11,111 matches
-
împotriva taberei politice conduse de partidul național liberal și de grupul de susținători ai lui Take Ionescu, care doreau ca România să intre în război alături de puterile Antantei (ca o încercare de a cuceri Transilvania de la Austro-Ungaria); a fost un susținător al unirii Basarabiei Vechiul Regat și detesta alianța implicită cu Rusia Imperială. În timpul realizării României Mari mai exact în perioada 1918 - 1919 e închis un an, împreună cu 11 ziariști și scriitori (între care și Ioan Slavici), la penitenciarul Văcărești, acuzat
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
relatată în romanul "Balaurul". Din anul 1919 începe să colaboreze cu cenaclul criticului Eugen Lovinescu și să publice în revista acestuia, Sburătorul. De acum, rolul hotărâtor în orientarea prozatoarei spre romanul european modern, îl are Eugen Lovinescu, unul din puținii susținători ai scriitoarelor femei. Toate romanele sale vor fi citite întâi în cenaclu și apoi publicate. Scriitorul preferat al autoarei este Marcel Proust, a cărui metodă de creație o regăsim, mai mult sau mai puțin, și în romanele ei. Autoarea scrie
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
ultimele decenii ale monarhiei, prin antagonismul sâbilor și al celorlalți slavi de sud legați de ei, pe lângă refuzul natural al Ungariei, conceptul de trialism a avut oricum puține șanse de realizare. Pe lângă cercurile conservatoare croate, trialismul a avut uneori drept susținător și pe urmașul la tron, pe Francisc Ferdinand; așa s-a dezvoltat planul de reformă al acestuia, care a dus însă aproape în direcția unei federalizări complete. Planurile sale îndreptate împotriva Ungariei vizau în primul rând minoritățile Transleithaniei, nu pentru că
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
forță polițienească. Ea se ocupă cu securitatea publică, financiară, economică și judiciară. Italia este membru fondator al Comunității Europene, astăzi devenită Uniunea Europeană (UE), și al NATO. Italia a fost primită în ONU în 1955, și este stat membru și puternic susținător al mai multor organizații internaționale, cum ar fi Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), Organizația Mondială a Comerțului, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Consiliul Europei, și Inițiativa Central Europeană. A asigurat președinția prin rotație a unor
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
FDSN-ului (aripa Iliescu) ulterior schimbându-și denumirea prin diferite fuziuni în Partidul Democrației Sociale din România (PDSR), apoi Partidul Social Democrat (PSD) Sub presiunea evenimentelor care au condus la mineriade, atitudinea lui politică a virat cu timpul de la un susținător al "Perestroikăi", la social-democrație, aliniindu-se spectrului politic occidental de stânga. România, și în special aripa naționalistă, a fost dur criticată pentru faptul că, în comparație cu celelalte state din blocul comunist, a avut tendința de a reține elementele de bază comuniste
Ion Iliescu () [Corola-website/Science/296687_a_298016]
-
de stânga. România, și în special aripa naționalistă, a fost dur criticată pentru faptul că, în comparație cu celelalte state din blocul comunist, a avut tendința de a reține elementele de bază comuniste diferit (uneori exprimate cu trăsături scandaloase — unul dintre sloganele susținătorilor lui Iliescu de la începutul anului 1990 a fost „Nu ne vindem Țara!”). La sfârșitul anului 1989, Frontul Salvării Naționale a preluat puterea și a constituit un guvern provizoriu, în frunte cu Petre Roman, și l-a numit pe Ion Iliescu
Ion Iliescu () [Corola-website/Science/296687_a_298016]
-
Miron Costin sau Dimitrie Cantemir,deși Dimitrie Cantemir are destule lucrări care atestă denumirea limbii ”Moldovenești” in ”Limba Românească” precum ”Hronicul Vechimii Româno-Moldo-Vlahilor”. Lingvistul Eugen Coșeriu, implicat și el în dezbaterea referitoare la glotonimul de „limbă moldovenească”, preciza că înșiși susținătorii moldovenismului scriu într-o română îngrijită, pe care o denumesc „moldovenească”, fapt care constituie un argument irefutabil împotriva existenței acestei limbi ca limbă de sine stătătoare și în favoarea punctului de vedere că cele două glotonime sunt pur și simplu sinonime
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
în scopul sincronizării cu politica de proletcultism a Uniunii Sovietice, care cerea anularea realizărilor progresive ale societății civile. Acest fapt a afectat și idiomul moldovenesc care trebuia să funcționeze ca o limbă independentă față de limba română, politică al cărui principal susținător era lingvistul Leonid Madan. Noile norme fonetice și gramaticale, precum și neologismele introduse nu s-au bucurat de succes și au fost eliminate în 1932, fapt urmat de adoptarea normei literare a limbii române cu alfabet latin. Acest "status quo" nu
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
unui nume nou: Partidului Muncitoresc German Național-Socialist ("Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei", abreviat "NSDAP"), uzual numit "partid nazist". Astfel s-a deschis drumul ascensiunii spre putere al lui Hitler. Între 8-9 noiembrie 1923 Adolf Hitler a încercat, sprijinit de o grupă de susținători, să ajungă în fruntea Germaniei printr-o lovitură de stat. Această tentativă nereușită a rămas in istorie sub numele de "Puciul de la berărie", din pricina faptului că principalii complotiști au pus la cale planul în berăria Bürgerbräukeller din München. Puciul (eșuat
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
intre într-o perioadă de declin în care nu mai este apreciat, nu i se mai recunosc meritele și nu i se mai acordă atenție. După moartea artistului toate capodoperele sale sunt redescoperite, cu precădere cele care au avut cei mai mulți susținători în rândul publicului.
Artist () [Corola-website/Science/317010_a_318339]
-
retrogradarea și datorită modificării componenței Diviziei B (denumire schimbată pentru sezoanele următoare în Liga a II-a), reducându-se numărul echipelor de la 48 la 36. După retrogradarea în Liga a III-a a urmat și reducerea fondurilor primite de la principalul susținător al echipei, compania Petrom, lucru ce a dus la retrogradarea imediată în liga județeană, Liga a IV-a. În 2008, susținerea financiară este retrasă de tot, singurul lucru care a ținut în viață echipa fiind promisiunile consiliului local și micii
CSM Moinești () [Corola-website/Science/316985_a_318314]
-
va întoarce într-un port irlandez, din pricina sticăciunilor provocate de furtună. După reparații și-a reluat calea către vest. Cabot și expediția sa aveau să dispară fără urmă în vastul ocean, fiind considerați pierduți pe ape. William Weston, unul dintre susținătorii lui Cabot a navigat folosind patentul lui Cabot (carta de călătorie emisă de regele Angliei) un an mai târziu (1499). Fiul lui John, Sebastian Cabot, a întreprins în 1508 o nouă călătorie spre America de nord, căutând, ca și tatăl
John Cabot () [Corola-website/Science/317005_a_318334]
-
care nu și-a atins țintă. Una din teoriile renumite ce implică acest subiect este acela cum că Zborul 93 a fost atacat și distrus în aer de avioanele de interceptare a Statelor Unite. David Ray Griffin și Alex Jones, doi susținători a teoriilor conspirației, au spus ca părți mari din fuzelajul avionului au fost găsite la câteva mile distanță de zonă principala de impact, prea departe pentru o coliziune cu solul a avionului. Unele teorii susțin că avionul a trebuit să
Teoriile conspirației atentatelor din 11 septembrie 2001 () [Corola-website/Science/317070_a_318399]
-
care restaurează Confederația Germană așa cum era înainte. E un suces (temporar) al Austriei. Prusia nu încă îndrăznea să se confrunte militar cu Austria. Regimul neoabsolutist s-a numit și Regimul lui Bach, revoluționar radical de la 1848 care a devenit un susținător al imapratului. Politic, constituția a fost suspendată. Parlamentul nu mai era cel care conducea, fiind instaurată o conducere autoritară. Guvernul era alcătuit din conservatori și ultraconservatori. Biserica își revine în forță după ce în 1853, șeful Bisericii Catolice din mediul austriac
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
de idei care promovează depășirea cadrului dualist, lărgirea spre alte naționalități, dar ideea în sine, de a se încuraja o direcție spre federalizarea imperiului, tinde să aibă spre sfârșitul secolului al XX-lea tot mai mulți adepți, cel mai important susținător fiind chiar prințul moștenitor, Franz Ferdinand. El este la începutul secolului XX în fruntea unei grupări, Cercul de la Belvedere - adepții politici ai lui Franz Ferdinand, care veneau din foarte multe naționalități. Printre adepții lui se află și români - Aurel Popovici
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
unei grupări, Cercul de la Belvedere - adepții politici ai lui Franz Ferdinand, care veneau din foarte multe naționalități. Printre adepții lui se află și români - Aurel Popovici și Alexandru Vaida-Voevod. Erau și slovaci, sârbi. Franz Ferdinand era destul de ostil maghiarilor și susținător al cauzei slavilor. În rândul acestor adepți e Aurel C. Popovici, care susține ideea unei federalizări a Austro-Ungariei. Franz Josef a considerat că dualismul este formulă ideală și că orice modificare ar duce la distrugerea imperiului. Revoluția de la 1848/49
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
laboratoarele Orhanei au fost create falsele Protocoale ale Înțelepților Sionului. Dorința de expansiune a Austro-Ungariei se adaugă la cea similară a Germaniei. În iunie 1914, asasinarea, de către un naționalist sârb, a arhiducelui Franz Ferdinand, nepot al împăratului Franz Josef și susținător al planului de formare a Triplei Monarhii, este pretextul Primului Război Mondial. Drept represalii, Austria, care era susținută de Germania, pe 23 iulie, adresează un ultimatum Serbiei. Serbia dorește soluționarea conflictului prin Curtea Permanentă de Arbitraj de la Haga, lucru refuzat de Austria
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
jurnalistul sportiv brazilian Mário Filho a încetat din viață, iar administratorii arenei au decis ca aceasta să-i poarte numele. Însă stadionul este cunoscut în continuare sub porecla "Maracană". Mário Filho este considerat unul dintre părinții stadionului, fiind printre principalii susținători ai proiectului. În 1969, Pelé a marcat pe acest stadion golul cu numărul 1.000 al carierei, în fața a 125.000 de spectatori. În 1989, Zico a înscris aici ultimul său gol pentru Flamengo și al 333-lea său gol
Stadionul Maracanã () [Corola-website/Science/317275_a_318604]
-
non-aristocrații în serviciul de stat, el a creat noi rânduri nobile și de baroni. După Războiul Scanian, sora lui, prințesa Ulrike Eleonora a Danemarcei, s-a căsătorit cu regele suedez Carol al XI-lea, a cărui mamă a fost un susținător solid al ducelui de Holstein-Gottorp. În ciuda legăturilor de familie, un război între cumnați a fost aproape din nou în 1689, când Carol al XI-lea aproape a provocat o confruntare cu Danemarca, prin sprijinul său cu exilatul Cristian Albert, Duce
Christian al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/317524_a_318853]
-
studioul lui Carlo Bugatti, și-a deschis propriul său atelier și studio. Printre artiștii care l-au influențat cel mai mult, se pot menționa, alături de extravangantul Bugatti, si Vittore Grubicy de Dragon, un pictor, dar și un entuziast și important susținător al avant-gardei milaneze de la sfârșitul secolului al 19-lea. Operele timpurii ale lui Quarti, dintre care cele mai reușite au fost expuse la aclamata Esposizione Internazionale d'Arte Decorativă în Torino (în română, "Expoziția internațională de arte decorative din Torino
Eugenio Quarti () [Corola-website/Science/317554_a_318883]
-
din nou Spania înapoi spre partea franceză. Această acordare și retragere de alianțe au diminuat poziția lui Carol ca aliat de încredere. Reîntoarcerea la alianța cu Franța a dus la creșterea nepopularității lui Godoy în timp ce s-a consolidat "partido fernandista", susținătorii Prințului Ferdinand, care înclina spre o relație strânsă cu Marea Britanie. Când i s-a spus regelui Carol că fiul său Ferdinand a apelat la Napoleon împotriva ministrului său Godoy, el a stat de partea ministrului său. În 1808, la 19
Carol al IV-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/317667_a_318996]
-
numele "Illuminati", deși ei se autodenumeau "Perfectibilii". Grupul a fost de asemenea numit Ordinul Illuminati și Illumináții Bavarezi, iar mișcarea însăși a fost raportată la Iluminism (după iluminism). În 1777, Karl Theodor a devenit conducătorul Bavariei. El a fost un susținător al despotismului iluminat și, în 1784, guvernul său a condamnat toate societățile secrete, inclusiv Illuminati. În timpul perioadei în care Illuminati putea acționa legal, mulți intelectuali influenți și politicieni progresiști s-au numărat ca membri, inclusiv Ferdinand de Braunschweig și diplomatul
Illuminati () [Corola-website/Science/317678_a_319007]
-
fugă, trupele de Securitate l-au rănit și capturat pe Spiru Blănaru. Pornind de la acest succes, Securitatea a efectuat noi și numeroase arestări, numai în noaptea de 9/10 martie fiind ridicate peste 90 de persoane din grupurile de partizani, susținători și de sprijin ai acestora. Până pe 1 aprilie 1949, grupul lui Spiru Blănaru a fost complet lichidat. În lotul lui Spiru Blănaru au fost judecați 11 partizani. Prin Sentința nr.1091/21 iunie 1949, cinci dintre acuzați au fost condamnați
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
ca moștenitor. Încercarea lui Carlos de a acapara puterea a dus la războaiele carliste. În ciuda sprijinului considerabil acordat de Biserica Romano Catolică lui Carlos și a elementelor conservatoare din Spania, Maria Christina a păstrat cu succes tronul pentru fiica ei. Susținătorii Mariei Christina și a fiicei ei au favorizat o constituție liberală și politici sociale progresiste. În schimb, suporterii lui Carlos (numiți carliști) au favorizat o întoarcere la societatea tradițională și la monarhia absolută. În cele din urmă, loialitatea armatei pentru
Maria Christina a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/317792_a_319121]
-
de pe tron pe fiica ei Isabbela la 30 septembrie 1868 iar ea s-a alăturat mamei sale în exil în Franța. Isabella a II-a a renunțat la tron în favoarea fiului său Alfonso al XII-lea la 25 iunie 1870. Susținătorii lui Alfonso l-au făcut să înțeleagă clar că nici mama nici bunica sa nu puteau juca un rol activ în efortul de a restaura monarhia. Când Alfonso al XII-lea a recâștigar coroana Spaniei la 29 decembrie 1874, li
Maria Christina a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/317792_a_319121]