14,215 matches
-
ani înainte de apariția Părții a doua a cărții lui Bunyan, el a publicat o continuare la Partea întîi a Peripețiilor Pelerinului, care, după părerea lui, ar prezenta povestirea în fraze atît de serioase și spirituale încît nu vor mai provoca rîsul cititorilor cu gîndire superficială, cum s-a întîmplat cu unele pasaje din Partea întîi. (Sharrock 1954:139; cf. Bunyan 1967:338-339) E ușor să clasificăm Peripețiile Pelerinului drept o alegorie, deoarece lucrarea nu are un caracter realist. Totuși, în ciuda avertismentului dat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Unelte Pentru Schimbare) Se spune că Diogene ar fi năvălit Într-o zi În Grădina lui Akademos cu un cocoș jumulit În mînă și ar fi țipat, agitîndu-l În văzul celor prezenți: "Iată omul lui Platon!" Asta ca să facă de rîs prețioasa definiție a omului pe care, zice-se, o acreditase acesta: omul este bipedul fără pene. Akademia nu s-a speriat prea tare și, În urma descinderii cinicului, a completat definiția omul este bipedul fără pene, cu unghiile late. O situație
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
sugerează că acțiunile lor nu au fost îndreptate pur și simplu împotriva Occidentului, ci și împotriva identităților de gen, percepute ca fiind atât de amenințătoare pentru viziunea lor culturală islamică și/sau panarabă (Tickner 2002). Când fundamentaliștii islamici iau în râs moravurile depravate ale occidentalilor, se referă aproape în exclusivitate la normele de gen. Refuzul lor explicit în ceea ce privește relațiile de gen occidentale, în special egalitatea dintre sexe și drepturile individuale ale femeilor, afectează relațiile dintre statele occidentale și cele non-occidentale, mărind
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pamfletar. După Jankélévitch, parodiei i-ar corespunde umorul buf și burlesc, precum și o transparență grotescă: "[...] parodia în stil mare nu are gânduri ascunse: pur negativistă, nu-și însușește de la victimă decât debitul, vestimentația sau grimasa, cu scopul de a stârni râsul pe seama lor". În raport cu ironia, ea ar fi mai degrabă "actriță decât filozof".49 Cornel Munteanu observă că "în relația triunghiulară, satiră-ironie-parodie, ultima devine dispozitiv structural al primei și vector formal al celei de-a doua. Parodia este o structură analogă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
neagră, dar identificabil și în extensiile ficționale din proza publicistică. Tocmai din acest motiv am acordat un spațiu mai amplu anecdotei ficționale, ca modalitate exclusiv literară, în care dimensiunea polemică e implicită, iar agresivitatea e atenuată sau doar camuflată de râs, ca strategie punitivă, așa cum am abordat-o în hermeneutica dimensiunii comice. În ceea ce privește agresivitatea necenzurată, am oscilat în a încadra poetica invectivei la unul dintre cele două segmente, doar teoretic abordate diferențial, din rațiuni ce țin de organizarea și fluența cercetării
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și-a scris cărțile de istorie cum își scrie articolele de polemică, profesorul trebuie viu felicitat. E locul să i se mai creeze un institut în țară și încă unul în străinătate". Dacă ironia eminesciană traduce, de cele mai multe ori, un râs amar, un tragism nedisimulat, îmbrăcând forma sarcasmului sau a persiflării, adică ironia romantică prin excelență, la Arghezi ironia stârnește râsul, fiind sursa unui comic de esență ludică, învecinat celui caragialian. Realității obiective, supărătoare prin injustețea recurentă, îi este substituită o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
se mai creeze un institut în țară și încă unul în străinătate". Dacă ironia eminesciană traduce, de cele mai multe ori, un râs amar, un tragism nedisimulat, îmbrăcând forma sarcasmului sau a persiflării, adică ironia romantică prin excelență, la Arghezi ironia stârnește râsul, fiind sursa unui comic de esență ludică, învecinat celui caragialian. Realității obiective, supărătoare prin injustețea recurentă, îi este substituită o alta, virtuală, amuzantă, ilară sau absurdă. În textul de față avem de-a face cu o ironie lejeră, un joc
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
comicul. Asupra acestei problematici, viziunea eminesciană dobândește un sens paradigmatic, de aceea o reamintim: "Nu sunt oamenii la locul lor, nu sunt ceea ce reprezintă. Compararea între ceea ce sunt într-adevăr, nimica toată, și ceea ce reprezintă, demnități înalte ale statului, escitează râsul și ironia cititorului"233. Mai întâi, găsim necesară reliefarea unor aspecte teoretice asupra relației dintre comic și polemic, care să ajute demersului nostru interpretativ. Dacă plecăm de la premisa bergsoniană că râsul "trebuie să răspundă anumitor exigențe ale vieții în comun
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
toată, și ceea ce reprezintă, demnități înalte ale statului, escitează râsul și ironia cititorului"233. Mai întâi, găsim necesară reliefarea unor aspecte teoretice asupra relației dintre comic și polemic, care să ajute demersului nostru interpretativ. Dacă plecăm de la premisa bergsoniană că râsul "trebuie să răspundă anumitor exigențe ale vieții în comun", adică dacă insistăm asupra semnificației sociale a râsului, îl vom putea defini, generic evident și din perspectiva focalizării noastre, ca un mod indirect de agresiune publică pe care scriitorul îl folosește
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
necesară reliefarea unor aspecte teoretice asupra relației dintre comic și polemic, care să ajute demersului nostru interpretativ. Dacă plecăm de la premisa bergsoniană că râsul "trebuie să răspundă anumitor exigențe ale vieții în comun", adică dacă insistăm asupra semnificației sociale a râsului, îl vom putea defini, generic evident și din perspectiva focalizării noastre, ca un mod indirect de agresiune publică pe care scriitorul îl folosește, fie prelungind demersul polemic, prin interferența registrelor grav-serios și comic, fie substituindu-i primului integral dimensiunea comică
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
defini, generic evident și din perspectiva focalizării noastre, ca un mod indirect de agresiune publică pe care scriitorul îl folosește, fie prelungind demersul polemic, prin interferența registrelor grav-serios și comic, fie substituindu-i primului integral dimensiunea comică. Mecanismul psihologic al râsului cu potențial agresiv este explicat de gânditorul francez în termeni antropologici, arătând că, în viața comunitară, există pericolul de a plana asupra fiecărui individ în parte "dacă nu amenințarea unei corecții, cel puțin perspectiva unei umilințe"234. De aceea râsul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
râsului cu potențial agresiv este explicat de gânditorul francez în termeni antropologici, arătând că, în viața comunitară, există pericolul de a plana asupra fiecărui individ în parte "dacă nu amenințarea unei corecții, cel puțin perspectiva unei umilințe"234. De aceea râsul inspiră teamă; el funcționează ca o sancțiune publică aplicată unei persoane (sau mai multor) din viața reală, care devine personaj comic, țintuit la stâlpul infamiei și expus deriziunii publice. Iată esență sensul etic, subsidiar, recognoscibil în comedia tuturor timpurilor. Înaintând
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
talent descriptiv sau narativ. E vorba de arta de a pătrunde în universul psihologic al glumei și de a pune în lumină contrastul dintre termenul obișnuit, banal și cel deviant (neprevăzut, surprinzător, extravagant sau excentric). Modalitățile infinite de a stârni râsul relevă abilitatea locutorului de a jongla cu semnificații și semnificanții, în producerea sensului comic, fie prin joc de cuvinte, calambur etc. la limita de jos a esteticității, fie de a crea paralelisme și comparații subtile prin aluzii, analogii, metalepse etc.
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a trupului, a spiritului și a caracterului pe care societatea ar vrea deopotrivă să le elimine, pentru a obține de la membrii ei cea mai mare elasticitate și cea mai înaltă sociabilitate posibile. Această rigiditate constituie comicul, a cărui pedeapsă este râsul"237. Întâlnim în viziunea bergsoniană ideea centrală a preambulului nostru teoretic, și anume că, în publicistica polemică, recursul la comic face posibilă dubla finalitate a discursului: etică, rizibilul făcând parte din arsenalul punitiv al oricărui pamfletar, așadar comicul poate fi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
paradoxal: deconspiră, prin mistificare. Realitatea subiectivizată: inepția și ineficiența adversarilor politici, este sugerată prin înlănțuirea faptelor fictive în povestea neverosimilă a nebunului care a provocat un dezastru acvatic. Finalul tragic-comic al basmului iprovizat sfidează ordinea arhetipală a basmului clasic, stârnind râsul: " Toată împărăția fusese înecată, toți locuitorii morți. Nu se mai vedea nimic decât o întindere nesfârșită de apă, care pustiise și înghițise totul. Numai nebunul Împăratului plutea pe deasupra valurilor, pentru că capul [sic, n.n.] lui era chel și gol ca o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nesfârșită de apă, care pustiise și înghițise totul. Numai nebunul Împăratului plutea pe deasupra valurilor, pentru că capul [sic, n.n.] lui era chel și gol ca o ticvă seacă; și i se auzea glasul, curmat din când în când de hohote de râs: "Ce de apă! Ce fericire! Ce de apă!"". Printr-un tertip auctorial, naratorul, în ipostaza feminină a "babei Neacșa", suprimă brutal imaginea apocaliptică: ea "se opri, făcându-și cruce și scuipând în sân: "Ptiu' ucigă-l toaca! Ferește, Doamne, și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
reconstituirea unei imagini onirice, pamfletarul justifică proiecția victimei într-o scenă animalieră de un comic grotesc. Visul rizibil e, aici, o strategie care permite, prin intermediul ficțiunii, pretinsă drept creație a subconștientului, atacul, aparent inofensiv, prin anamorfozarea sugestivă a umanului; însă râsul este stârnit nu atât de imaginea în sine, cât de tonul inocent și de atitudinea necontenit reverențioasă a pamfletarului: "Te-am visat azi-noapte scufundat în nămol. Erai negru ca un bivol cârn și te uscai voluptos pe țărm lângă un
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ori, coerenței argumentative. Dată fiind pregnanța procedeului în pamfletul arghezian, considerăm oportună o analiză mai amănunțită. Mai întâi, trebuie remarcat că grotescul arghezian sancționează obiectul nu prin exces de devalorizare, ci prin metamorfozare șocantă, într-un spirit afin celui baudelairian: "râsul provocat de grotesc are în sine ceva profund, axiomatic și primitiv, care se apropie mai mult de viața nevinovată și de bucuria absolută decât râsul provocat de comicul de moravuri, care e limbaj clar pentru vulg; grotescul (comicul absolut) se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nu prin exces de devalorizare, ci prin metamorfozare șocantă, într-un spirit afin celui baudelairian: "râsul provocat de grotesc are în sine ceva profund, axiomatic și primitiv, care se apropie mai mult de viața nevinovată și de bucuria absolută decât râsul provocat de comicul de moravuri, care e limbaj clar pentru vulg; grotescul (comicul absolut) se opune comicului obișnuit sau semnificativ. Comicul e din punct de vedere artistic o imitație; grotescul, o creație"262. În publicistica argheziană, imaginea grotescă pleacă de la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
corporalului biologic sau la degradarea acestuia prin funcții animaliere. În text, ele concentrează iconic fenomenul metamorfozării, de obicei, independent de celelalte secvențe. Purtătoare ale unei forme infantile de agresivite, expresiile, deși traduc intenția vexatorie a enunțiatorului, sfârșesc prin a stârni râsul, prin imaginea anormală în care sunt "surprinși" împricinații. 4. Umorul negru. Se observă, la Arghezi, o predispoziție (înrudită, evident, cu sarcasmul și grotescul) pentru gluma funebră, care proiectează obiectul în spațiul rizibil al "morților vii". Morții, în sine, ca eveniment
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
viului". Când replică, bunăoară, unui adversar "Ziarele vă publică proza. E drept că la rubrica morților"264, aluzia malițioasă trimite la o creație anostă, care nu poate suscita interesul editorilor sau al publicului. Modul în care o spune denotă un râs sarcastic, anihilant, care nu admite replică. La fel și calificativul "cadavru", antepus numelui unui alt adversar în viață, evident, reduce la zero personalitatea ființei umane, o desconsideră total prin echivalența cu obiectul inert, privit cu indiferența rutinată a legistului sau
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
inert, privit cu indiferența rutinată a legistului sau procurorului. Printr-o glumă sinistră, pamfletarul își consideră unul din textele polemice "necrolog [...] adresat cadavrului Constantin Mille"265, sugerând poziția definitivă în raport cu un adversar pe care îl suprimă simbolic. E interesant că râsul sardonic arghezian nu e vecin cu furia sau agresivitatea dezlănțuită; el denotă, din partea pamfletarului, un dezinteres flagrant față de un adversar pe care-l consideră nesemnificativ. De aceea, se regăsește, în el, cinismul călăului pentru care execuția publică nu mai are
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vine să-l rostesc cu voce tare, mărginindu-mă să-l citesc cu ochii și cu gândul". De remarcat că preteriția, singurul procedeu retoric în frază, atrage atenția, prin tăcere semnificativă, tocmai asupra obiectului incriminat. Nu raționamentul în sine stârnește râsul, ci semnificația vidă (de vacuitate, de nulitate absolută) a premisei sale, care generează concluzii mai mult decât ilare. Iată-le: "Prefixul arătând că acțiunea verbului se produce de cel puțin două ori, eventual de trei-patru-cinci ori pe rând, dacă separăm
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ori, eventual de trei-patru-cinci ori pe rând, dacă separăm verbul de particula domnului Motru, constatăm că acțiunea verbului se produce o singură dată, indiferent de modulațiunile în semitonuri sau de scăpărarea ei bruscă într-un ton întreg". De aici încolo, râsul e de nestăvilit, fiecare paragraf speculează aceeași idee, o întoarce pe toate părțile, îi exploatează sensul, prin trimitere la corporalul inferior, o prelungește spre absurd, invocând reverențios o altă dilemă: "(...) ne permitem să ne adresăm simțului de gramatică și de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în esență, un joc carnavalesc al limbajului, în care sensurile de bază sunt deturnate, cuvintele indecente sunt exprimate perifrastic, deci deghizate sugestiv, noi sensuri comice sunt create prin modificări grafice și fonetice, toate speculând aceeași temă, ca sursă a unui râs dezinhibat. Paragraful final denunță cu umor alte două puncte vulnerabile ale exprimării adverse, sfârșind calamburistic: "(...) în sacsie, domnul Motru vrea să fie regional și oltenesc, iar în "două vorbe, care prin ele însăși" preferă gramatica domnilor Schluder și Berger; și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]