10,767 matches
-
fost primul vehicul de teren asamblat în România postbelică de către ARO, produs între 1957 și 1975. Primul model a fost IMS-57; un număr total de 914 vehicule au fost fabricate între 1957 și 1959, majoritatea asamblate manual. Inspirat după vehiculul rusesc GAZ 69, avea următoarele caracteristici: caroserie cu două uși și prelată, motor de 3260 cc pe benzină, 50 CP (37 kW) la 2.800 rpm, viteză maximă 80 km/h și un consum de carburant de 24 l/100 km
ARO IMS () [Corola-website/Science/324842_a_326171]
-
Moscova. Restituirea artefactelor luate din muzee a fost negociată într-un tratat cu Germania dar, până prin ianuarie 2010, ea a fost blocată de directorii muzeelor din Rusia. Ei au spus că păstrează artefactele furate ca o compensație pentru distrugerea orașelor rusești și jefuirea muzeelor rusești de către Germania Nazistă în cel de-al Doilea Război Mondial. O lege rusă din 1998, Legea Federală cu privire la obiectele de valoare culturală strămutate în URSS ca rezultat al celui de-al Doilea Război Mondial și aflate
Comoara lui Priam () [Corola-website/Science/326095_a_327424]
-
din muzee a fost negociată într-un tratat cu Germania dar, până prin ianuarie 2010, ea a fost blocată de directorii muzeelor din Rusia. Ei au spus că păstrează artefactele furate ca o compensație pentru distrugerea orașelor rusești și jefuirea muzeelor rusești de către Germania Nazistă în cel de-al Doilea Război Mondial. O lege rusă din 1998, Legea Federală cu privire la obiectele de valoare culturală strămutate în URSS ca rezultat al celui de-al Doilea Război Mondial și aflate pe teritoriul Federației Ruse
Comoara lui Priam () [Corola-website/Science/326095_a_327424]
-
de la Tannenberg (1914) a confirmat aceste socoteli. Planul Schlieffen și-a propus ca scop învingerea rapidă a armatei franceze. Pentru ocuparea Parisului Schlieffen a prevăzut 39 de zile și 42 de zile până la capitularea Franței - înainte ca mașinăria de război rusească să se mobilizeze și să atace Germania(Prusia de Est). Planul inițial (modificat apoi în 1911) prevedea o mobilizare rapidă a armatei germane, care fără să țină seama de neutralitatea Olandei, Luxemburgului și Belgiei printr-un atac rapid să treacă
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
calea înaintării armatei germane. Cu toate acestea, slăbirea de către Moltke a aripii drepte germane, apărarea Alsaciei-Lorenei și transferul a trei corpuri de armată și o divizie de cavalerie de pe frontul de vest pentru a ajuta la apărarea împotriva avansării trupelor rusești în Prusia de Est, toate au contribuit la eșecul armatei germane pentru a străpunge pozițiile forțelor aliate la Marna. Fără străpungere, planul era compromis. Schlieffen în planul său a împărțit asimetric forțele germane. În Alsacia care era pe aripa stângă
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
imperial rus, asupras poporului rus de la nobilime în jos până la iobagii recent emancipați, care și-au pierdut încrederea în armată. Port Arthur a fost un factor de cauzalitate directă pentru Revoluția Rusă din 1905 pe lângă încă și mai dezastruoasele înfrângeri rusești în Primul Război Mondial. Etapa de deschidere a Războiului ruso-japonez a început cu un atac preemptiv al Marinei imperiale japoneze împotriva Flotei ruse din Pacific care avea baza la Port Arthur și la Chemulpo. Planul inițial al amiralului Togo a
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
petrecere fiind invitați de amiralul Stark. Amiralul Tōgō a primit informații false de la spionii locali că garnizoanele în și în jurul Port Arthur sunt în alertă maximă, el nu era dispus să riște să expună navele sale mari artileriei de cosdtă rusești, ținând în rezervă flota sa principală, împărțind forța alcătuită din distrugătoare în două, una atacând Port Arthur și celălalt baza rusă la Dalny. La aproximativ 22:30, în data de 8 februarie 1904, escadra japoneză de atac format din 10
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
sa principală, împărțind forța alcătuită din distrugătoare în două, una atacând Port Arthur și celălalt baza rusă la Dalny. La aproximativ 22:30, în data de 8 februarie 1904, escadra japoneză de atac format din 10 distrugătoare a întâlnit patrula rusească de distrugătoare. Rușii s-au conformat ordinelor de a nu se angaja în luptă și s-au întors să raporteze despre contact la sediul central. Ca urmare a întâlnirii, două distrugătoare japoneze s-au ciocnit și au rămas în spatele și
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
și Retvizon care a fost găurită în provă). Celelalte distrugătoare japoneze au avut mai puțin succes, multe dintre torpile au fost prinse în plasele antitorpilă , care au fost eficiente în apărarea contra torpilelor și au apărat navele vitale de luptă rusești. Alte distrugătoare au ajuns prea târziu pentru a beneficia de surpriză, și au lansat atacurile lor mai mult individual decât în grup. Cu toate acestea, ele au fost capabile de a avaria nava cea mai puternică a flotei ruse, Țesarevici
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
apoi s-a întors și a fugit. În jurul orei 12:00, la o distanță de aproximativ 5 mile, a început lupta între flotele japoneză și rusă. Japonezii au tras foc concentrat cu tunurile lor de 12" asupra bateriilor de coastă rusești, iar cu tunurile lor de 8" și 6" împotriva navelor rusești. Canonada a avut rezultate slabe de ambele părți, dar japonezii au deteriorat grav navele "Novik", "Petropavlovsk", "Poltava", "Diana" și "Askold". În curând a devenit evident că amiralul Dewa a
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
la o distanță de aproximativ 5 mile, a început lupta între flotele japoneză și rusă. Japonezii au tras foc concentrat cu tunurile lor de 12" asupra bateriilor de coastă rusești, iar cu tunurile lor de 8" și 6" împotriva navelor rusești. Canonada a avut rezultate slabe de ambele părți, dar japonezii au deteriorat grav navele "Novik", "Petropavlovsk", "Poltava", "Diana" și "Askold". În curând a devenit evident că amiralul Dewa a făcut calcule eronate, rușii și-au revenit din atacurile inițiale distrugătoare
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
alți cinci ofițeri și bărbați, distrugând pupa. La 12:20 Amiralul Tōgō Heihachirō a decis să schimbe cursul și să scape din capcană. A fost o manevră extrem de riscantă, care expunea la flota la tirul greu al bateriilor de coastă rusești. În ciuda loviturilor de tun, navele de luptă japoneze au terminat manevra de întoarcere și s-au retras rapid în afara razei de acțiune a tunurilor rusești. Navele 'Shikishima", "Mikasa", "Fuji" și "Hatsuse" au fost toate avariate, primind 7 lovituri. Câteva lovituri
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
o manevră extrem de riscantă, care expunea la flota la tirul greu al bateriilor de coastă rusești. În ciuda loviturilor de tun, navele de luptă japoneze au terminat manevra de întoarcere și s-au retras rapid în afara razei de acțiune a tunurilor rusești. Navele 'Shikishima", "Mikasa", "Fuji" și "Hatsuse" au fost toate avariate, primind 7 lovituri. Câteva lovituri au primit crucișătoarele amiralului Hikonojo Kamimura în clipa în care acestea au ajuns la punctul de cotitură. Rușii, în schimb au primit aproximativ 5 lovituri
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
a lovit nava sub linia de plutire. Deși bătălia navală de la Port Arthur nu a avut ca rezultat pierderi majore de nave de război, Marina Imperială Japoneză fost respinsă de pe câmpul de luptă de tirul combinat al navelor de luptă rusești și bateriilor de coastă, atribuindu-le doar o victorie minoră. Rușii au avut 150 de pierderi de vieți omenești la aproximativ 90 de morți pentru partea japoneză. Deși nu a fost scufundată nicio navă nici de-o parte, nici de
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
Arthur. Era evident, că viceamiralul Dewa Shigetō nu a reușit facă recunoaștere de la distanță destul de mică și că o dată adevărata situație a fost evidentă, obiecția amiralului Togo să se angajeze în luptă cu navele inamicului sub focul bateriilor de coastă rusești a fost justificată. Declarație oficială de război între Japonia și Rusia a fost comunicată la 10 februarie 1904 după o zi de bătălie. Atacul, realizat în mare măsură împotriva unui inamic modest și nepregătit, în timp de pace, a fost
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
Port Arthur. Acest port de importanță strategică era principalul scop al japonezilor. Cu toate că rușii puteau să mobilizeze mai mulți militari, din cauza tacticilor și strategiilor învechite și ale armelor de proastă calitate ale rușilor, japonezii repurtau victorie după victorie. Forțele militare rusești la sfârșitul războiului au pierdut din putere, iar după ce au pierdut Bătălia de la Mukden, forțele terestre rusești s-au prăbușit. Rușii după ce și-au pierdutr flota din Oceanul Pacific, au ordonat flotei din Marea Baltică să navigheze până în Oceanul Pacific. Flota rusă din
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
mai mulți militari, din cauza tacticilor și strategiilor învechite și ale armelor de proastă calitate ale rușilor, japonezii repurtau victorie după victorie. Forțele militare rusești la sfârșitul războiului au pierdut din putere, iar după ce au pierdut Bătălia de la Mukden, forțele terestre rusești s-au prăbușit. Rușii după ce și-au pierdutr flota din Oceanul Pacific, au ordonat flotei din Marea Baltică să navigheze până în Oceanul Pacific. Flota rusă din Marea Baltică ajungând obosită, înfometată, înfruntând probleme de logistică după ce a înconjurat jumătate din Glob trebuia să înfrunte
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
urmă dispersați în timpul luptelor din Marea Galbenă, la 10 august în Bătălia de la Ulsan la 14 august 1904. Ce a rămas din puterea navală rusă va fi în cele din urmă scufundată în Port Arthur. Cu inactivitatea de Escadrilei Navale Rusești nr. 2 din Pacific după moartea amiralului Makarov și strângerea încercuirii japoneze în jurul bazei navale ruse din Port Arthur, rușii au considerat necesară trimiterea Flotei Baltice Ruse în Orientul Îndepărtat. Planul era de a elibera Port Arthur dinspre mare, realizarea
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
după moartea amiralului Makarov și strângerea încercuirii japoneze în jurul bazei navale ruse din Port Arthur, rușii au considerat necesară trimiterea Flotei Baltice Ruse în Orientul Îndepărtat. Planul era de a elibera Port Arthur dinspre mare, realizarea contactului cu Escadrila Navală Rusească nr. 2 din Pacific, învingerea Marinei Imperiale Japoneze și apoi întârzierea avansului japonez în Manciuria până sosirea întăririlor rusești prin intermediul căii ferate transsiberiene și învingerea forțelor terestre japoneze din Manciuria. Ca situația din Orientul Îndepărtat deteriorată, țarul (încurajat de către vărul
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
trimiterea Flotei Baltice Ruse în Orientul Îndepărtat. Planul era de a elibera Port Arthur dinspre mare, realizarea contactului cu Escadrila Navală Rusească nr. 2 din Pacific, învingerea Marinei Imperiale Japoneze și apoi întârzierea avansului japonez în Manciuria până sosirea întăririlor rusești prin intermediul căii ferate transsiberiene și învingerea forțelor terestre japoneze din Manciuria. Ca situația din Orientul Îndepărtat deteriorată, țarul (încurajat de către vărul său Kaiserul Wilhelm al II-lea) în cele din urmă a fost de acord cu formarea de celei de
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
și învingerea forțelor terestre japoneze din Manciuria. Ca situația din Orientul Îndepărtat deteriorată, țarul (încurajat de către vărul său Kaiserul Wilhelm al II-lea) în cele din urmă a fost de acord cu formarea de celei de a doua escadrile navale rusești în Pacific. Aceasta ar fi fost compusă din cinci divizii ale flotei din Marea Baltică, inclusiv 11 din cele 13 cuirasate. Escadrila a plecat la 15 octombrie 1904, sub comanda amiralului Zinoviev Rojestvenski. A Doua Escadra Navală Rusescă din Pacific a
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
13 cuirasate. Escadrila a plecat la 15 octombrie 1904, sub comanda amiralului Zinoviev Rojestvenski. A Doua Escadra Navală Rusescă din Pacific a navigat prin Marea Nordului. Întrucât au fost zvonuri că niște torpiloare japoneze se află în Marea Nordului, mai multe nave rusești au deschis focul asupra unor pescadoare britanice, scufundând unul și avariind șase pescadoare, incidentul numindu-se Incidentul de la Dogger Bank (21-22 octombrie), ca urmare Royal Navy a început să urmărească flota rusă până când problema nu s-a rezolvat pe cale diplomatică
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
să aplaneze conflictul dintre Marea Britanie și Rusia pe care îi considera viitori aliați alături de Franța împotriva Germaniei. Ca urmare a acestor eforturi Marea Britanie nu a declarat război Rusiei. Pe de altă parte Marea Britanie a interzis utilizarea Canalului Suez de către navele rusești, rușii au navigat în jurul Africii ajungând în mai 1905 în Indochina la Cam Ranh Bay. Voiajul a fost lung și greu solicitând echipajul atât fizic cât și moral. Rușii aveau inițial ordinul de a sparge blocada japoneză a bazei navale
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
urmau să se lupte în strâmtorile dintre Coreea și Japonia, in apropiere de insulelor Tsushima. Datorită lungului drum parcurs (18.000 mile) cu ocolirea Africii, flota rusă era în stare relativ proastă pentru a purta o bătălie. În afară de noile cuirasate rusești din clasa "Borodino" Divizia a 3-a a amiralului Nebogatov era compusă de nave de luptă depășite moral și prost întreținute. În general nicio parte nu avea un avantaj semnificativ de manevrabilitate. Cu toate acestea, călătoria lungă, combinat cu o
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
de luptă depășite moral și prost întreținute. În general nicio parte nu avea un avantaj semnificativ de manevrabilitate. Cu toate acestea, călătoria lungă, combinat cu o lipsa posibilității pentru întreținerea navelor a însemnat că partea sub nivelul apei a navelor rusești era puternic încărcată de murdărie și vietăți marine, reducând semnificativ viteza lor. Navele japoneze puteau atinge o viteză de 15 noduri (28 km/h) pe când navele rusești doar 14noduri (26|km/h) iar chiar și atunci doar pe durate scurte
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]