106,336 matches
-
și macaragiu la o fabrică de gheață, frezor și rabotor la secția de sculărie a Uzinelor „Autobuzul” din București. În 1966 va absolvi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, fiind reținut ca asistent al Catedrei de literatură universală și comparată a aceleiași facultăți. În 1971 devine doctor în filologie. Între 1973-1974 beneficiază de o bursă Humboldt în R.F. Germania (Stuttgart), iar între anii 1983-1987 este lector de limba și literatura română la Universitatea din Köln. La expirarea
Marian Popa () [Corola-website/Science/313162_a_314491]
-
fiind reținut ca asistent al Catedrei de literatură universală și comparată a aceleiași facultăți. În 1971 devine doctor în filologie. Între 1973-1974 beneficiază de o bursă Humboldt în R.F. Germania (Stuttgart), iar între anii 1983-1987 este lector de limba și literatura română la Universitatea din Köln. La expirarea contractului se decide să rămână în Germania Federală, deși autoritățile îi refuză statutul de azilant politic. În România, s-a făcut cunoscut mai ales prin publicarea unui "Dicționar de literatură română contemporană" (1971
Marian Popa () [Corola-website/Science/313162_a_314491]
-
de limba și literatura română la Universitatea din Köln. La expirarea contractului se decide să rămână în Germania Federală, deși autoritățile îi refuză statutul de azilant politic. În România, s-a făcut cunoscut mai ales prin publicarea unui "Dicționar de literatură română contemporană" (1971), urmat în 1977 de o nouă ediție (mult extinsă), receptată diferit de critică, unii reproșându-i preocuparea pentru micile detalii biografice ale autorilor prezentați. Se remarcă prin publicarea unei ample "Istoria literaturii române de azi pe mâine
Marian Popa () [Corola-website/Science/313162_a_314491]
-
prin publicarea unui "Dicționar de literatură română contemporană" (1971), urmat în 1977 de o nouă ediție (mult extinsă), receptată diferit de critică, unii reproșându-i preocuparea pentru micile detalii biografice ale autorilor prezentați. Se remarcă prin publicarea unei ample "Istoria literaturii române de azi pe mâine", două volume groase, cuprinzând peste 2500 de pagini (vol I - 1230 p., vol II - 1274 p.). George Pruteanu a considerat apariția "Istoriei" lui Popa, drept cel mai important eveniment editorial din România de după 1989 și
Marian Popa () [Corola-website/Science/313162_a_314491]
-
(n. 1945 în Ebebeyín, Río Muni, Guineea Ecuatorială) este o însemnată scriitore din Guineea Ecuatorială și fost ministru. Născută din părinți de etnie Fang, ea a emigrat împreună cu familia în Spania când avea doar 8 ani. Acolo a studiat literatura și a descoperit pasiunea ei pentru scris. S-a întors în Guineea Ecuatorială și a lucrat pentru Ministerul Educației și Culturi. În anii ce au urmat, ea a decis să plece din Africa, stabilindu-se la Madrid, în Spania. În 1985
María Nsué Angüe () [Corola-website/Science/313201_a_314530]
-
Din 1979 pînă în 1984 este redactor responsabil al paginilor în limba maghiară la revista studențească de cultură "Napoca-Universitară" din Cluj-Napoca. În 1984 devine masterand la Universitatea din Nantes și va obține diploma de Studii Aprofundate avînd specializarea în domeniul literaturii franceze și cele comparate. Din 1984 pînă în 1991 predă limba și literatura franceză la Angers, Cholet, Saint-Macaire-en-Mauge, în diverse localități din Île-de-France (Faremoutiers, Pontault-Combault, Coulommiers, Saint-Maur-des-Fossés) și este doctorand la Universitatea din Angers cercetînd istoria literaturii franceze din secolul
François Bréda () [Corola-website/Science/313224_a_314553]
-
la revista studențească de cultură "Napoca-Universitară" din Cluj-Napoca. În 1984 devine masterand la Universitatea din Nantes și va obține diploma de Studii Aprofundate avînd specializarea în domeniul literaturii franceze și cele comparate. Din 1984 pînă în 1991 predă limba și literatura franceză la Angers, Cholet, Saint-Macaire-en-Mauge, în diverse localități din Île-de-France (Faremoutiers, Pontault-Combault, Coulommiers, Saint-Maur-des-Fossés) și este doctorand la Universitatea din Angers cercetînd istoria literaturii franceze din secolul XX sub conducerea profesorului universitar Georges Cesbron. Devenind membru al asociației culturale Présence
François Bréda () [Corola-website/Science/313224_a_314553]
-
specializarea în domeniul literaturii franceze și cele comparate. Din 1984 pînă în 1991 predă limba și literatura franceză la Angers, Cholet, Saint-Macaire-en-Mauge, în diverse localități din Île-de-France (Faremoutiers, Pontault-Combault, Coulommiers, Saint-Maur-des-Fossés) și este doctorand la Universitatea din Angers cercetînd istoria literaturii franceze din secolul XX sub conducerea profesorului universitar Georges Cesbron. Devenind membru al asociației culturale Présence de Gabriel Marcel, îi va întîlni pe Paul Ricoeur, Claude Aveline, Jeanne Parain-Vial, Robert Amadou, Pierre Aimé-Touchard, Georges Lubin, Pierre Boutang, Jean-Marie Lustiger, André
François Bréda () [Corola-website/Science/313224_a_314553]
-
tatăl -Pierre și mama-Laurence iar mai târziu de sora să mai mică Leslie. La vârsta de 1 an și 8 luni , a fost diagnosticat cu una din cele mai rare și dificile boli genetice ale secolului, fibroza chistica (mucoviscidoza în literatura franceză și germană), o boală care afectează atât căile respiratorii, cât și organele digestive.Specific acestei boli este faptul că deși organele interne ale organismului uman sunt învelite de mucoase care nu numai le hidratează ci și permit bună funcționare
Grégory Lemarchal () [Corola-website/Science/313222_a_314551]
-
1859 la Periaslav, actualmente Ucraina - d. 13 mai 1916 la New York, SUA) a fost pseudonimul scriitorului, dramaturgului și publicistului evreu rus de limbă idiș Șolom Nahumovici Rabinovici, autor de romane, nuvele, piese de teatru și cel dintâi care a scris literatură pentru copii. A zugrăvit cu realism, ironie fină și compasiune viața „oamenilor mici” (în ), lumea evreilor din orașele și târgușoarele din răsăritul Europei la sfârșitul secolului al XIX-lea și în primii ani ai secolului al XX-lea. El a
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
ironie fină și compasiune viața „oamenilor mici” (în ), lumea evreilor din orașele și târgușoarele din răsăritul Europei la sfârșitul secolului al XIX-lea și în primii ani ai secolului al XX-lea. El a fost unul din ctitorii și clasicii literaturii moderne, mentor al scriitorilor în limba idiș din vremea lui alături de Mendele Moher Sfarim și I. L. Pereț. La 2 martie 1859 se naște ca Sholem Rabinovici (alternativ: Sholom, Shulem, Rabinovitz, Rabinovich, etc.), în târgul Periaslav, astăzi orașul Pereiaslav-Hmelnițki, la est
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
mai târziu în "„Întoarcerea de la iarmaroc - Povestiri din viață”". Găsim acolo următorul portret al tatălui său: Talentat observator și imitator al oamenilor și înzestrat cu darul de povestitor din fragedă vârstă, micul Șalom se familiarizează deja la 12 ani cu literatura în limba ebraică, gustată în mod deosebit de tatăl său, și se exersează în a compune scrieri în această limbă, în spiritul lui Avraham Mapu și a altor scriitori. Inspirat de limbajul idiș pestriț al mamei sale vitrege, tânărul Șalom redactează
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
vecin, Rjișcev. În 1877 sosește la Sofievka (gubernia Kiev) pe moșia viitorului său socru, bogatul arendaș Elimeleh Loev, care îl angajase să dea lecții fiicei sale Udl (Olga Golda). În casa acestuia are prilejul de se familiariza cu operele clasicilor literaturii ruse și universale și, cu încurajarea amfitrionului, de a persevera în scris. După trei ani zugrăviți de scriitor ca idilici, Loev descoperă „romanul” inacceptabil dintre tânărul mediator și elevă și este concediat. Î-și caută norocul la Kiev, unde risipeste
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
Poltava. În 1879 debutează în revista ebraică "„Hameliț”" („Prezentatorul”), apoi, între altele, în revista „Hațefira”. Pe atunci ebraica nu era vorbită în mod curent, fiind uzitată mai ales în scopuri religioase, dar exista deja, începând din evul mediu și o literatură ebraică laică. Tânărul scriitor și povestitor, nu s-a simțit însă satisfăcut de arhaismul și accesibilitatea restrânsă pe atunci a ebraicei, mai ales a celei în stil biblic difuzată de mișcarea Haskala, și a simțit curând nevoia de a scrie
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
care este salutul tradițional multisecular al evreilor în ebraică și idiș, însemnând „Pace vouă” (în arabă, "As-Salam-u aleikum", iar în latina liturgică creștină "Pax vobiscum"). A scris sub pseudonim și pentru a ascunde de tatăl și socrul său, adepți ai literaturii în ebraică, faptul că preferase să se dedice scrisului în limba idiș. Aflând în cele în urmă de succesul schițelor și foiletoanelor umoristice ale fiului său, Nahum Rabinovici îsi va exprima totuși satisfacția, dar totodată și marele regret că el
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
care le va facilita munca de creație. Unul dintre ei a fost I. L Pereț care a debutat cu balada sa „Moniș”. Datorită activității de creator, mentor și mecenat a lui Șalom Aleihem, 1888 devine un an crucial în istoria literaturii idiș. Ca și în „Romanul unui om de afaceri”, în anul 1890 Șalom Aleihem își pierde întreaga avere în speculații de bursă și întâmpină mari greutăți în a tipări a treia ediție a almanahului său. Soția sa e nevoită să
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
evreiești vorbitoare de idiș, recunoscută ca atare. Aceasta a făcut ca opera sa să fie făcută cunoscută și apreciată în traducere încă din anii 1950-1960 și cititorilor din Extremul Orient comunist, în primul rând publicului chinez. povestiri pentru copii din literatura clasică idiș, scrise în colaborare de: Mendele Moiher Sforim, Salom Aleihem și I.L. Pereț, traducere de Anton Celaru, ilustrații de Tia Peltz, cuvînt înainte acad. prof. dr. N. Cajal București, Hasefer, 1995 Dintre operele lui Șalom Aleihem traduse în românește
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
iar socialismul și comunismul nu-l vor atrage în turbulența lor atunci când ajung la putere. Liber de orice oportunism, Sandu Tudor se desparte de ideologii, în momentul când le vede preschimbate în idoli avizi de jertfe. (Biblia Și Sacrul În Literatură). În 1942 este arestat de Siguranță (serviciul secret burghez) împreună cu alți scriitori de stânga și trimis în pușcăria de la Târgu-Jiu, pentru 2 ani. La întoarecerea acasă își găsește familia răzlețită și decide să adopte viața monahală. Anul următor înființează la
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
prin rugăciune și trăire puternică în Duh. Ioan Culîghin devine pentru cei de la Antim "Ioan Străinul", iar cei care sunt prezenți acolo pun bazele Organizației Rugul Aprins. Cu bunăvoința Arhimandritului Antimului Vasile Vasilachi cei prezenti discută diverse teme: religie, filosofie, literatură, în Biblioteca Mânăstirii Antim. Întâlnirile au durat 3 ani (1945-1948) și au transformat Rugul Aprins într-un "vulcan mistic", cum spunea Roman Braga. Printre participanți se numărau nume mari ale intelectualității cum ar fi: Vasile Voiculescu, Dumitru Stăniloae, Mircea Vulcănescu
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
cercul de desen „Ion Diaconescu” realizează lucrări de pictură murală care decorează instituții de învățământ. Personalitate multilaterală, organizează, cu membrii cercului pe care îl conduce, interesante activităti în afara orelor de curs, legând arta plastică de celelalte discipline, cum ar fi literatura sau istoria. Se stinge din viață în plină activitate, fiind diagnosticat cu diabet, urma și să orbească. S-a sinucis pe data de 28 august 1993 aruncându-se în fața trenului, proiectele sale legate de stimularea creativității copiilor și tinerilor rămânând
Gheorghe Mocanu () [Corola-website/Science/313240_a_314569]
-
ruinate după război, generând o viziune morală nouă și contribuind la formarea unui sistem de conviețuire modern, în concordanță cu provocările noilor realități socio-politice.Fekete acceptă conștient tradițiile epice pe care mișcarea scriitorilor populari le statorniciseră de ceva vreme în literatura maghiară a vremii.Își concentrează arsenalul epic asupra tendințelor acțiunilor eroilor, lăsând în umbră evoluția internă al caracterelor .A insistat în această perioadă să construiească opere epice, care au la bază, în paralel precizia sociografică și construcția perspectivistă. Nuvelele sale
Gyula Fekete () [Corola-website/Science/313278_a_314607]
-
recunoscut în public, precizând că urăște celebritatea. Gordon-Levitt a jucat în 1999 în 10 Things I Hate About You, o adaptare modernă a lui Shakespeare, Îmblânzirea scorpiei. În 2000, a început să studieze la Columbia University. A studiat și istoria, literatura și poezia franceză la General Studies. A devenit un absolut francofil și un vorbitor de limbă franceză. El a spus ca mutarea "forțată" la New York l-a ajutat să se dezvolte ca persoană. Filmul ce a apărut în 2001, Maniac
Joseph Gordon-Levitt () [Corola-website/Science/314509_a_315838]
-
în Marea Britanie, la începutul anilor 80, în sfera gothic rock, un derivat al genului post-punk. a supraviețuit mult mai multă vreme, decât alte subculturi din acea eră și a continuat să se diversifice. Imaginile și înclinațiile culturale indică influențe din literatura gotică a secolului al nouăsprezecelea, filme horror și, la un nivel mai redus, din subcultura BDSM. Subcultura Goth asociază gusturi în materie de muzică, estetică și modă, indiferent dacă membrii care împărtășesc aceste gusturi sunt într-adevăr membri ai subculturii
Subcultura goth () [Corola-website/Science/314517_a_315846]
-
de spirit sunt parțial inspirate de romantism și neoromantism. Atracția gotherilor pentru imaginea întunecată, morbidă și misterioasă este în spiritul curentelor literare neoromantice (sec. XVIII-XIX). Alte elemente centrale ale gotherului sunt atitudinea teatrală și dramatizarea eului, elemente prezente deopotrivă în literatură, cât și în subcultură. Gotherii, ca membri ai subculturii, nu susțin violența, dar o tolerează. Subcultura nu este bazată pe ură și agresivitate, ci pe recunoaștere și identificare. Ei se plâng de existența răului din societate, pe care mainstream-ul dorește
Subcultura goth () [Corola-website/Science/314517_a_315846]
-
la caftan și la anteriu etc.), a felului de a se distra și a culturii gastronomice (renunțarea parțială la bucătăria greco-turcă în favoarea bucătăriei ruse și occidentale), prin scrierea unei istorii de care românii să fie mândri și prin crearea unei literaturi naționale (de unde îndemnul impetuos al lui Ion Heliade-Rădulescu, membru al locotenenței domnești de la 1848: "scrieți, băieți, numai scrieți!"), etc. Astfel, de la Revoluția Franceză și în special de la revoluțiile din 1848 până în prezent, în cadrul sistemelor educaționale s-au permanentizat tensiunile pricinuite
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]