11,710 matches
-
de trei muze: ”Erau mereu împreună, fără amestec printre ceilalți, vioaie, grăbite, surâzătoare, pricepându-se, mi se părea, să fie politicoase față de toți și în același timp distante. Ușurința cu care se strecurau prin lumea multă, siguranța gesturilor și totuși singurătatea lor mă impresionau și atunci o ambiție m-a străbătut: cunoștința lor - nu mergeam mai departe - ar fi o dovadă a importanței mele.” Maia și Dudu au fost trecute în umbra Irinei din diferite motive. Maia era „mai umilă” iar
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
dorești să mă vezi prea devreme. Că nu-s mai mult de o casă în mers... Am un corp și-ncep să mi-l aflu... când fuge-i un geamăt cu gura pansată... Am un corp și-o uitată răbdare... Singurătatea-i când nu mă aud, când nu te aud. Stăm într-un omuleț șters pe jumătate cu guma. Așteptăm. Aștept doar să cresc, de parcă mi-aș fi statuie și soclu. Starea de graviditate o așează empatic față de cea care a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
civic și academic într-unul politic. De ce este rău acest eșec, în ciuda existenței legilor și instituțiilor antidiscriminare? Ca să fiu mai clară voi da exemple folosind personajul meu generic favorit, „Maricica”, cea care ne datorează atât nouă cât și partidelor românești singurătatea ei civică și politică: Ei bine, Maricica românească nu trăiește într-o familie partenerială (decât în proporție de 5%, conform Barometrului de Gen, 2000). Ea nu se află la împărțitul „bucatelor publice” să spună în consiliul local: vrem buget pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
și faptul că foștii demnitari care au semnat o scrisoare după ce au fost detronați au fost readuși la demnitățile lor, în vreme ce chinul unor autori de a spune adevărul sau de a face pur și simplu cultură în sărăcie și în singurătate o viață întreagă este încă o dată minimalizat. Dacă nu de la politicieni, de la un critic de artă și un eseist cum este ministrul Culturii ne-am fi așteptat ca măcar așa, de amorul artei, să nu facă abstracție nici de demnitatea
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
despre orice. De aceea poetul este o ființă infinit mai fragilă decât crede cel care îl arată cu degetul la buletinul de știri printre bombe, crime și afaceri proaste. Dacă poezia se face pe cont propriu, în sărăcie și în singurătate, Poetul nu trebuie tratat de persoanele oficiale ca și cum statul român i-ar fi acordat un avans regesc, iar el ar fi fugit cu sacul de aur fără să-și fi onorat obligațiile pe care le avea. Oricum, criza lui nu
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
Omul și mulțimea, Editura Humanitas, București, 2001, p. 101. 261 Idem. 262 Ludwig von Mises, Acțiunea umană. Un tratat de teorie economică, www.mises.ro, p. 149. 263 "Faptul social nu este însă un comportament al vieții noastre umane ca singurătate, ci apare în măsura în care ne aflăm în relații cu alți oameni". Vezi și José Ortega y Gasset, Omul și mulțimea, Editura Humanitas, București, 2001, p. 9. 264 Samuelson și Nordhaus arată că trocul constă în "...schimbul unor bunuri contra altor bunuri
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
prin noroi contra curentului. A.B.: Nu m-am gândit. C.Ș.: Nici când vorbești despre încăperea cu ușile închise? A.B.: Da, în cazul ăsta da. E o imagine gândită dinainte. Absenții a vrut să fie o metaforă a singurătății și a disperării. Un strigăt în zadar. Revoltă zadarnică, mai exact. C.Ș.: Dintre toate cărțile pe care le-ai scris, care îți este cea mai dragă? A.B.: Cea pe care urmează să o scriu! C.Ș.: Să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
din reformele inițiate în perioada 1859-1866. Chiar și în prezența mărturiei unui contemporan precum Nicolae Suțu, care nota despre lipsa de entuziasm a națiunii la răsturnarea lui Cuza, dar ilustra și pasivitatea românilor față de evenimentele izbucnite la 11 februarie 276, singurătatea celui ales ca domnitor la 24 ianuarie 1859 era evidentă chiar și din descrierea amintită pentru că în mod normal din motivele deja invocate; îndepărtarea "domnului Unirii" trebuia să provoace o solidaritate la nivelul întregii țări dacă abdicarea ar fi fost
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
În satul Cornova din ținutul Orheiului În 29 iunie 1905 - descendentul unui șir de preoți statorniciți În aceeași localitate. De mic a rămas orfan și a Îndurat lipsuri și greutăți, familia fiind Împovărată prin moartea premature a tatălui. Munca și singurătatea i-au fost hărăzite pentru multă vreme. După ce Împlinește 7 ani intră la un orfelinat sărac de la Mănăstirea Hârjanca tot din ținutul Orheiului. În primii ani de școală la Mănăstirea Hârjanca, Își amintește de pedepsele corporale aplicate celor ce au
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
pacea cu sinele Înviorat. În categoria poemelor intră pagini precum: In extremis, Sunt frate, Părere de rău. În ciclul Buciumă sângele un fel de recviem amintind de eminesciana Mortua est! Dedicație amintirii unei adolescente. Vestala neagră ține de iluzionismul căutărilor; singurătatea și meditatia - punctează Potirul profanat unde „Nu ne găsim nici Înainte/Nici În apoi/Ne resipim căutândune. Mirajul alinător se regăsește În Spre oază În marmura neagră. Acad. C. Ciopraga exprimă regreul că puține referiri critice s-au făcut privitor
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
ști! (se lamentează Olga). Dar nu știu, și un rău fără nume, urâtul le macină sufletele. Mizeria lor e atât de umană însă, nu ne e străină, iar despre inconsistența sentimentelor știm și noi destul. Și despre neîmpliniri, tristeți, teamă, singurătate, iubiri neîmpărtășite, disperare, neputință, lehamite, iluzii spulberate, autoamăgire, viață irosită, obsesia fericirii. Nimic din toate acestea nu ne e străin. Doctorul Cehov cunoștea bine sufletul omenesc. Cel dintotdeauna. Îl urmărea "sunetul unei corzi care s-a rupt (care se aude
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mâna mea a obosit. doar noaptea, uneori, când n-o vede nimeni, mângâie pe spinare amintirea motanului. și amintirii lui îi place și se-ntinde și toarce. dar acum, până și visul ăsta a luat sfârșit. mai singură decât toată singurătatea, mâna mea tremură. dumnezeule, doamne, pentru ce ne-ai despărțit? LUCIAN VASILIU NARAȚIUNE (EUROPA) Existența mea de acum se rezumă la a exprima căderile masive de zăpadă (în acest spațiu se petrece conversația esoterică între mine și fratele meu "Despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
s-a retras. S-a căsătorit cu Fujiwara no Muneyo, guvernatorul unei provincii, cu care a avut o fiică. După moartea soțului, s-a călugărit, a trăit rătăcind de la o mânăstire la alta și din mila oamenilor. A trăit în singurătate, a sfârșit în mizerie. Contemporana ei, Doamna Murasaki Shikibu (978-1016), rivala ei, autoarea operei Genji Monogatari / Povestea lui Genji, altă valoare a literaturii clasice japoneze, a descris-o ca fiind o arogantă ce se credea deșteaptă și care era de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de culoare cu care a mai avut trei copii. Prima născută, viitoarea cântăreață și dansatoare, Freda Josephine, alintată Tumpi, și-a trăit copilăria în condiții precare, a dormit prin cutii de carton, a căutat mâncare prin tomberoane, și-a alinat singurătatea pe stradă. Mama, care nu o iubea, pentru a scăpa de povara creșterii ei, a angajat-o servitoare într-o casă în care stăpâna se purta cu brutalitate, o bătea frecvent și fără motiv. Opărită intenționat, a fost dusă în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ibovnic, un muzicant cerșetor care o bătea mereu și care în cele din urmă a părăsit-o. Disperată, s-a hotărât să facă trotuarul. Și astfel, spune autorul, societatea își cumpără o sclavă de mizerie, de la foame, de la frig, de la singurătate, de la sărăcie. Fantine își vânduse trupul și sufletul pentru o bucată de pâine. Într-o seară, un chefliu s-a distrat sâcâind-o pe nefericita femeie ce dădea târcoale unei cafenele în care se aflau ofițeri, posibili clienți. A acostat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Gogh, Manet, Degas, Renoir, despre afacerea Dreyfus, militarul evreu ce fusese pe nedrept acuzat de trădare. Treptat au ajuns la confidențe, fiecare vorbea despre sine și despre familia sa. Henri îi vorbea despre accidentele fatale din copilărie, despre părinți, despre singurătatea lui, despre decepțiile sentimentale, în special despre Denise, de care s-a îndrăgostit în adolescență iar ea l-a respins brutal din cauza infirmității, despre experiența solicitantă cu prostituata Marie Charlet. Myriam i-a povestit diferite secvențe din viața ei, despre
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mele triste Scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez (n. 1927), fost jurnalist, scenarist și editor, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982, este autorul unor opere reprezentative pentru lumea latină a Americii și pentru literatura universală: Un veac de singurătate, Toamna patriarhului, Cronica unei morți anunțate, Dragoste în vremea holerei, Despre dragoste și alți demoni, Incredibila și trista poveste a candidei Erendira și a bunicii sale fără suflet, Aventura lui Miguel Litti clandestin în Chile, Generalul în labirintul său, A
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
apropie de el, voind să-i zîmbească și să ia o înfățișare plăcută. [Pn2] Dar copilul cuprins de spaimă se zbătea sub mîngîierile bătrînei decrepite și făcea să răsune casa de țipetele lui. [Pn3] Atunci biata bătrînă se retrase în singurătatea-i fără sfîrșit, [Pn4] și plînse într-un colț spunîndu-și: [Pn5] "Ah, pentru noi, nefericitele femei bătrîne, s-a dus vremea de a mai plăcea, chiar și celor nevinovați; și înspăimîntăm pe copiii pe care am vrea să-i iubim
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
noaptea asta în somn, o voi face probabil pentru a-mi povesti dorința de a evada într-un cer unde să găsesc... liniștea! Dacă în noaptea următoare voi vorbi iarăși în somn, o voi face desigur, pentru a-mi povesti... singurătatea! Dar nu o să știți niciodată de ce nu vorbesc în somn...niciodată! NICIODATĂ Niciodată nu am timp să-mi fac timp să gândesc cum ar fi dacă ar veni o vreme să-mi pierd timpul stând. Niciodată nu am avut vreme
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
în noaptea asta în somn o voi face probabil pentru a-mi povesti dorința de a evada într-un cer unde să găsesc: LINIȘTEA! Dacă noaptea următoare voi vorbi iarăși în somn o voi face desigur, pentru a-mi povesti: SINGURĂTATEA! Dar nu o știți niciodată de ce nu vorbescă in somnă niciodată! Te voi aștepta intr-o noapte, într-o zi, te voi aștepta în așternut cu mere coapte, te voi aștepta și cine știeă poate vei veni. Apoi voi trece
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
culoare Și vise ce mă-nvăluie în noapte, Mă-nlănțuie în dansul a zburare Strivesc durerile șoptit, în șoapte. Iubesc nemărginit, iubesc! Aripi răsar și apoi zbor Și știu trăiri să retrăiesc Mă definesc grăbit, ușor. DESPĂRȚIRE Îmi scot la licitație singurătatea Și las toată durerea azi să plece Nu îmi doresc nicicum Eternitatea Pe lângă mine doar secunda trece. Îmi amintesc de tot și toate Și n-am să uit nimic din ce n-a fost Și vreau să știu dacă se
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
și chemări Din depărtarea ce-o să vină. Și dacă tot ce am nu e de-ajuns Sau dacă libertatea de a fi n-o știu Și dacă-n labirintul ce-am pătruns Ieșirea n-oi afla, voi continua să fiu. Singurătate, gânduri, vise, Un Univers cu ape limpezi, Iubiri uitate sau promise, Inscripție cu lacrimiă Pe nevăzute lespezi. Mă cheamă câmpurile-n necuprins Și focul ce m-a mistuit astăzi, e stins! IN MEMORIAM POETULUI ADRIAN PAUNESCU Ne invadează gânduri fără
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
se odihnește. Mâinile ei de aur sunt o amintire vie la tot ce a rămas în casa părintească. Sunt neclintite, iar pernele au tot colțurile apretate și ridicate așa cum îi plăceau ei. Plângem și deplângem plecarea ei. Plângem și deplângem singurătatea acelei case în care, cu patru ani în urmă, cei șapte nepoți crescuți de ea, făceau să se cutremure pereții de voie bună și fericire. Mura pe numele ei adevărat Vasilica, va rămâne veșnic în sufletele noastre și sunt convinsă
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
încă) tărâmul femeilor în viața publică. Dacă femeile ca indivizi nu aveau prea mare influență în lumea afacerilor, pe piețele de desfacere ele conduceau. Shoppingul le-a dat femeilor o foarte bună scuză de a ieși din casă, într-o singurătate binecuvântată, dincolo de constrângerile familiale. Era prima formă de emancipare a femeilor, care le permitea să aibă o activitate ce implica socializarea cu alți adulți, funcționari și proprietari de magazin, dar și cu alte cumpărătoare. Pe măsură ce stilul de viață al femeilor
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
însingurare. Aceste două părți ale articolului despre muzicieni vor constitui axa centrală a concluziei cărții, ca și a concluziei operei. Cheia se află în primele patru pagini manuscrise ale Memoriei colective, adăugate mai tîrziu ca o nouă introducere, prin mitul singurătății la Londra. Acest mit este analog celui al sclavului amnezic din Cadrele. Dacă în Cadrele sociale era vorba despre o memorie a faptelor, în Memoria colectivă este vorba despre o memorie a valorilor, a acelor valori care permit păstrarea între-gii
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]