102,209 matches
-
la acel personaj, la acel necunoscut, același dintre atâtea terțe persoane, de parcă s-ar fi plimbat Împreună prin același peisaj: copaci, pajiști, cer, simțind subit neputința de a ști de ce Într-un loc totul este albastru, iar În altul se adaugă norii. Simțeau toate aceste terțe persoane Înconjurându-i, Învăluindu-i ca acea sferă imensă care ne Împrejmuiește și ne privește uneori cu un ochi străin, sticlos, făcându-ne să tremurăm atunci când zborul unei păsări taie, de-a lungul, o urmă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
seama că urma să se Întâmple din nou”... Și se trezește vorbind soțului de care se credea Însoțită pentru totdeauna: „Eram infideli unul celuilalt chiar dinainte de a ne Întâlni”... Imediat apoi, amintindu-și imposibilul adevăr, mai adevărat decât cel verificabil, adaugă: „ne iubeam Înainte de a ne cunoaște”. Exaltarea fidelității, dinaintea infidelității, comandă o grăbită acțiune de recuperare și reechilibrare. „Părea că tensiunea infinită a iubirii sale trecuse brusc dincolo de prezent În acea inițială infidelitate, de parcă ar fi provenit dintr-o formă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
asemănători. New York, 1996 (Familia, nr. 7-8/1999) Traducerea citatelor: Delia Radu Scrisoare către prietenii germanitc "Scrisoare către prietenii germani" Exilul a Început pentru mine În 1987, În Berlinul Occidental. Cuvântul BERLIN, cu o particulară rezonanță traumatică În copilăria mea, Își adăuga atunci o nouă semnificație pentru pribeagul care, deși nu mai era tânăr, era somat să reînceapă, ca un nou-născut, Inițierea. Berlinul În care ajunsesem, după extravagante aventuri, ca bursier DAAD (Berliner Künstlerprogramm) era „occidental”, Într-un mod deloc obișnuit. În spatele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-o doar ca o exigență firească și laică. Premisele, probabil, previzibile ale unui „outsider”, de ieri și de azi. Ediția germană, relativ Întârziată, a volumului Despre clovni are pentru mine o importanță particulară. La motivele sugerate deja, ar fi de adăugat faptul că am revenit adesea, nu Întâmplător, În ultimii ani, la Berlin și În Germania, unde și-au Început aventura cărțile exilului meu. Tocmai Germaniei i-a revenit paradoxala sarcină de a re-dovedi cât de relativă poate deveni comunitatea de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Tadzio, ci văzuse gențile noastre pline de conserve socialiste. Nu venisem să-i revăd pe Pietro, Alta și Cellino, eroii Actului venețian al lui Camil, care Îmi fascinase tinerețea, ecou reiterat și fabulos al versului eminescian căruia adolescența, sceptică, Îi adăugase un semn de Întrebare: „S-au dus zilele falnicei Veneții?”... Venisem pentru Aschenbach, de a cărui vârstă mă apropiam. Mi-a fost dat, Însă, să mi-o reamintesc, de fapt, pe mama mea, rămasă departe, În vechea ei neliniște că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
recreat continuu, ca text, deci ca viață, și l-a transgresat, astfel, În magică și austeră angajare. Cele trei imposibilități kafkiene ar fi: imposibilitatea de a nu scrie, imposibilitatea de a scrie În germană, imposibilitatea de a scrie altfel. Kafka adaugă acestora o a patra, atotcuprinzătoare imposibilitate, anume: „imposibilitatea de a scrie”, ceea ce se traducea, În cazul său, În imposibilitatea de a trăi, imposibilitatea de „aîndura viața”, cum ne relatează o pagină de jurnal. „Întreaga mea ființă este orientată spre literatură
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a Înstrăinării. Expatrierea fusese uneori o somație imediată, urgentă, chiar demonică. „Jegoasa liotă - așa i-am auzit vorbind despre evrei”, ne mărturisește Kafka În una dintre scrisori. „Eroismul de a persista În același loc, În pofida a toate, este eroismul gândacului”, adăugase. Metamorfoza poate fi văzută, din acest punct de vedere, ca una dintre cele mai puternice reprezentări literare ale Holocaustului ce avea să vină, dar și ale condiției străinului și exclusului, căruia moartea Îi consfințește Înstrăinarea ultimă, excluderea ultimă. Kafka a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la el Însuși, Cioran continua astfel: „Îmi uram țara, uram fiecare om și Întregul univers; așa că, În final, nu Îmi mai rămânea nimic de făcut decât să mă urăsc pe mine Însumi; În nemărginita mea disperare, am și făcut-o”. Adăuga apoi: „Când privesc Înapoi... reneg un om total diferit, tot ceea ce Înseamnă «Eu» se află acum În altă parte, la două mii de leghe de locul unde eram”. Deși afirmațiile sale sunt uneori ambigue sau superficiale (considera, de exemplu, că „greșeala
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
când antisemitismul românesc era În floare, iar iconoclastul rebel Cioran era deja un susținător al mișcării politice de extremă dreaptă, el s-a dovedit gata să adopte „banalul” punct de vedere că „spiritul antinațional” evreiesc era o amenințare pentru țară. Adăuga, Însă, că amenințarea venea din „superioritatea” evreiască. O declarație paradoxală, destul de Îndrăzneață Într-o perioadă În care legile antisemite se bazau pe prezumția inferiorității „rasei evreiești”, fără a fi neapărat o afirmare a simpatiei și solidarității față de „inamicii” țării. În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
calificativul maxim (A) pentru incitarea, stimulantă și neliniștitoare, la dezbatere.” „Bine scris, dar pare opera unui Rinocer. Argumente convingătoare, deși ceva Îmi spune că a greșit ținta” - scria pe alt bilet, implicând că autoarea lucrării fusese identificată („she” - ea); se adăuga un ezitant B/-B. Un +B rămânea necomentat. Caligrafia atrăgătoare, fără notă, debuta cu o Întrebare: „Transgresie sau transcendență? Autorul lucrării poate fi stalinist sau fascist, dar nu Îl cred revoluționar. Da, există destule motive pentru a provoca gălăgie Într-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o Întreagă lume, care nu mai era a sa. Fusese, până la capăt, un Înverșunat dușman al morții, sub toate formele ei. Visa mereu să scape, cumva, de inevitabil. „Adevărul este În imaginar”, repeta. Reafirmându-și constant religiozitatea, nu uitase să adauge: „n-am reușit să cred destul”, „sunt ca cel care se roagă zilnic: «Doamne, fă-mă să cred»”. Se resemnase, În final, cum o arată „Testamentul” publicat de Figaro În ziua morții sale: „Poate că după va fi bucuria...”. Rinocerii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu te du. Profită de distanță.” * În discuția de la Uniunea Scriitorilor din 1978, Îl Întrebasem pe Bellow dacă ar opta Între Herzog și Humboldt. Între intelectualul raționalist, umanist, contemplativ, inadaptat și artistul genialoid, damnat, excesiv În toate. „Dificilă chestiune”, răspunsese, adăugând că se simte legat de ambele personaje. În 1999, În America i-am repus Întrebarea, amintindu-i Întâlnirea de la București. Am adăugat, la rându-mi, că am impresia că a devenit tot mai aproape de artist, că are o funciară neîncredere
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și Humboldt. Între intelectualul raționalist, umanist, contemplativ, inadaptat și artistul genialoid, damnat, excesiv În toate. „Dificilă chestiune”, răspunsese, adăugând că se simte legat de ambele personaje. În 1999, În America i-am repus Întrebarea, amintindu-i Întâlnirea de la București. Am adăugat, la rându-mi, că am impresia că a devenit tot mai aproape de artist, că are o funciară neîncredere În intelectual. „Poate. Nu m-am gândit la asta. Obișnuiesc să nu mă gândesc la Întrebări reale. Ar devia treaba scriitorului. Ele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
opt, cu focalizare pe câteva povestiri emblematice. „Stânga și dreapta, umăr la umăr, ar plesni de dispreț față de marele personaj al Marei!”, scria referentul despre fetița creștină care moare În lagărul de exterminare a evreilor descris În povestirea Puloverul. Mesajul adăuga: „Eu o iubesc pe Mara- și din această cauză Îl iubesc pe Manea”. Încă mai intens părea atașamentul său literar, și nu numai literar, față de nuvela Lipova. Cita un pasaj pe care Îl invoca drept premisă a relației noastre. Era
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vrăji și vrăjeli pe care o gașcă de pontifi, uzurpând și monopolizând reprezentarea culturii și spiritualității românești, le propagă drept specifice. În schimb, câtă tristețe și autoironie, răbdare și blândețe, zeflemea, mândrie și cultură adevărată, fără tricolor și cruce”. Și adăuga: „Apropo de «specificul românesc»: ce mult am iubit amestecul de zeflemea, autoironie și franchețe, cu ambele picioare pe pământ! Și ce mult Îmi lipsește aici, printre nemți, filosofi morocănoși! Ce dor permanent și veninos! Dorul nu m-a părăsit. N-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vreme după uciderea fiului său Gad, reporter fotograf În Războiul din Golf, de care era despărțit de multă vreme, Paul Îmi scria: „Durerile rămân dureri. Fiul Împușcat anul trecut, În Vinerea Mare, de ostașii lui Saddam Hussein, n-a Înviat”. Dar adăuga, În chiar rândul următor: „Mă apasă atrocitățile din Iugoslavia, din Caucaz, din Sri Lanka. Mă apasă soarta țiganilor. Și mi-e groază de skinheads. Cartierul nostru nu l-au cercetat Încă, dar dincolo de Zidul dărâmat n-aș mai avea curaj să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
crispare!) greu de găsit În jur. Deși avea mult mai multe de Împărțit și Împărtășit cu exilatul emancipat peste Ocean decât presupunea relația traducător-autor și chiar relația scriitor-scriitor, „complicele” berlinez se ținuse de cuvânt și În privința traducerilor. Paul Schuster a adăugat celor peste cinci mii de pagini excelent traduse din literatura română părți din Roboterbiographie, volumul de eseuri Colwns, dificilul roman Der schwarze Briefumschlag. Lucrând, În 1983, la traducerea Puloverului, povestirea cu care aveam să debutez În Occident, Paul Îmi scria
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În Neue Zürcher Zeitung: „Nimeni nu poate ocoli Auschwitzul. Auschwitz este punctul negativ culminant al civilizației noastre: nu există nimic care să depășească Auschwitzul. În jurul acestui fapt monstruos lumea se va mai istovi multă vreme”. Pentru a Întregi imaginea, aș adăuga acestor citate complementare cele afirmate de Imre Kertész În 1990 În revista Szombat, În care Holocaustul, văzut ca o „cultură”, este situat În context postbelic. Referindu-se la supraviețuitorii deveniți scriitori care, ulterior, s-au sinucis (Primo Levi, Jean Amery
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de gulaș” al ultimelor decenii, prezentat drept „consens social”, o dictatură relativ limitată (incomparabilă cu cea din România), era lăudat În Occident tocmai pentru acest pragmatism aparent benign. Pentru autorul de la Budapesta, Însă (ca și pentru cel de la București, aș adăuga), „dezgustul și depresia” cu care se scula În fiecare dimineață Îl plonjau instantaneu În „lumea pe care voia s-o descrie”, model „socialist” al universului concentraționar. „Nu știu dacă În Occident, Într-o societate liberă, aș fi fost capabil să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În comun cu literatura?”. Există o linie de netrecut, crede Kertész, care Îl separă de literatură și idealurile ei: Auschwitz. „Când se scrie despre Auschwitz, trebuie știut că, cel puțin Într-un sens, Auschwitz a pus literatura În suspensie”. Și adaugă, apăsat: „Nimic după Auschwitz nu a negat Auschwitzul. În scrierile mele, Auschwitz nu apare niciodată la trecut”. Fisura umană profundă produsă de grozăvia cu acest nume și de cele similare ei poate fi deslușită, crede Kertész, În creația europeană postbelică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
coșmarul post-Holocaust, B. va refuza, și el, să-și vândă sufletul. Kurti spune despre B.: „El a evitat orice participare, nu s-a amestecat, n-a fost vreodată credincios, nu s-a răsculat și n-a fost dezamăgit”. Iar Oblath adaugă: „Aș spune, mai curând, că nimeni nu a suportat acești 40 de ani cu atâta eleganță. Plutea”. Nu poate fi omisă, Însă, nici opinia lui Iudit, martira căsniciei. Neavând experiența Auschwitzului decât prin părinți și prin căsătoria cu cel care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
câte alte veșminte clovnești Îmbrăcăm În cele mai variate ocazii din viață”. De la acea primă Întâlnire, „chiar dacă nu au lipsit, pentru nici unul, și momentele triste, am râs de mai multe ori Împreună”. Așa, „puțin În glumă, puțin ca să nu murim”, adaugă Claudio, căruia Îi place să repete zicala hasidică, sunând bine În orice limbă, că omul provine din și sfârșește În praf, dar Între timp poate bea un pahar de vin bun. Cascada Niagara nu fusese singura comicărie a acelor zile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sau despre prostituatele omorâte de protectorii lor. Dacă ați plâns citind toate astea, aveți dreptul să plângeți și la moartea prințesei Diana. Dacă ați plâns Însă doar la funeraliile ei, sunteți mai rău decât insensibilă, sunteți proastă. La sfârșit, am adăugat, ipocrit: am simțit În scrisoarea dumitale sensibilitate, sunt sigur că plângi și pentru toți ceilalți”. Am evocat și studenții clasei noastre. Magris aprecia, entuziasmat, directitatea Întrebărilor lor, spiritul lor critic și deschis. „Am fost impresionat de relația lor directă cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a ceva Încă amorf. „Subconștientul nu poate fi transcris, este mister. Visurile scrise nu sunt vise. Scrie autorul În vis sau În ficțiune, de fapt?”, Întreba Jared, studentul din California. „Putem avea Încredere În voci moarte?”, Întreba altă studentă. „Ce adaugă epicului sfidarea regulilor mortalității? Narațiunea devine o incursiune spirituală. Nu morții Îi obsedează pe cei vii, ci aceștia Îi somează să apară, să rezolve dileme, să dea răspunsuri rămase obscure. Halucinația devine metodă literară, romanescă. Produs al imaginației care convoacă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a fi posedat de privirea noastră)... Ca și cum pictorul nu ar putea În același timp să fie văzut În pânza În care este reprezentat și să și vadă ceea ce el Înfățișează acolo. El domnește pe pragul acestor două vizibilități incompatibile”. Studenta adăuga: „Antonio Tabucchi pare decis să ne reveleze ceea ce ar putea fi de partea cealaltă a pânzei sale. Ceea ce este, adică, prin definiție și circumstanțe, necunoscut, dar poate fi, prin asumarea imaginarului, reprezentat. Autorul refuză să accepte relația de mutuală excludere
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]