102,209 matches
-
Dar era unicul, altul nu mai exista.” Nici ceea ce avea să se Întâmple ulterior peste tot În lume nu putea Însori destinul prietenului nostru. Nici al generației din care facem amândoi parte. Al oricărei generații, de fapt, ar fi să adăugăm. Exploziile conflictuale ale modernității au avertizat recent asupra primejdiilor unei globale Apocalipse. Performanțele științifice și tehnice ale contemporaneității par În acest context, ca și În situații precedente, complice teribilelor dezarticulări. Cât despre literatură, ea fusese deja evacuată de câteva decenii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai mult de alți 31 de ani, atât de actuală. „Suntem, de obicei, singuri și ne amăgim, spunându-ne că doar astfel ne putem regăsi - Încercând, de fapt, să fugim de propria noastră singurătate. Rănile sunt deschise, altele se vor adăuga mereu până când trupurile noastre vor cădea.” Într-adevăr, rănile se tot adaugă, zilnic, În trupurile și mințile și sufletele noastre slăbite, venind de la dușmani și prieteni și de la necunoscuți care nu sunt nici una, nici alta. Regăsirea de sine, rară cum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
obicei, singuri și ne amăgim, spunându-ne că doar astfel ne putem regăsi - Încercând, de fapt, să fugim de propria noastră singurătate. Rănile sunt deschise, altele se vor adăuga mereu până când trupurile noastre vor cădea.” Într-adevăr, rănile se tot adaugă, zilnic, În trupurile și mințile și sufletele noastre slăbite, venind de la dușmani și prieteni și de la necunoscuți care nu sunt nici una, nici alta. Regăsirea de sine, rară cum este, vine și azi Însă, cum a venit totdeauna, de la prieteni și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Nobelul pentru literatură: „Cine nu trăiește În literatură, nu poate supraviețui pe acest pământ”. Nu erau deloc, acestea, argumente care să-mi valideze plecarea, părăsirea limbii și a proiectelor, dar nici nu erau singurele vorbe Înțelepte pe care le tot adăugasem propriilor mele evaluări potrivnice, când m-am decis, târziu, prea târziu, să nu-mi mai pese de nimic, să mă abandonez hazardului, ucigătorului „adevăr” văduvit de artă sau „pământului”, pur și simplu, cotidianului oarecare, indiferent la și străin de fantasmagoriile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Într-o revistă ca Flacăra (probabil singurul loc În care putea apare, dat fiind jocul adulărilor și sfidărilor, specific acestei publicații) și faptul că era semnat de un jurnalist care mă atacase cu oarbă violență xenofobă În aceeași revistă se adăugau, bănuiesc, motivelor pentru care strecurasem hârtia printre lucrurile din valiză. Acum, jumătatea de pagină din Flacăra era atașată nu doar de citatele menționate, ci și de o pagină, Îngălbenită deja și ea, din The New York Review of Books, 21 iulie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tardivă, confirmare a intuițiilor sale literare de acum... peste 20 de ani. Autorul vă mulțumește, acum ca și atunci, cu aceeași emoție. Veți găsi În volumul de eseuri și relatarea istoriei interviului („A History of an Interview”), la care am adăugat, În primăvara acestui an, pentru ediția de buzunar care a apărut În octombrie, următoarea notă (post-scriptum): „Since the execution of the dictator, his servants have taken arms again. Tirelessly and ferociously, they have reactiveted their nationalist-socialist demagogy and added new
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de cărți recente, mai ales românești (Colegiale I și II, apoi Nume noi), dar și străine, traduse sau comentate la noi (Interferențe), precum și opinii despre idei culturale sau fapte din sfera altor arte (La zi); opiniilor despre confrați li se adaugă, firesc, mărturisiri autobiografice (Dialoguri). Apetența pentru dialog e explicată tocmai În interviuri. „Fidelitatea față de o unică și poate anacronică iubire: literatura” (titlul unui interviu) se leagă și de acele „motivații social-politice” (p. 95) care i-au declanșat Întotdeauna scrisul și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
stăruitoare, deschizând o carte, că nu ne este oferit un Întreg, ci doar ceea ce a scăpat din foarfecele cenzurii din ce În ce mai active. Și că devenim incapabili a ne face o părere asupra intențiilor unui autor ș...ț căruia i s-a adăugat un coautor În persoana (ar fi mai exact spus „persoanele”) cenzurii. Deoarece, mai e nevoie s-o adăugăm, În delirul de care pomeneam, cenzura nu se mai exercită acum doar sub pretexte politice, simpla calitate literară pare a fi devenit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cenzurii din ce În ce mai active. Și că devenim incapabili a ne face o părere asupra intențiilor unui autor ș...ț căruia i s-a adăugat un coautor În persoana (ar fi mai exact spus „persoanele”) cenzurii. Deoarece, mai e nevoie s-o adăugăm, În delirul de care pomeneam, cenzura nu se mai exercită acum doar sub pretexte politice, simpla calitate literară pare a fi devenit cenzurabilă. În orice caz, printre cărțile despre care am vorbit mai recent, impresia aceasta de intervenție masivă a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
global al autorului față de această rătăcire, a cărei dezbatere i se părea presantă, obligatorie, importantă și, de ce nu, „productivă”. Psihologia mulțimilor, da, ca și a Autorității care se substituie mulțimii și se revendică din ea... N-ar mai fi de adăugat decât laconica afirmație: „Ideologia și mentalitatea legionară reprezentau o formă inferioară a unui eon”, Înainte de a trimite lectorul să citească sau recitească În România postcomunistă de astăzi extraordinarul volum publicat, sub atenta și Învățata Îngrijire a lui Ion Vartic (autor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
urmă”! Nu intrau, din păcate, prea multe persoane În singura cameră de bloc În care se desfășura Party-ul Woody Allen!... Zaciu menționa pe „Iorgulești, Dimisieni, Magdalena Popescu, Raicu și Sonia, Sorin Titel, Ioana Crăciunescu, Mircea Dinescu, G. Bălăiță”, la care adăuga pe Paul Georgescu („monstruos, obez, cu figura aparent adormită, fornăind răutăți piezișe, nu mă are, evident, la stomac”). Nu, Paul nu Îl agrea, Îi și găsise o bună poreclă (cum ne găsea tuturor): Japonezul. Dacă te uitai bine, domnul Mihr-tchea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
rabinul Moses Rosen și Pompiliu Marcea pe care i le dădusem, cu rugămintea să nu le arate nimănui. „Fiindcă, Îmi spune, cred că știți că atât eu, cât și dvs. suntem sub severă supraveghere. Probabil el (ei) știu mai bine”, adăuga profesorul Zaciu. Acest „el (ei)” mă uluise chiar mai mult decât sugestia că aș (am) fi fost, cumva, mai avizați asupra supravegherii generale decât Mircea Zaciu Însuși, care, de-a lungul Întregului volum, insista că pare a fi din nou
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Întrețineați mereu o astfel de bănuială (și cum s-ar fi putut altfel, În situația dată?), deci sugestia mea, strict prietenească și fără nici o acreditare „comunitară”, nu ar fi avut de ce să vă surprindă. Nu neapărat În legătură cu această notă, aș adăuga că n-am putut Înțelege nici unele inutile accente În tratarea cazului Vicu Mândra. Pentru justificarea votului, În acest caz, mi se părea absolut suficientă și convingătoare opinia personală despre mediocritatea personajului, oricare ar fi fost numele sau originea sa (cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
legătura dintre persoana sa academică și cea politică. „Nu cred că problema trebuie evacuată, pur și simplu, pentru că un student ne-a dat de furcă cu ea. În mod special, Divinity School ar trebui să fie preocupată de problema morală”, adaugă domnul Rosengarten. Iar rabinul Rosenberg consideră că o discuție publică În legătură cu justificarea catedrei este oportună. „În cele din urmă, oamenii de știință trebuie să dezbată chestiunea. Este exact genul de tematică pe care tocmai această universitate este desemnată s-o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
martie 1994 Dragă Norman Manea, Ți-am expediat Jurnalul, te rog să-mi confirmi primirea, sper să nu se rătăcească traversând Oceanul. Noi, tot cu frica de acasă, de! Relativ la date - le-am primit, mulțumesc, dar te rog să mai adaugi: traduceri În alte limbi; premiile, nominalizate. Compendiul sper să apară la anul, nu-l văd posibil În acest an, cum, prea optimist, Îl vede Papahagi. El merge până la zi! Informația Dicționarului mare Însă se oprește la 1989, așa cum am decis
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la o cafea, Înainte de reîntoarcerea la destinațiile noastre atât de diferite. Nu doar pregătirile pentru aeroport m-au Împiedicat să mă țin de cuvânt. Consumasem ceea ce aveam să ne spunem. Mai mult ar fi fost, poate, excesiv, nu ar fi adăugat nimic esențial dialogului precedent, nici tăcerii de peste douăzeci de ani dintre noi. Amintirea „pozitivă” a primei noastre cafele de taifas trebuia lăsată așa și atât cât fusese. Nu bănuiam că avea să fie și ultima. Amintirea a revenit când am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cele mai bune, Al Dvs. A. Vieru P.S. Între timp am aflat că locuiți la N.Y., am vorbit cu Dvs. la telefon și plicul a avut șansa de a nu fi Închis, de unde și acest post-scriptum la care se adaugă salutările Ninei Cassian. * Dragă Domnule Manea, Vă mulțumesc pentru scrisoarea Dvs. din 6 august, primită azi 18 octombrie 1996 la Paris, unde mă găsesc pentru un timp mai Îndelungat. Am plecat din București În iulie și locuiesc În prezent la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un deceniu. Pe Zigu l-am sunat totuși cu puțin Înainte de plecare. Nu fuseserăm prieteni, ci, mai curând, prieteni ai unor prieteni. Astfel de implicită asociere asigura simpatie și solidaritate, fără să tensioneze efectiv comunicarea. Un avantaj la care se adăuga structura sa rațională, echilibrată, ca și alertețea cu care funcționa, nu totdeauna la vedere, În mediul social. Zigu nu era doar cercetătorul eroic, obișnuit să stea cu lunile și anii, zi de zi, În bibliotecă, În toate anotimpurile meteorologice sau
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În favoarea, nu În defavoarea revistei! Da, În favoarea revistei care nu mă prea alintase, cum Zigu știa prea bine. Directorul Îmi răspunsese sec că decizii de acest fel nu se iau la New York, ci doar la sediul național al Fundației, la București. Adăugase că, da, primise, de fapt, o propunere În acest sens, din partea unui intelectual român-american. Întreg materialul fusese trimis la București, pentru cunoștință și cercetare. Aflând știrea, Îngrijorarea mea diminuase. În conducerea română a Fundației Soros se aflau mulți prieteni ai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din America, cine și de ce lansase alarmantele zvonuri și manipulase accentele și numele. După ce ascultase, liniștit, povestea, Zigu a zâmbit: „Eram sigur că nu ești amestecat. Și mă bucură că este așa”. Zâmbea, dar părea stânjenit. Simțea, parcă, nevoia să adauge ceva. După o scurtă pauză, m-a Înștiințat că la revista la care colabora de multe decenii nu i se cenzurează nici opțiunile, nici textele. „Pot scrie ce vreau și despre cine vreau.” Îl ascultasem și eu, atent. „Mă bucură
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o arhivă de interviuri filmate cu cei mai importanți scriitori evrei contemporani. Părea un fel de parte a doua, orală, a interviului scris din 1982-1983 și ne-am și gândit, la un moment dat, la un volum În care să adăugăm textului de atunci transcrierea convorbirii de peste aproape două decenii și, eventual, și cuvântările rostite la seara ce mi se dedicase la Târgul de carte din Ierusalim, tot În 1999. Deși am izbutit, până la urmă, transcrierea, proiectul va rămâne, bănuiesc, ca
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Tema Înstrăinării și a exilului refuză clișeele: soția germană a intelectualului român refugiat În străinătăți nu pare posesoarea unei existențe mai fericite decât cea a exilatului, chiar dacă otrava nostalgiei des-țăratului, a dorului după ceea ce nu mai poate fi recuperat se adaugă tributului de cruzime cerut de imposibila renaștere În alt loc. Cocleala și fermentele celor care așteaptă, „acasă”, reîntâlnirea (bârfele, umilințele, exagerările, lingușeala, ipocrizia Îmbătrâniților și limbajul acidulat al noilor juni) fac contrapunctul și contraponderea grotescă a cadrului. O carte a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Pace... „La pace aspira... ca orice creator, ca toți cei născuți cu blestemul de a nu se resemna cu realitatea ce le-a fost dată ca viață și pentru care universul este oribil sau, În mod tragic, provizoriu și imperfect”, adăugând cuvintele ce ar putea fi ale tuturor admiratorilor scriitorului: „O, fratele meu... tu, cel puțin, ai Încercat”. Recitind Tunelul, Despre eroi și morminte, Îngerul tenebrelor, mi-am amintit, brusc, Într-o zi de toamnă 1983, că tânărul prieten de departe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Am tresărit, luminat. M-a Întrebat din ce țară vin, pentru cât timp, cum mă simt la Berlin. O, foarte drăguț, da, da, foarte drăguț din partea acestui domn amabil să se intereseze de mine! I-am mulțumit. Zâmbea, voia să adauge ceva. M-a Întrebat cum se pronunță numele meu. Dacă accentul cade pe primul a sau pe al doilea. Azâmbit, apoi, din nou. - Am observat că primiți multă poștă. Din multe direcții. Într-adevăr, primeam multe scrisori și le așteptam
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lor Înșiși”). Privilegiul enclavei izolatoare nu pare, totuși, deocamdată, pus În chestiune. Întrebându-se și Întrebându-și partenerul dacă răufăcătorul vede totuși acțiunea sa ca binefăcătoare, femeia răspunde mai decisă decât soțul: „e convins că faptele sale sunt bune”. Și adaugă, apoi, Întrebarea: „Nu este fiecare spirit solitar, singuratic?”. Soțul repetă, În loc de răspuns: „Da, chiar așa, nu este solitar fiecare spirit?”. Adevăratul răspuns va veni, Însă, curând, tot din partea soției, după ce vom Înțelege autointerogația pe care o provoacă soților Întrebările persoanei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]