104,954 matches
-
ca Franz este următoarea victimă cu ajutorul căreia păpușa ar putea să capete din nou viață și îl atrage în laborator, făgăduindu-i că o va revedea pe Coppélia. În timp ce o caută pe Coppélia, "rivala" sa, Swanilda pătrunde, o dată cu publicul, în laboratorul lui Coppélius. Aici, ea îl întâlnește pe invitatul-impostor care tocmai se dezbrăcase de hainele păpușii. Pentru a nu fi surprins și de către Coppélius, acesta reușește să fugă. Swanilda descoperă câteva personaje ce par a fi prizonierii lui Coppélius. Speriată de
Coppélia () [Corola-website/Science/307538_a_308867]
-
Speriată de tot ceea ce vede, Swanilda vrea să fugă. Dar, deodată, o zărește pe cea pentru care venise aici, Coppélia. Swanilda se îmbracă în hainele acesteia, din dorința de a-i juca o farsă lui Coppélius. În acel moment, în laborator intră Coppélius care îl trage după el pe Franz. Acum băiatul se află în puterea magicianului, care îl adoarme, hipnotizându-l. Coppélius trebuie să se pregătească pentru întâlnirea cu femeia perfectă. "Servitorii" săi îl ajută. Îi lustruiesc pantofii, îl piaptănă
Coppélia () [Corola-website/Science/307538_a_308867]
-
că apare în sud. Fenomenul nu este exclusiv terestru, fiind observat și pe alte planete din sistemul solar, precum Jupiter, Saturn, Marte și Venus. Totodată, fenomenul este de origine naturală, deși poate fi reprodus artificial prin explozii nucleare sau în laborator. Aurora apare în mod obișnuit atât ca o strălucire difuză cât și ca o cortină extinsă în spațiu orizontal. Câteodată se formează arcuri care își pot schimba forma permanent. Fiecare cortină este compusă dintr-o serie de raze paralele și
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
lor pentru a acompania proiectul "Starfish Prime", contrazicând rapoartele oficiale care indicau aurora artificială ca improbabilă. Fenomenul a fost filmat pe Insula Samoa, situată la o distanță de 3 200 Km de insula Johnston, locația exploziei. Simulări ale efectului în laborator au început să fie produse la finalul secolului XIX de către omul de știință norvegian Kristian Birkeland, care a demonstrat, utilizând o cameră de vid într-o sferă, că electronii erau atrași de regiunile polare ale sferei. Recent, cercetătorii au reușit
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
Anders Celsius au fost primii care au înregistrat evidențe ale controlului magnetic când se observau aurorele. Henry Cavendish a calculat în 1768 altitudinea la care apare fenomenul, însă a fost abia în 1896 când prima auroră a fost reprodusă în laborator de către Kristian Birkeland. Omul de știință, a cărui experimente în camera de vid cu raze de electroni și sfere magnetice au demonstrat că electronii se orientau spre regiunile polare, a propus în 1900 ipoteza conform căreia electronii din auroră ar
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
în jurul mașinăriilor decât în jurul oamenilor, are puțini prieteni pe lângă Crono. Are un interes aprig în știință, alimentat de un accident ce a paralizat picioarele mamei sale cu câțiva ani în urmă, și acum casa ei este plină cu echipament de laborator și cu mașinării. În 2300 d.Hr., Robo este un robot cu o personalitate aprinsă creat pentru a ajuta oamenii. Un dezastru mondial l-a lăsat stricat din 1999 d.Hr., dar după ce Lucca îl găsește și îl repară, el
Chrono Trigger () [Corola-website/Science/306521_a_307850]
-
fost scos din cadrul activ al armatei. Între 1919 și 1922 Himmler a studiat agronomia la Universitatea Tehnică München, după ce fusese ucenic la o fermă.. De la obținerea diplomei până la tentativa de puci a lui Hitler (1923), Himmler a fost salariat al laboratorului unei fabrici de îngrășăminte chimice din München. În studenție, a fost membru în două asociații studențești de tip „Burschenschaft”, naționaliste, din categoria „schlagende Verbindungen” (verbatim: „asociații care lovesc”), în care se practica duelul cu sabia și „mensura” (aplicarea de tăieturi
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
interpretante de mare complexitate. Se mai pot extrage concluzii din datele senzoriale comunicate de corpul nostru fie în stare de sănătate sau de boală. Spre exemplu un medic bun poate spune ce disfuncție are cineva pe baza unor analize de laborator, a câtorva descrieri de stare comunicate de pacient, sau pur și simplu prin analiza atentă a comportamentului și afirmațiilor acestuia. Se mai pot desprinde concluzii din observarea atentă a diferitelor relații interpresonale, când parteneri în relații creative comune, de afaceri
Concluzie () [Corola-website/Science/306644_a_307973]
-
Științe Agricole a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, cu sediul la Chișinău, al cărei decan în anii 1936-1938 a fost Agricola Cardaș. Prin grija profesorului Agricola Cardaș, după înființarea Facultății de Științe Agricole din Chișinău, au fost create 4 laboratoare de Zootehnie cu ferme didactice și un atelier de material didactic, în care se confecționau mulaje și instrumentar zootehnic. Rezultatele activității științifice îl situează în poziția de fondator al științei zootehnice în Moldova. În 1920, Agricola Cardaș a înființat publicația
Agricola Cardaș () [Corola-website/Science/306672_a_308001]
-
Forestiere, laureat al Premiului de Stat, Constantin Georgescu, profesor în științe silvice, fost P.N.Ț.-ist, exclus din P.M.R., care deținea funcția de director al secției de protecția pădurilor, profesorul Eliescu Grigore, fost legionar, care deținea funcția de șef al laboratorului de combatere a insectelor, inginerul Mircea Ștefănescu, șeful Biroului protecția pădurilor din Departamentul Silviculturii, membru al Frățiilor de Cruce. Din materialele informative, de anchetă și din documentele oficiale conducerea ministerului a ajuns la concluzia că aceștia duseseră activitate antistatală prin
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
didactic de profesor universitar la Universitatea Tehnică Cluj-Napoca (UTCN) (din 1995). A urmat stagii de perfecționare la universități din alte țări: Universitatea din Annecy, INSA Toulouse, Universitatea din Poitiers (Franța) și la Universitatea din Wuppertal (Germania). A realizat un nou laborator destinat disciplinei "Metoda Elementului Finit". El este membru al Consiliului Profesoral al Facultății de Mecanică din cadrul UTCN și membru al Senatului UTCN. De asemenea, a deținut funcțiile de șef al Catedrei de Rezistența materialelor din cadrul UTCN; redactor la Buletinul Științific
Mihail Hărdău () [Corola-website/Science/306718_a_308047]
-
fost fizician britanic. a manifestat interes încă din tinerețe pentru experimentele în domeniul științelor naturii. A studiat la "Trinity College, Cambridge", unde s-a făcut remarcat prin rezultatele deosebite la învățătură. La vârsta de 20 ani a fost primit la Laboratorul Cavendish, condus de vestitul savant Ernst Rutherford. Era perioada când se făceau descoperiri epocale în fizică, iar laboratorul Cavendish a avut o contribuție însemnată în acest sens. Tânărul Gray avea posibilitatea să lucreze cu mulți savanți vestiți, unii dintre ei
Louis Harold Gray () [Corola-website/Science/306727_a_308056]
-
Trinity College, Cambridge", unde s-a făcut remarcat prin rezultatele deosebite la învățătură. La vârsta de 20 ani a fost primit la Laboratorul Cavendish, condus de vestitul savant Ernst Rutherford. Era perioada când se făceau descoperiri epocale în fizică, iar laboratorul Cavendish a avut o contribuție însemnată în acest sens. Tânărul Gray avea posibilitatea să lucreze cu mulți savanți vestiți, unii dintre ei laureați ai Premiului Nobel. Aici s-a format definitiv personalitatea sa și în anii următori s-a străduit
Louis Harold Gray () [Corola-website/Science/306727_a_308056]
-
însemnată în acest sens. Tânărul Gray avea posibilitatea să lucreze cu mulți savanți vestiți, unii dintre ei laureați ai Premiului Nobel. Aici s-a format definitiv personalitatea sa și în anii următori s-a străduit să introducă atmosfera "Cavendish" în laboratoarele și lucrările sale. În anii aceștia, Gray s-a ocupat foarte mult de studierea interacțiunii dintre radiație și masă. Într-una din primele sale lucrări, în 1929, a enunțat principiul camerei concave, independent de lucrările mai vechi ale lui W
Louis Harold Gray () [Corola-website/Science/306727_a_308056]
-
La sfârșitul anilor '30, împreună cu colaboratorii săi, a construit un generator de neutroni, în vederea cercetării acțiunii radiației ionizante asupra corpurilor vii. Aceste cercetări de biologie erau legate de lucrări fundamentale de dozimetrie neuronică, în care a folosit experiența acumulată în cadrul laboratorului Cavendish. După terminarea celui de-al doilea război mondial, Gray a activat în posturi de conducere din clinici mari, de exemplu la Hammersmith Hospital, iar din anul 1953, până la sfârșitul vieții sale fizice, la Mount Vernon Hospital. A depus eforturi
Louis Harold Gray () [Corola-website/Science/306727_a_308056]
-
A4, 48 pagini policromie Revista „Spitalul” a participat în calitate de partener media la Prima Conferință Internațională „Efecte colaterale ale medicației antiinfecțioase”, 4-6 octombrie 2006, București, organizată de Societatea Română de Chimioterapie precum și la Al 5-lea Congres Național al Medicinei de Laborator, 2-5 noiembrie 2006 Brașov, organizat de Societatea Română de Laborator.
Spitalul () [Corola-website/Science/306734_a_308063]
-
media la Prima Conferință Internațională „Efecte colaterale ale medicației antiinfecțioase”, 4-6 octombrie 2006, București, organizată de Societatea Română de Chimioterapie precum și la Al 5-lea Congres Național al Medicinei de Laborator, 2-5 noiembrie 2006 Brașov, organizat de Societatea Română de Laborator.
Spitalul () [Corola-website/Science/306734_a_308063]
-
de remarcabile cadre didactice, printre care s-au numărat: Paul Bujor, Ion Borcea, Ion Simionescu, Mihail D. David, Al. Popovici, Petre Bogdan și alții. După trecerea examenului de licanță în anul 1915 își începe cariera didactică universitară ca asistent la Laboratorul de Zoologie al Universității ieșene de sub conducerea profesorului Ion Borcea. A făcut studii de specializare la Institutul de Zoologie al Universității din Basel (Elveția) și la Universitatea din Grenoble (Franța), unde absolvă, în 1926, secțiile de Piscicultură și Hidrobiologie aplicată
Constantin Motaș () [Corola-website/Science/306761_a_308090]
-
lucrat ca asistent în aceași instituție. În 1923 primește titlul de doctor docent, în 1922 pe cel de doctor în științe tehnice. Întors în țară primește un post de profesor la Școala Politehnică din Timișoara în 1925. Aici înființează primul laborator de tehnică a tensiunilor înalte din țară (1927). În 1929, Andronescu a fost director al Poștei Telegraf din București. s-a născut la Zürich în familia lui Nicolae și a Mariei Andronescu. Părinții erau originari din Bârlad, iar tatăl său
Plautius Andronescu () [Corola-website/Science/306755_a_308084]
-
care tocmai punea pe picioare studiile tehnice la nou-înființata Școală Politehnică din Timișoara. La invitația doctorului Leonida, acceptă să primească șefia catedrei de electrotehnică și electricitate, pe care o va conduce timp de 40 de ani. Aici înființează și primul laborator de tehnică a tensiunilor înalte din țară (1927). A făcut parte din primul birou de conducere a Comitetului Electrotehnic Român. A fost și rectorul Politehnicii în perioada războiului (1941-1944). Pe lângă activitatea didactică desfășoară o bogată activitate și pe plan practic
Plautius Andronescu () [Corola-website/Science/306755_a_308084]
-
publică. Din 1983 pînă la 1998 a fost farmacist diriginte la Spitalul raional Fălești, Farmacia Centrală Raională Fălești. Din 1998 pînă la 2001 a fost șef de secție la Ministerul Sănătății. Din 2001 pînă la 2004 a fost șef de laborator la Institutului Național de Farmacie, iar din 2004 pînă la 2005 - șef Departament asigurări medicale în compania Internațională de Asigurări “QBE ASITO” În anul 2005 a devenit deputat în parlamentul Republicii Moldova de Legislatura a XVI-a în fracțiunea parlamentara PDM
Valentina Buliga () [Corola-website/Science/306767_a_308096]
-
École polytechniques" din Franța sau Universitatea din Karlsruhe din Germania de azi, filozofia fondării MIT, ""a învăța prin a face"" (în original "learning by doing"), a făcut din acest institut politehnic una din instituțiile care a pionierat utilizarea educației în laborator ca o metodă importantă de studiu, în cazul majorității profilelor, mai ales în cazul cercetării din primii ani de studii, respectiv cu totul particular în cazul studierii arhitecturii. În timpul celui de-al doilea război mondial, datorită fondării federale a programelor
Massachusetts Institute of Technology () [Corola-website/Science/306807_a_308136]
-
poeții americani D.M. Timney și Michael Cotner, al volumului de poezie "Transatlantic Crossings. The Constant Language of Poetry" (TJMF Publishing, USA, 2006)" A lucrat ca asistent medical în mai multe locuri de muncă, între care sanatoriul deja menționat aici, un laborator de toxicologie, un cabinet privat de cardiologie, un serviciu de promovarea sănătății, experiențe care i-au influențat scrisul. În 2008 obține licența în psihologie în cadrul Facultății de Sociologie-Psihologie a Universității „Spiru Haret” din București, iar în 2010 "master"-ul în
Vasile Baghiu () [Corola-website/Science/306864_a_308193]
-
Copenhaga, Olanda. Periodic a mai fost invitat să conferențieze în Germania, la Institutul Politehnic din Darmstadt și la Universitatea din Frankfurt pe Main. Activitatea sa științifică s-a concentrat asupra fizicii nucleare teoretice. În 1974 este numit directorul adjunct al Laboratorului Reacții Nucleare al Institutul Unificat de Cercetări Nucleare de la Dubna, din Uniunea Sovietică, până în anul 1977, iar în perioada 1983-1986 este vicedirectorul Institutului. Aici a condus cercetări experimentale care au avut ca rezultat descoperirea unei noi dezintegrări exotice în care
Aureliu Emil Săndulescu () [Corola-website/Science/306894_a_308223]
-
după celelalte trei anterior cunoscute: alfa, beta și gama: radioactivitatea cluster sau de nuclei mari atomici. În timpul vizitei la Universitatea din Frankfurt a dezvoltat o noua "Teorie a fragmentarii pentru producerea nucleelor supragrele". Aceasta a condus efectiv la producerea în laborator a unor astfel de nuclee. A fundamentat "Teoria microscopică a dezintegrării alfa", recunoscută în mediile științifice internaționale. A dezvoltat (1977) "teoria dezintegrărilor exotice a nucleelor mai grele decât plumbul" și a făcut predicția, confirmată în mod strălucit în 1983, a
Aureliu Emil Săndulescu () [Corola-website/Science/306894_a_308223]