11,584 matches
-
a spus de cafenea, data și ora întâlnirii. Deja în mințile noastre, stând în lumina falsă, galben-roșcată, ne imaginam viitorul: scena în care le vom spune oamenilor cum am intrat în această mică aventură și un nebun ne-a ținut prizonieri într-un teatru vechi timp de trei luni. Deja agravam lucrurile. Exageram. Vom spune că am înghețat de frig. Că nu era apă curentă. Că a trebuit să drămuim mâncarea. Nimic nu era adevărat, dar astea fac povestea mai interesantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fost prea bătrân, prea obosit și prea plictisit ca să se mai fută. — Uitați-vă la petele de pe covorul din hol, spune el. Vedeți că au brațe și picioare? Precum voluntarele, și noi am fost prinși în capcană de un băiat prizonier în corpul unui bătrân. Un puști de treisprezece ani care moare de bătrânețe. Partea aia cu familia care l-a abandonat e adevărată. Dar Brandon Whittier nu mai moare uitat și singur. Și tot așa cum prinsese în plasă un înger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Whittier strigând „Bună dimineața” pe hol. O nouă zi începe când luminile se aprind din nou. Până în dimineața asta. Sora Justițiară strigă: — Încalci o lege a naturii... Aici, fără ferestre, lipsiți de lumina zile, Ducele Vandalilor spune: — Parcă am fi prizonieri pe o stație spațială în stilul Renașterii italiene. Parcă am fi în adâncul apelor, într-un străvechi sumbarin maiaș. Sau în ceea ce Ducele numește o mină de cărbune sau un adăpost antiaerian în stil Ludovic al XV-lea. Aici, în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vei înțelege nu numai cauza fizică ci și cea sufletească (non-fizică)! Boala este o șansă pentru schimbare, când ne îmbolnăvim este clar că ne-am lăsat dominați de emoții negative și acest fapt exercită un magnetism paralizant și noi devenim prizonierii suferinței, ajungând involuntar să le perpetuăm (emoțiile negative), sabotând propria salvare. Emoțiile sau gândurile negative sunt răul cu care ne-am obișnuit și le întreținem în mod conștient sau inconștient, convinși că așa trebuie să fie și nu este nimic
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
puse în armonie. De aceea, eu insist să spun că este foarte important să începem să ne autoevaluăm, analizăm și să ne ascultăm propriul corp până în adâncurile lui cele mai ascunse. Numai așa vom reu și să nu mai fim prizonierii unor diagnostice înfricoșătoare, care ne inhibă și ne răpesc libertatea. Vindecarea noastră depinde de Voință, care este o forță universală primordială, un principiu spiritual sau o forță inițială interioară, care pune în mișcare toate mecanismele de care dispune ființa umană
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Geo și Afrodita“, vol. III, p. 348‑350.) Era o iubire mai presus de „devastatoarea fericire pământeană“, mai presus de dovezi, ea existând În sine și mistuindu‑se la propria‑i flacără. Așadar, vom depăși „vremea despărțirilor furtunoase“, vom deveni prizonieri unul celuilalt, ostatici unul altuia; graficul temperaturii „minunatei noastre boli“ se va stabiliza. Nu mai așteptam nimic de la el, doar statornicia lui dură precum stânca. Vom Învăța stenografia după metoda Geren, completată cu contribuții personale lizibile doar pentru mine. M.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
baronul van Orther... Va Încerca apoi să fie primit de nunțiul papal de la Berlin, dar va fi respins...“ Sfârșitul Îi va fi pe cât de tragic pe atât de absurd: „În luna mai a anului 1945 trupele franceze Îl vor lua prizonier și‑l vor azvârli În Închisoarea Cherche‑Midi, unde Însinguratul și deznădăjduitul combatant va sfârși prin suicid, În luna iulie a aceluiași an.“ (Leon Poliakov, Bréviaire de la haine, P., 1951, pe baza studiilor lui M.H. Krausnicka, Documentation für Massenvergausung, Bonn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ATÎTA DE-ASUPRA. ERA UN VEHICUL COSMIC DE CIRCA 250 DE METRI LUNGIME, UN ADEVĂRAT MONSTRU. \ EI, SE AUZI VOCEA ASPRĂ RÎCÎIND ȘI RETEZÎNDU-I GÎNDURILE, CE PĂRERE AI DE EA? ÎNCET, HEDROCK SE ÎNTOARSE CĂTRE CEL CARE-L LUASE PRIZONIER. VĂZU UN INDIVID DE MAXIMUM 35 DE ANI, ÎNALT ȘI DEȘIRAT, CU FAȚA PALIDĂ. EL MANEVRASE UNITATEA MOBILĂ CĂTRE PLAFON ȘI ACUM SE AFLA ÎNDĂRĂTUL UNUI IZOLATOR DE ENERGIE TRANSPARENT. SE UITĂ LA HEDROCK CU OCHI MARI NEGRI, FOARTE BĂNUITORI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
doar un necunoscut ignorant care anunță de bună voie poliția. Declicul obișnuit constitui prima înștiințare că s-a stabilit legătura. Înainte ca persoana de la capătul firului să apuce să spună ceva, Hedrock rosti într-o șoaptă destul de audibilă: ― Poliția? Sînt prizonier pe ceea ce mi se pare a fi o navă spațială și vreau să fiu salvat. Urmă o pauză lungă, apoi un bărbat spuse cu voce scăzută: ― La ce adresă vă aflați? Hedrock dădu adresa și continuă să explice cît mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
domeniul posibilului. Se simți sfîșiat de o înțelegere din ce în ce mai clară a situației lui. Recăzu pe speteaza scaunului, slăbit și epuizat de intensitatea conflictului său emoțional. După o vreme mintea i se potoli. Văzu cu luciditate că în mod evident este prizonier și la timpul potrivit avea să-și afle soarta hotărîtă de alții. Se lăsă pe spate și așteptă. Dar minutele se scurseră în tictacul ceasului și nu apăru nici un semn de la cei ce-l capturaseră. I se făcu foame. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
EL \ CU TOATE SURPRIZELE EI \ DE FIINȚELE NEVĂZUTE CARE-L LUASERĂ CAPTIV. LE STÎRNISE INTERESUL CEVA DIN PERSONALITATEA LUI ȘI ACUM EL TREBUIA SĂ FORȚEZE LUCRURILE ȘI SĂ LE REȚINĂ ATENȚIA PÎNĂ CÎND DESCOPEREA SECRETUL PUTERII CU CARE-L ȚINEAU PRIZONIER. SE ÎNTOARSE BRUSC SPRE INTRAREA IMPUNĂTOARE A UNUI ZGÎRIE-NORI DE MARMURĂ CU VREO TREIZECI DE ETAJE. UȘA FRUMOS ÎMPODOBITĂ SE DESCHISE CA ȘI CEA A PRIMEI CLĂDIRI ÎN CARE INTRASE, NU ÎNTR-O ANTICAMERĂ, CI DIRECT ÎNTR-O CAMERĂ. ERA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SENZAȚIEI CĂ NU SE MAI AFLĂ LA ARSENALE. ASTA N-AVEA O IMPORTANȚĂ IMEDIATĂ PENTRU EL. MINTEA ÎI ERA DOMINATĂ DE GÎNDURILE LUI GIL NEELAN ȘI DE MIRACOLUL PRODUS. ÎNTR-UN FEL SAU ALTUL, ACEȘTI OAMENI PUTERNICI CARE-L LUASERĂ PRIZONIER INTENSIFICASERĂ LEGĂTURILE DESTUL DE FIRAVE DINTRE CEI DOI FRAȚI ȘI STABILISERĂ O LEGĂTURĂ MINTALĂ PESTE SUTE DE ANI-LUMINĂ, O LEGĂTURĂ INCREDIBILĂ ȘI INSTANTANEE. ȘI, CU TOTUL ÎNTÎMPLĂTOR, FUSESE LUAT ÎN ACEASTĂ CĂLĂTORIE FANTASTICĂ. \ DOAMNE, DAR CE ÎNTUNERIC ERA! CIUDAT! ÎNTRUCÎT NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ÎL ÎNTRERUPSESE ZARVA GÎNDURILOR DIN AFARĂ: CĂ UNUL DINTRE FRAȚI A MURIT ÎNTRERUPÎND LEGĂTURA... ― NU E CAZUL CA ACEASTA SĂ FIE O PIEDICĂ, Șl NU E NEVOIE NICI DE FRATELE DE PE PĂMÎNT ACUM CĂ AM STABILIT O LEGĂTURĂ DIRECTA ÎNTRE PRIZONIERUL NOSTRU ȘI CEL MORT, ESTE ÎN CURS O EXPERIENȚĂ MAJORĂ... \ XXX, \ DECLANȘEAZĂ IMEDIAT. CE TREBUIE FĂCUT MAI ÎNTÎI? ― BINEÎNȚELES, PUNEREA LUI IN LIBERTATE. Urmă o pauză prelungă, apoi ceva neclar. Hedrock se încordă tare și fără voia lui închise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
să cadă afară prin pereții crucișătorului. Dacă avea dreptate, atunci în momentul acela se aflau în crucișător două persoane purtînd identitatea lui: Hedrock personal ― aici pe tărîmul cenușiu-întunecat ― și Hedrock revenit în palat tocmai din această călătorie de spionaj, luat prizonier de Făuritorii de Arme și adus la bordul crucișătorului. Nu era înțelept să ia toate aceste lucruri drept bune. Una dintre dificultățile deplasării în timp era aceea a localizării oamenilor și a urmăririi lor prin mulțime sau pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
oamenii. Domnul Cabestany Îl considera foarte timid și un pic lunatic, Însă mie mi s-a părut că Julián trăia În trecut, ferecat cu amintirile lui. Julián trăia Închis În sinea lui, pentru cărțile lui și Înlăuntrul acestora, ca un prizonier de lux. — O spuneți de parcă l-ați invidia. — Există temnițe mai grele decît cuvintele, Daniel. M-am limitat să Încuviințez, fără să știu prea bine la ce se referea. — V-a vorbit Julián vreodată despre amintirile acelea, despre anii petrecuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
prostiile care îi treceau prin cap, stătea la poalele dealului și se uita în sus, aștepta să pice ceva din văzduh, deși știa că în afară de ploaie și de zăpadă ce altceva poate să cadă din cer, dar el aștepta, era prizonier la poalele dealului și prizonierul visului său străveziu, aștepta ca un prost să cadă ceva din cer, aștepta, când deodată un cașcaval uriaș începu să se rostogolească din vârful dealului la vale, sta cu sufletul la gură, privea cașcavalul cum
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cap, stătea la poalele dealului și se uita în sus, aștepta să pice ceva din văzduh, deși știa că în afară de ploaie și de zăpadă ce altceva poate să cadă din cer, dar el aștepta, era prizonier la poalele dealului și prizonierul visului său străveziu, aștepta ca un prost să cadă ceva din cer, aștepta, când deodată un cașcaval uriaș începu să se rostogolească din vârful dealului la vale, sta cu sufletul la gură, privea cașcavalul cum se prăvale, începea să aibă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-ai limba, afurisit de Friț! îl ocărî, în gând, Nicanor pe Iuga, cumnatu-său, mânios că, neauzindu-l venind prin iarba dimineții, se speriase de sunetul glasului său aspru, tresărind ca sub plesnet de șrapnel. Iuga, din neamul lui Panțâru, fusese prizonier în Germania, de unde se întorsese, târziu, acasă, după ce tunurile sovietice amuțiseră a hodină, tancurile cu steaua roșie o dăduseră pe huleai și numai după ce soldații anglo-americani, care îl îngrămădiseră într-un lagăr de prizonieri, de-a valma, cu zdrențăroși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Iuga, din neamul lui Panțâru, fusese prizonier în Germania, de unde se întorsese, târziu, acasă, după ce tunurile sovietice amuțiseră a hodină, tancurile cu steaua roșie o dăduseră pe huleai și numai după ce soldații anglo-americani, care îl îngrămădiseră într-un lagăr de prizonieri, de-a valma, cu zdrențăroși și istoviți captivi din Wehrmacht, se convinseseră cu cine au de-a face (O yes, un amărăștean din Rumenia!). Era poreclit Friț. Numai că nimeni nu ar fi îndrăznit să-i zică așa lui Iuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înmânându-i ofițerului cu binoclu și pistol la centiron. Toată grupa plecă, apoi, în afară de un neamț bătrân, care s-a așezat oftând pe un scaun, alăturându-și, de coapsă, pușca veche, ca și el de veche. De atunci, lui Hugo, prizonierul român, nu i s-a mai servit slănină, ci doar mazăre soldățească și arpacaș fiert cu varză. Drept vorbind, suferiră de foame și ceilalți răniți din spitalul de la Klosterholtzen, care începură a duce dorul mazării cu slănină, iar gradatul bătrâior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
răniți din spitalul de la Klosterholtzen, care începură a duce dorul mazării cu slănină, iar gradatul bătrâior dispăru într-o bună zi, lăsând, lângă patul lui Iuga, pușca lui veche. Invalizii din spitalul de la Klosterholtzen deveniră, apoi, pacienții unui lagăr de prizonieri nemți, pe care îi străjuiau un gard de sârmă ghimpată și soldățoi anglo-americani, nepăsători, molfăind tot timpul sugiucul acela american, numit mai târziu ciunga, și ațintind spre orice Friț, care dădea să le să vorbească, puști-mitraliere, cu o cadență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
părut că Pamfil Duran a gemut de mânie mare, pe care și-a înghițit-o, ca pe o otravă amară Braiu, cel tinerel, însă, făcându-se că nu-l aude, a cumpănit altfel de vorbe, încunoștiințându-ne: uncheșul, care a căzut prizonier de război, spune că românul ce se întâmplă să nimerească în vremuri aspre, nu răzbește la mal decât aplicând filozofia lui mă doare-n cur Și mai grăiește uncheșul că în prizonierat, dacă nu-și întrema cugetul cu această filozofie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
șaptesprezecea și se tot auzea, când și când, câte un huiet înfundat din inima Muntelui, dar așa de plăpând, încât numai tremura, ca o părere care ți se pare și asta, mai mult în noi, decât în afara tagmei noastre de prizonieri ai Muntelui Pietrosul Iar timpul trecea din ce în ce mai cu încetineală, de parcă sta să se închege asupra noastră Și eu, tot ascultând, jos pe schelă, deasupra Apei, dacă nu mai licărește, cumva, acel huiet și acea cutremurare de departe, am înghețat fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și de promisiunea de a-i înmâna, direct, sărmanei sale neveste, Cartea celor douăzeci și una de nopți, care-i va înșira informații fabuloase, inducându-i, implacabil, vătămătoare insomnii și vise rele. O pornesc cătinel, mergând agale, precum în urma unui alai de prizonieri istoviți, alai călăuzit de un bătrân satir beat ori bolnav? acompaniat de baba lui rea și sâcâitoare cu haina căzută, pe umeri veșteji și poticnindu-se de umbra pașilor săi. Realitatea separată din Insula Cristinei Domnișoara Cristina îl privi, încărcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe rând, întâi unul, pe urmă celălalt din rămuroasa lui pereche de coarne. Se lăsa mângâiat și scărpinat pe gât, sub bărbie și la steluța lui albă din frunte, între coarne, apoi se retrăgea în singurătatea din cabina lui de prizonier. Iar pe alături, treceau soldați sovietici cu steaua roșie la bonetă, care, în grupuri de câte trei-patru, mișunau peste tot în Bucureștiul aflat sub ocupația Armatei Roșii. Sâmbăta și duminica erau așa de mulți soldați cu steaua roșie în frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]