10,864 matches
-
Monumentelor Istorice. În anii 1937-1939 s-a construit în Tilecuș o nouă Biserică ortodoxă, o adevarată bijuterie de artă, fără concurență pe Valea și terasele Crișului Repede, cu 5 turnuri. Unul, cel mai mare pe bolta bisericii, sprijinit pe patru stâlpi din beton armat și patru mai mici, laterale, având aspectul unei catedrale. Arhitectul a îmbinat armonios stilul Romanic, Bizantin și Oriental, reușind să redea în miniatură o adevărată „Sfânta Sofia". Pe iconostasul bisericii, pictorul a redat Răstignirea încadrata în 15
Biserica de lemn din Tilecuș () [Corola-website/Science/317993_a_319322]
-
șindrilă, care este înaltă, cu pante repezi, înglobând astfel și volumul bolților ce acoperă interiorul. Biserica din Păulești are pridvorul amplasat pe latura de vest, suprapus fiind de turnul clopotniță, prismatic si foarte scund, lăsat deschis, putând fi admirată frumusețea stâlpilor crestați în floare de către meșterii constructori. În afara celor câteva elemente de sculptură în lemn, zestrea artistică a bisericii o constituie icoanele împărătești care contribuie la împodobirea interiorului.
Biserica de lemn din Păulești () [Corola-website/Science/323445_a_324774]
-
mai spațios decât pronaosul, primește lumina de la o fereastră din sud și o alta din nord. Acesta se separă de pronaos printr-un perete din scândură care coboară de la boltă până la aproape trei metri de pardoseală și prin cei doi stâlpi laterali cuprinși în zid. Pronaosul bisericii are numai o fereastră pe zidul din sud. Pridvorul are câte o fereastră la sud și nord și câte una de o parte și alta a ușii. Toate ferestrele din biserică sunt din lemn
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
anii 1800 și 1815. Biserica din Groșeni este una dintre multele biserici călătoare din zonă, fiind adusă înainte de anul 1864 din cătunul Hârlești, astăzi cuprins în localitatea Depărați. Se remarcă prin structura pereților originali, prinși în cuie de fier, prin stâlpii sculptați de la pridvor și roata de moară așezată la intrare. Însemnările din secolul 19 din pridvor constituie izvoare documentare locale ce ridică valoarea lăcașului. În cimitir se mai păstrează câteva frumoase cruci de piatră de secol 19 și o clopotniță
Biserica de lemn din Teleormanu-Groșeni () [Corola-website/Science/322933_a_324262]
-
19 și o clopotniță de lemn. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . După tradiția locală, biserica de lemn este una călătoare, fiind adusă din sătucul Hârlești, cuprins în localitatea Depărați. Vechimea ei este necunoscută. Pe stâlpul drept, la intrare în pridvor, se poate citi în chirilice anul "„1815”". Pe stâlpul din stânga este scrijelit "„18”", care poate fi forma prescurtată a anului 1800. Acești ani antedatează construcția, care, după structura lemnului, pare a fi mult mai veche
Biserica de lemn din Teleormanu-Groșeni () [Corola-website/Science/322933_a_324262]
-
istorice, LMI 2004: . După tradiția locală, biserica de lemn este una călătoare, fiind adusă din sătucul Hârlești, cuprins în localitatea Depărați. Vechimea ei este necunoscută. Pe stâlpul drept, la intrare în pridvor, se poate citi în chirilice anul "„1815”". Pe stâlpul din stânga este scrijelit "„18”", care poate fi forma prescurtată a anului 1800. Acești ani antedatează construcția, care, după structura lemnului, pare a fi mult mai veche. Din vremea în care biserica încă se afla pe locul ei inițial, în Hârlești
Biserica de lemn din Teleormanu-Groșeni () [Corola-website/Science/322933_a_324262]
-
și altar. Această biserică prezintă un plan întâlnit mai des în Muntenia centrală, cu pronaos mai îngust decât naosul. Altarul este și el mai îngust și terminat poligonal, în cinci laturi. Trecerea dinspre tindă și naos este marcată de doi stâlpi, care înlocuiesc vechiul perete plin ce a fost cândva demolat. Iconostasul este secundar și are trei uși. Încăperile sunt luminate de un număr redus de ferestre, mult mărite într-o fază ulterioară. Structura originală este ridicată din bârne crepate în
Biserica de lemn din Teleormanu-Groșeni () [Corola-website/Science/322933_a_324262]
-
Tinda este tăvănită pe sub turn. Turnul este și el secundar, și a primit forma octogonală, fiind încheiat cu un mic coif. Din punct de vedere artistic, se remarcă în principal formele sobre, aproape lipsite de orice ornament. Doar trei dintre stâlpii pridvorului mai păstrează ciopliturile originale, cu o tratare decorativă minimală dar nu lipsită de efect. Intrarea nu își mai păstrează dimensiunile și trăsăturile inițiale.
Biserica de lemn din Teleormanu-Groșeni () [Corola-website/Science/322933_a_324262]
-
ridicată la începutul secolului 19, înainte de 1810. Este una dintre puținele biserici de lemn cunoscute în România care a fost de la început acoperită cu tablă de fier, tablă care se păstrează parțial până astăzi. Se remarcă prin structura originală, prin stâlpii sculptați de la pridvor și urme de pictură pe iconostas. Însemnările din secolul 19 din pridvor constituie izvoare documentare locale ce ridică valoarea lăcașului. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Starea de degradare avansată cere intervenții
Biserica de lemn din Puranii de Sus () [Corola-website/Science/322958_a_324287]
-
este demnă de menționat. De la vest la est, biserica este împărțită în cele patru încăperi tradiționale: pridvor semideschis, tindă, naos și altar. Altarul este mai îngust și terminat poligonal, în cinci laturi. Trecerea dinspre tindă spre naos este marcată de stâlpi și un pălimar de scânduri. Iconostasul este original și are trei uși. Tâmpla lui este formată din câteva bârne transversale peste care se ridică crucea și moleniile pictate. Tâmpla păstrează contururile apostolilor pictați în picioare. Profeții au fost pictați în
Biserica de lemn din Puranii de Sus () [Corola-website/Science/322958_a_324287]
-
tăvănită pe sub turn. Turnul este original, cu forma pătrată, de dimensiuni relativ mari, și este protejat de un mic coif piramidal. Din punct de vedere artistic, se remarcă în principal formele sobre, aproape lipsite de orice ornament. În exterior, doar stâlpii pridvorului și cosoroabele pridvorului arată o tratare decorativă minimală, dar nu lipsită de efect. Intrarea își păstrează dimensiunile modeste și trăsăturile inițiale simple.
Biserica de lemn din Puranii de Sus () [Corola-website/Science/322958_a_324287]
-
aveau cunoștințe despre electricitate, ipoteză bazată pe comparația imaginilor de pe basoreliefurile de la Dendera cu alte dispozitive similare moderne (cum ar fi tuburile Geissler, tuburi Crookes sau lămpile cu arc). Susținătorii acestei interpretări au folosit, de asemenea, un text tradus astfel: "stâlpi înalți acoperiți cu plăci de cupru". Dr. Bolko Stern a explicat în detaliu că nu există nicio dovadă că egiptenii foloseau energia electrică, iar această descriere nu este o instalație tehnică ci se referă la magie. O teorie susține că
Becurile de la Dendera () [Corola-website/Science/322973_a_324302]
-
înzestrarea ei ulterioară cu odoare. În istoria bisericii apare o etapă mai puțin cunoscută, cea în care a fost îmbrăcată la exterior în zidărie, și apoi a fost zugravită cu icoane. Tot atunci a fost adaus un pridvor cu patru stâlpi de zidărie în fața intrării, iar peretele dintre tindă și naos a fost înlocuit cu unul de zid. În această etapă a fost acoperită pisania din dreapta intrării, de aceea îmbrăcarea cu zidărie nu poate fi datată odată cu ridicarea bisericii, în 1819
Biserica de lemn din Videle-Cârtojanca () [Corola-website/Science/322991_a_324320]
-
Altarul este mai îngust și terminat poligonal, în cinci laturi. Pe latura de nord altarul prezintă o mică nișă pentru proscomidie, vizibilă în exterior prin prelungirea peretelui naosului spre răsărit. Trecerea dinspre tindă spre naos este reconstituită, pe locul unor stâlpi de zid secundari. Iconostasul păstrează o grindă originală decorată cu funie peste cele trei uși spre altar. Bolta joasă reproduce forma curbă anterioară. Încăperile sunt luminate de un număr redus de ferestre, mult mărite într-o fază ulterioară. Structura originală
Biserica de lemn din Videle-Cârtojanca () [Corola-website/Science/322991_a_324320]
-
8000-6000 î.Hr., pictura "Doamna albă" de la Branberg, Africa de Sud, etc.) "Doamna albă" de la Branberg prezintă asemănări izbitoare cu picturile cretane, egiptene, cantabrice și hoggariene. Maiașii, egiptenii sau incașii marcau locurile unde cădeau perpendicular razele Soarelui la solstițiu cu obelsicuri asemănătoare (numiți "stâlpi de priponire a Soarelui"). Construcții asemănătoare a descoperit în largul insulelor Bahamas scafandrul italian R. Rola în anii 1970. În 1970, o echipă ONU de experți (antropologi, botaniști, geologi, etnografi) au studiat în Canare tribul guanchos-ilor - băștinați de 1,8
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
să i se încredințeze lui cei doi străini, punându-i să muncească din greu la ferma lui. Nemulțumit de robia în care intrase, Traian o bate pe soția profetului (Olga Tudorache) care-l păzea. Ca pedeapsă, Walthrope îl leagă de stâlp pe Traian și-l bate cu biciul. La sugestia lui Groghan, "profetul" îi eliberează pe cei trei (Traian, Romi și sclavul Bob) pentru a-i duce la fratele lor, John. În fața lor, Groghan îl împușcă pe colonelul Anderson care venise
Profetul, aurul și ardelenii () [Corola-website/Science/319397_a_320726]
-
a fost tencuială - acum nu mai sunt decît mici porțiuni tencuite și pictate. Grinzile pereților au fost crestate și apoi aplicată tencuiala, sub acțiunea umezelii tencuiala a căzut. Tinda a fost de cărămidă, care încă se mai menține. Între doi stâlpi este așezat clopotul. Stâlpul de la intrarea din dreapta este căzut și materialul furat. Pe toată această porțiune acoperișul stă în aer și la zăpezi, îngreuiat, va cădea și el la pămînt. La intrare sunt doi stâlpi, care parțial sînt sculptați în
Biserica de lemn din Prundeni-Tătăroaia () [Corola-website/Science/319468_a_320797]
-
nu mai sunt decît mici porțiuni tencuite și pictate. Grinzile pereților au fost crestate și apoi aplicată tencuiala, sub acțiunea umezelii tencuiala a căzut. Tinda a fost de cărămidă, care încă se mai menține. Între doi stâlpi este așezat clopotul. Stâlpul de la intrarea din dreapta este căzut și materialul furat. Pe toată această porțiune acoperișul stă în aer și la zăpezi, îngreuiat, va cădea și el la pămînt. La intrare sunt doi stâlpi, care parțial sînt sculptați în formă de sfredel. Ușile
Biserica de lemn din Prundeni-Tătăroaia () [Corola-website/Science/319468_a_320797]
-
se mai menține. Între doi stâlpi este așezat clopotul. Stâlpul de la intrarea din dreapta este căzut și materialul furat. Pe toată această porțiune acoperișul stă în aer și la zăpezi, îngreuiat, va cădea și el la pămînt. La intrare sunt doi stâlpi, care parțial sînt sculptați în formă de sfredel. Ușile sunt mici, 0,80, 0,90 m lățime și 1,50, 1,60 înălțime. Tavanul a fost la înălțimea de doi metri. În masa de la altar se găsesc Sfinte Moaște." "Cauzele
Biserica de lemn din Prundeni-Tătăroaia () [Corola-website/Science/319468_a_320797]
-
fie adîncită sub nivelul gropilor din vecinătate.”" Câteva imagini atașate referatului din 1974 se păstrează într-o stare avansată de degradare. Cu greu se mai pot distinge portalul intrării, sculptat cu o funie, o fereastră dreptunghiulară mică în axul altarului, stâlpii de zidărie, pereții și acoperirea căzută în interior. Din datele accesibile se desprind trăsăturile unei biserici de lemn obișnuite în zonă. În planul bisericii erau cuprinse de la vest la est un pridvor, un pronaos, naos și absida puțin îngustată și
Biserica de lemn din Prundeni-Tătăroaia () [Corola-website/Science/319468_a_320797]
-
reparație majoră în secolul 19, supusă modei acelor vremuri. În elevație, biserica era acoperită în interior cu boltă și în pridvor cu tavan. Structura era ferită de intemperii sub un acoperiș de șiță. Dintre detaliile decorative se remarcă cei doi stâlpi sculptați parțial în torsadă ai pridvorului precum și portalul marcat de o funie în jurul intrării.
Biserica de lemn din Prundeni-Tătăroaia () [Corola-website/Science/319468_a_320797]
-
Marcu”). Același registru redă, pe peretele nordic (de la vest la est), scena cu Sf. Evanghelist Luca („S.Ev.Luca”) și următoarele alte șase scene din ciclul patimilor Domnului: Divanul („Divan”), Încoronarea cu spini („L-au încoronat pre Is.Hs.”), Iisus la stâlp („Când l-au legat pre Hs.”) - scena în care cel ce îl schingiuiește pe Iisus Hristos a fost înfățișat aievea unui păgân turc, îisus pe drumul Golgotei („Ducerea Crucii”), Răstignirea Domnului („Răstignirea lui Is.Hs.”), Coborârea de pe cruce („Pogorârea de
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Homorog () [Corola-website/Science/319471_a_320800]
-
numit Stejarul Scorburos, trupe din Regimentul 16 Artilerie Bacău îi așteaptă pe sovietici. Cum aceștia nu se opresc din înaintare, colonelul Bota, comandantul regimentului, ordonă foc de avertisment. Surprinsă de acest atac, unitatea sovietică se oprește din înaintare și montează stâlpii de graniță. Corpurile neînsuflețite ale celor trei militari uciși au fost transportate la Dorohoi. În ziua de 1 iulie 1940, căpitanul Ioan Boroș a fost înmormântat cu onoruri militare în cimitirul ortodox al orașului, iar soldatul Iancu Solomon în cimitirul
Ioan Boroș () [Corola-website/Science/319941_a_321270]
-
Pe clopot se află înscris „turnat Antoniu Nowotny, Timișoara, 1887.” Biserica este din lemn, ridicată pe un soclu de piatră, acoperit apoi cu un brâu de beton. La intrare sunt trei trepte din piatră cioplită. Pridvorul se susține pe patru stâlpi din lemn, vopsiți în culoarea maro. Tencuiala și zugrăveala sunt ulterioare construcției propriu-zise. Pridvorul nu depășește cu mult 1 m lățime și este pardosit cu scândură de brad. Acoperișul de tablă este pus peste cel vechi de șiță. Construcția este
Biserica de lemn din Negoiești () [Corola-website/Science/319939_a_321268]
-
plan dreptunghiular, cu absida decroșată poligonală cu cinci laturi. La interior este acoperită cu bolți semicilindrice, intersectate prin timpane înclinate. Elementele arhitectonice care conferă monumentalitate, în pofida pereților tencuiți, sunt pridvorul larg, de pe sud, ca și clopotnița cu foișor, ambele cu stâlpi sculptați. Întreg edificiiul a fost tencuit la interior și la exterior. La 1860 Ioan Cuc, pictor din Lupșa, și Constantin Jurj, pictor din Runc, au zugrăvit naosul și altarul, utilizând motive și elemente decorative ale școlii brâncovenești. Pictura parietală realizată
Biserica de lemn din Runc () [Corola-website/Science/315897_a_317226]