului de Sus al ținutului Soroca. Cel mai mare proprietar de pămînt era boierul Isacescul. 31 de case de locuit, 2 fețe bisericești, 27
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
cautand să se apere în pădurile din apropiere.Cazacii au lovit Tighina dar acțiunea lor a fost fără nici o utilitate căci domnitorul fusese prins și dus la turci. Petru Cazacul este ucis la 25 octombrie, prin strangulare Satul Cucueți este pomenit într-un document ce datează din secolul XVIII, la 20 iunie 1742 cînd domnitorul Moldovei Constantin Mavrocordat da boierilor și mănăstirilor în baza hotărîrii de obște “cărți de stăpînire pentru moșiile lor”. În acestă perioadă domnitorul da carte egumenului Damian
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
bade Ioniță Zosăn și cu fiul Dumitraș un izvod de cîte moșii șunt în partea dumisale la ținutul Sorocii. Vai nici de cum să nu Vă atingeți de moșiile dînsului Răspopeni, Roșcani, Cucueții, Foleștii i Trăistenii. I Canta spătar” Satul este pomenit într-un document ce datează cu 27 septembrie 1830. Un oarecare locuitor al satului Borosenii-Noi a fost chemat în judecătoria județiană pe faptul asupririi țăranilor din satul nominalizat de către proprietarul Kogaun. Acest locuitor, Fiodor Fedico, în vîrstă de 53 ani
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
de la 01.04.1871 - 31 martie 1878. Pentru arenda acestei moșii anual arendatorul plătea mănăstirii 5050 rub. Țăranii plăteau lui pentru folosirea pămîntului 480 rub și 40 cop. Termentul de plată era la 1 aprilie și 1 octombrie. După cum e pomenit mai sus moșia Cucueți a fost dată în arendă moșierului grec Teoharii Anastiev Cuși, în baza contractului încheiat la 22 aprilie 1871 cu reprezentatul mănăstirii arhimandridul Nicodim pe un termen de la 01.04.1871 - 31 martie 1878. Pentru arenda acestei
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
de emancipare a fost sprijinit mai ales de bulgarii stabiliți în Țara Românească, încă de la începutul secolului al XIX-lea. În anii 1860-1861 au mai fost închiși : Constantin Mladenov, un mare folklorist, și trei episcopi, pentru motivul că nu au pomenit numele patriarhului. Deabia acum intervine sultanul Mehmet în ajutorarea poporul bulgar, și alături de ruși reușesc să-l forțeze pe patriarhul Ioachim să acorde sprijin bulgarilor, dar bulgarii doreau mai mult, doreau autocefalie, iar patriarhii greci cer sinodului ecumenic să ia
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
al întregii Șerbii”. Patriarhia Ecumenica trebuia anunțată asupra alegerii mitropolitului, acesta primind automat și aprobarea Constantinopolului. Alegerea episcopilor urma să primească binecuvântarea patriarhului ecumenic, urmând să se plătească Patriarhiei anumite dârî la instalare. Mitropolitul de Belgrad era obligat să-l pomenească pe patriarhul ecumenic în cadrul Sfintei Liturghii. Tomosul sinodal emis de Sf. Sinod al Constantinopolului a fost semnat de Antim de Cizic, Panaret de Nicomidia, Nichifor de Dercos, Metodie de Rhodos și Dionisie de Versia. Biserică din Karloviț pierde în 1864
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
pe la 1884 în comuna Popești , conform actului de căsătorie al Primăriei comunei Urechesti nr11 din 10 decembrie 1905 A murit în timpul primului război mondial, dar nu se știe nici unde și-a pierdut viața și nici unde este îngropat .Este pomenit în lista eroilor de război, prezentată de P. Abeaboeru în lucrarea monografica Urechesti și pe crucea monument aflată în curtea bisericii Sf Voievozi din satul Gură Călitei. Pentru copiii acestuia , Ioana , Ion și Dumitru , statul prin Judecătoria Plainesti și Primăria
Ștefan Dîrdală () [Corola-website/Science/305467_a_306796]
-
august 2007, a fost cea mai mare, dar și una dintre cele mai vechi piețe agroalimentare din Europa de Est. În locul vechii piețe a fost construita o noua piata. Prima atestare documentară a Pieței datează din secolul al XVII-lea, când este pomenită în actele Mănăstirii Stelea sub denumirea de „Târgul de Afară”, numit și „Oborul” sau „Oborul de vite”. În secolele XVII-XVIII, în piața Obor se desfășurau execuțiile condamnaților la moarte prin spânzurare. Execuțiile publice în zilele de târg au fost interzise
Obor () [Corola-website/Science/303446_a_304775]
-
Constantin, apar în menționarea târzie a unui act, astăzi dispărut, al lui Constantin Brâncoveanu în care li se confirmă proprietatea asupra bunurilor și pământurilor cumpărate în Câlnic pe Ghilort. Până la jumătatea secolului al XVIII-lea, numai două acte îi mai pomenesc pe Magheri. Primul datat 1697, iar al doilea, o hotărnicie din 26 iulie 1647 în care se pomenește de hotarul Măghearilor din Bârzeiul. Primul membru notabil al familiei este protopopul Ion Măgheariu, stră-strănepotul lui Vlad, care agonisește din moșteniri și
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
confirmă proprietatea asupra bunurilor și pământurilor cumpărate în Câlnic pe Ghilort. Până la jumătatea secolului al XVIII-lea, numai două acte îi mai pomenesc pe Magheri. Primul datat 1697, iar al doilea, o hotărnicie din 26 iulie 1647 în care se pomenește de hotarul Măghearilor din Bârzeiul. Primul membru notabil al familiei este protopopul Ion Măgheariu, stră-strănepotul lui Vlad, care agonisește din moșteniri și danii o avere considerabilă ce îl propulsează printre cei mai importanți boiernași ai zonei. Astfel, într-o suită
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
se odihnească în liniște în cimitirul mănăstirii, unde avea banca lui, pe care ceilalți călugări o numeau "banca pictorului". Vorbea foarte puțin și se ridica de pe bancă atunci când cineva se apropia de el. Cunoscutul duhovnic Paisie Olaru mărturisea că îl pomenea permanent în rugăciunile sale . Bolnav sever de plămâni și de inimă și cu un singur ochi și simțindu-și aproape sfârșitul, Ivan Protcenco a cerut în luna august a anului 1953 să fie călugărit și tuns "în schima cea mare
Irineu Protcenco () [Corola-website/Science/313016_a_314345]