106,336 matches
-
de poezie de la Bor (1988), Crvenka (1997), Ni? (1989), la care se adaugă Premiul Uniunii Scriitorilor din Republică Srpska, în 1995, Medalia pentru merite deosebite a Uniunii Mondiale a Sârbilor (Geneva-Beograd, 1998) și multe altele. Aceasta personalitate a culturii și literaturii sârbe, pe lângă misiunea să de poet, îndeplinește alte servicii importante: conduce o revistă literară a sârbilor din România, Knjijevni jivot/ Viața literară (din 1985), din 1992 este deputat în Parlamentul României, din 1996 preda la Catedră de limba sârbă a
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
evreiască din Cehia, Moravia, dar probabil și din Luzacia și actuala Polonie. În limba ebraică există mai multe denumiri ale acestui grai printre care cea mai corectă pare a fi denumirea "ceha evreiască". Conform Jiřinei Šedinová, specialistă în cultura și literatura evreilor din Cehia, termenul "leșon kenaan" desemnează chiar limba cehă. Deși în mod curent întâlnim afirmații conform cărora "leșon kenaan" ar fi o limbă de sine stătătoare, singura sursă a cunoașterii graiului vorbit de evreii cehi în evul mediu sunt
Limba cnaanică () [Corola-website/Science/305306_a_306635]
-
leșon kenaan" este practic necunoscut, iar în paginile Wikipediei cehe a avut loc o discuție dacă o limbă evreiască bazată pe ceha medievală a existat într-adevăr și dacă merită ca Wikipedia cehă să-i consacre un articol. Šedinová, Jiřina: "Literatura a jazyk Židů v Českých zemích", v EUROLITTERARIA & EUROLINGUA 2005, Technická univerzita v Liberci, Liberec 2005
Limba cnaanică () [Corola-website/Science/305306_a_306635]
-
unul cu 12 luni și altul cu 18 luni. Studiul a fost publicat, în serial, în revista ”Sămănătorul”, începând din luna aprilie, 2014 și până în luna octombrie, 2014, ultima serie (a VI-a), după cartea lui Ion Mocioi Din istoria literaturii Din creația literară Brâncușiologie Monografie Istoria artei Istorie Folclor Alte cărți Comunicările la manifestările culturale și științifice sunt inserate în volumul omagial. Fiind numeroase, amintim doar că: Publicațiile gorjene îi publică frecvent articolele documentare, fie mai vechi, fie mai noi
Ion Mocioi () [Corola-website/Science/305323_a_306652]
-
fost, de asemenea, secretar de stat, fără apartenență politică, la Ministerul Culturii, în Guvernul Văcăroiu. Mihai Ungheanu s-a născut la 17 martie 1939, la Slobozia, părinții săi fiind refugiați din Ardeal. A absolvit, în 1963, Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității București, devenind imediat doctorandul profesorului Alexandru Piru. Și-a dat doctoratul în "Istoria Literaturii Române" în 1983. La începutul carierei a colaborat la "„Viata studențească”" și "„Scânteia tineretului”" (1963-1964). Începând din anul 1993, a fost profesor universitar
Mihai Ungheanu () [Corola-website/Science/305337_a_306666]
-
s-a născut la 17 martie 1939, la Slobozia, părinții săi fiind refugiați din Ardeal. A absolvit, în 1963, Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității București, devenind imediat doctorandul profesorului Alexandru Piru. Și-a dat doctoratul în "Istoria Literaturii Române" în 1983. La începutul carierei a colaborat la "„Viata studențească”" și "„Scânteia tineretului”" (1963-1964). Începând din anul 1993, a fost profesor universitar la Facultatea de Sociologie a Universității București, predând cursurile de sociologie a literaturii; șef catedră Știintele Comunicării
Mihai Ungheanu () [Corola-website/Science/305337_a_306666]
-
dat doctoratul în "Istoria Literaturii Române" în 1983. La începutul carierei a colaborat la "„Viata studențească”" și "„Scânteia tineretului”" (1963-1964). Începând din anul 1993, a fost profesor universitar la Facultatea de Sociologie a Universității București, predând cursurile de sociologie a literaturii; șef catedră Știintele Comunicării la Institutul Național de Informații București; profesor la Facultatea de Sociologie și Facultatea de Limbi și Literaturi Străine ale Universității Spiru Haret București. În anii '70 - '80 a fost apropiat de grupul protocroniștilor, fiind unul dintre
Mihai Ungheanu () [Corola-website/Science/305337_a_306666]
-
din anul 1993, a fost profesor universitar la Facultatea de Sociologie a Universității București, predând cursurile de sociologie a literaturii; șef catedră Știintele Comunicării la Institutul Național de Informații București; profesor la Facultatea de Sociologie și Facultatea de Limbi și Literaturi Străine ale Universității Spiru Haret București. În anii '70 - '80 a fost apropiat de grupul protocroniștilor, fiind unul dintre promotorii revistei "„Luceafărul”". O lungă perioadă de timp, a fost redactorul șef-adjunct al acestei reviste, semnând un mare număr de cronici
Mihai Ungheanu () [Corola-website/Science/305337_a_306666]
-
În anii '70 - '80 a fost apropiat de grupul protocroniștilor, fiind unul dintre promotorii revistei "„Luceafărul”". O lungă perioadă de timp, a fost redactorul șef-adjunct al acestei reviste, semnând un mare număr de cronici dedicate celor mai importanți reprezentanți ai literaturii române contemporane. De asemenea, a fost un apropiat al lui Eugen Barbu și un colaborator al revistei Săptămîna. După 1990 a colaborat cu Corneliu Vadim Tudor, înscriindu-se în PRM și continuînd nota naționalistă, de data aceasta în politica activă
Mihai Ungheanu () [Corola-website/Science/305337_a_306666]
-
Membru al Asociației Oamenilor de Teatru din 1968; Membru UNITER (Uniunea teatrală din România) din 1990. Colaborări cu teatre din țară și străinătate, cu Televiziunea Română și Teatrul Radiofonic. Publică cronici și eseuri teatrale, traduceri și studii introductive în volume din literatura franceză (1967-1990). Regizor de teatru și director artistic la teatrele Țăndărică, Ion Vasilescu și Al. Davila (1968-1990). Redactor șef și apoi director al cotidianului ”Viitorul Românesc”. Președinte al Trustului de Presă și al Editurii Viitorul Românesc (1991-1994). Fondator al Societății
Radu Boroianu () [Corola-website/Science/305335_a_306664]
-
(n. 27 februarie 1960, Valea Chioarului, județul Maramureș) este un profesor de literatură contemporană, conducător de doctorat, critic literar, poet și eseist. A făcut studiile liceale și universitare la Cluj și București, Facultatea de Litere, specializarea română-spaniolă. În anii studenției, a făcut parte din redacția revistei studențești Echinox din Cluj. În anii ‘90
George Achim () [Corola-website/Science/305336_a_306665]
-
din Viena. Este membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj Napoca. A fost un senator PNȚCD, în legislatura 1996-2000 ales în județul Satu Mare. Cele mai importante volume publicate de George Achim sunt: Una dintre cele mai fermecătoare cărți pentru copii din istoria literaturii române, cronică publicată de Alex. Ștefănescu în revista "România Literară", 2005 George Achim - inconfortul „stării de gratie“, cronică publicată de Ion Pop în revista "Cultura", 2009 În versuri largi și maiestuoase, cronică publicată de Titu Popescu în revista "Steaua", 2011
George Achim () [Corola-website/Science/305336_a_306665]
-
1998, a fost distins cu premiul Asociației Scriitorilor din Cluj pentru volumul "Hamlet, între vocație și datorie morală". Grigore Zanc a publicat peste 200 studii, articole și eseuri în România și peste hotare, pe teme de filosofie, etică, artă și literatură. De asemenea, a participat la peste 30 de comunicări susținute la reuniuni științifice in țară și străinătate. A participat la Congresul Internațional de Sociologie de la Varna-Bulgaria (1970) și la Congresul Internațional de Estetică de la Darmstadt-Germania (1976). Între anii 1970-1974 a
Grigore Zanc () [Corola-website/Science/305341_a_306670]
-
jurnalist și politician din Republica Moldova. Este licențiat în litere al Universității de Stat din Moldova (1984). A activat în calitate de corespondent al Redacției pentru Tineret la Radio Moldova, apoi, între 1986 și 1990, a fost colaborator științific superior la Muzeul de Literatură "Dimitrie Cantemir" din Chișinău. Se implică activ în mișcarea de eliberare națională din Basarabia chiar din anul 1988, numărându-se printre membrii grupului de inițiativă pentru crearea Mișcării Democratice din Republica Moldova (ulterior Frontul Popular din Moldova). În perioada 1990-1994 a
Sergiu Burcă () [Corola-website/Science/305372_a_306701]
-
Transplantului, în cursul lunii aprilie. În chirurgia ficatului Prof Dr. Irinel Popescu: •A realizat peste 1500 de rezecții hepatice, reprezentând una dintre cele mai importante experiențe la nivel mondial ale unei singure clinici; au fost practicate toate tipurile descrise în literatura de specialitate, utilizând tehnici moderne precum excluderea vasculara totală, abordul transparenchimatos, disecția cu ultrasunete, etc; Începind din 1995, anul în care Irinel Popescu a demarat programul actual de chirurgie hepatică din Institutul Clinic Fundeni, rezecțiile hepatice majore s-au transformat
Irinel Popescu () [Corola-website/Science/305351_a_306680]
-
și bineînțeles un eveniment semnificativ al relațiilor de amiciție dintre România și Bulgaria. Atât prin acest tom tipărit, ca și prin celelalte care au rămas în manuscris, Sfântul Sofronie Vraceanski a adus un deosebit aport Bisericii din Bulgaria, limbii și literaturii neobulgare, poporului bulgar, la începutul renașterii sale naționale. Mitropolitul Ungrovlahiei Grigorie IV (1823-1834), deși a avut anumite impedimente, a sprijinit Biserica bulgară, prin faptul că a tipărit la noi în țară Noul Testament în limba bulgară vorbită și a oferit suport
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
Valmont de la Montreux, Elveția) a fost un autor austriac și unul din cei mai semnificativi poeți de limbă germană. Pe lângă poezii, a scris povestiri, un roman și studii privitoare la artă și cultură. A făcut numeroase traduceri în germană din literatura și lirica altor națiuni, în special din limba franceză. Bogata sa corespondență reprezintă o componentă majoră a creației sale literare. Rilke s-a născut pe 4 decembrie 1875 la Praga, localitate ce aparținea pe atunci, ca și întreaga Boemia, de
Rainer Maria Rilke () [Corola-website/Science/305361_a_306690]
-
pe acest tânăr sensibil. Din motive de sănătate, în 1891 Rilke a întrerupt pregătirea militară. Din 1892 până în 1895, s-a pregătit în particular pentru bacalaureat, pe care l-a luat în 1895. În anii 1895 și 1896 a studiat literatura, istoria artei și filozofia la Praga și la München. După ce a plecat din Praga, în 1896 Rilke și-a schimbat prenumele "René" în "Rainer", pentru că viitoarea sa prietenă, Lou Andreas-Salomé, a considerat că acesta este mai potrivit pentru un bărbat
Rainer Maria Rilke () [Corola-website/Science/305361_a_306690]
-
(n. 4 noiembrie 1907, Constanța, d. 19 septembrie 1992, București) a fost o scriitoare, publicistă și traducătoare română, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice. A debutat cu romanul "Pânza de păianjen", fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. În anul 1977 a publicat la editura Cartea Românească un volum autobiografic intitulat " Pe firul de păianjen
Cella Serghi () [Corola-website/Science/305390_a_306719]
-
originale, Cella Serghi este și o bună traducătoare, oprindu-se însă la lucrări care se circumscriu temperamentului său artistic ("Vă place Brahms ?" de Francoise Sagan și "Casa de hârtie" de Francoise Mallet-Joris). Creația romancierei începută în perioada de înflorire a literaturii române - perioada interbelică - este în plină ascensiune. Interviuri
Cella Serghi () [Corola-website/Science/305390_a_306719]
-
una din mai multe), atunci a fost omorât cu un ciocan de către un soț înșelat tocmai în timp ce făcea amor cu nevasta acestuia, o romancă nobilă. După decesul lui Ioan, acoliții lui l-au ales papă pe Benedict al V-lea. Literatură: ■ Lexikon des Mittelalters, München 2002: vol. V, pag. 541 ■ Georg Kreuzer: "Johannes XII. (Papst)." În: "Biographisch-Bibliographisches Kirchenlexikon" (BBKL), vol. 3, Herzberg 1992, ISBN 3-88309-035-2 ■ Hans Kühner: Lexikon der Päpste (p. 121) Linkuri: ■ Literatur von und über Johannes XII. (Papst) În
Papa Ioan al XII-lea () [Corola-website/Science/305419_a_306748]
-
ales în mod regulat în data de 7 august 768, fiind și uns pe 9 august. Pe plan politic a fost dependent în multe privințe de către regele langobarzilor Desideriu. A murit pe 24 ianuarie 772 și este înmormântat în Vatican. Literatură: Rudolf Schieffer: Stephan III. În: Lexikon des Mittelalters, vol. 8 (1997), col. 117 Linkuri: "Stephan III. "(Papst). În: "Biographisch-Bibliographisches Kirchenlexikon (BBKL)"
Papa Ștefan al III-lea () [Corola-website/Science/305414_a_306743]
-
prjudecățile acestuia. Ioan a decedat pe data de 6 septembrie 972 la Roma. Spre sfârșitul vieții ar fi transformat Palatul Lateran într-un harem personal de-al său unde conform cronicarilor ar fi fost omorât de un furios soț înșelat. Literatură: R. Barth, F. Bedürftig: Taschenlexikon Päpste. Piper, München 2000. Linkuri: Literatur von und über Johannes XIII. (Papst) im Katalog der Deutschen Nationalbibliothek Johannes XIII. (Papst). În: Biographisch-Bibliographisches Kirchenlexikon (BBKL)
Papa Ioan al XIII-lea () [Corola-website/Science/305420_a_306749]
-
cu cea din Răsărit. În 1898 papa Leon al XIII-lea l-a beatificat pe Inocențiu al V-lea. Ziua lui în calendarul catolic este data morții sale, 22 iunie. Opere: In quattuor libros sententiarum commentaria. 4 vol. Toulouse 1652 Literatură: Beatus Innocentius PP.V. (Petrus de Tarentaise OP). Studia et documenta. Roma 1943 I.-M. Vosté: Beatus Petrus de Tarentasia in epistulam ad Hebraeos, în: Divus Thomas (Piacenza) III/20, 3-28 Linkuri: Alegera lui Inocențiu pe "Vatikanhistory.de" Kristina Lohrmann: Innozenz
Papa Inocențiu al V-lea () [Corola-website/Science/305430_a_306759]
-
Fulda și Bamberg unde a sfințit capela lui Thomas și biserica Sf.Ștefan care azi ține de confesiunea luterană. A murit pe data de 9 aprilie 1024 la Roma; ca papă a urmat fratele lui Romanus (Ioan al XIX-lea). Literatură: "Benedikt VIII." În: Lexikon des Mittelalters, vol. 1 (1980), col. 1859 Linkuri: În: "Biographisch-Bibliographisches Kirchenlexikon" (BBKL)
Papa Benedict al VIII-lea () [Corola-website/Science/305422_a_306751]