102,196 matches
-
activitate ''nu are voie să devină industrie''. ' Noi am discutat cu Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi și concluzia la care am ajuns a fost că ar trebui să scoatem toate speciile de paseriforme de la vânătoare, pentru că mai sunt specii care se vânează. Vânătorii au spus că sunt de acord și chiar nu-i interesează să vâneze păsări cântătoare', a precizat Bufnilă, în cadrul unei discuții ocazionate de expoziția 'Romania, Powered by Nature', organizată de Asociația Ivan Patzaichin - Mila 23, Societatea
Dezastru în Deltă. Acord între vânători și ecologiști by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101054_a_102346]
-
fi rămas autoarea tot timpul pe teritoriul comediei, nu știu. Un comentator mai aspru vedea în aceste indecizii încălcarea tuturor legilor de bază ale cinematografului. Oricum câteva clipe am râs cu poftă, lucru mai rar la Cannes, unde comediile sunt specie rară. De aceea ne-a mirat cum nu se poate mai mult, pe cei care îl pierdusem din vedere pe Bruno Dumont, neașteptata reîntîlnire cu cineastul francez. Îl știam ca pe un artist radical, auster, al pulsiunilor mistice, premiat ca
Cannes 2016. România văzută de la balconul hotelului Radisson by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101152_a_102444]
-
anii 1972-1974 și 1984-1986 a fost decan al acestei facultăți. Începând cu 1992 a fost director al Centrului de Cercetări pentru Oenologie — Filiala Iași a Academiei Române. A înființat mai multe plantații viticole experimentale, colecții ampelografice, care conțin descrieri amănunțite ale speciilor și soiurilor de viță de vie, a fondat o stație pilot de vinificație și un laborator de oenologie, menite să asigure formarea viitorilor specialiști. În acest scop a elaborat cursuri, manuale și caiete de lucrări practice. Cercetările sale, considerate de
Academia Română este în doliu by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101205_a_102497]
-
Buretele se decolorează cu anilină mai întâi auriu, apoi brun-roșcat, cu fenol roșu-portocaliu apoi roșu-cărămiziu, cu Hidroxid de potasiu imediat brun-gălbui și cu sulfat de fier galben. Văzut de sus, buretele seamănă tare cu gălbiorul și specii înrudite, dar se deosebește clar prin aculeii săi (Himenoforul genului "Cantharellus" constă din pseudo-lamele), dar de asemenea cu "Albatrellus cristatus" sin. "Albatrellus ovinus" (are spori, comestibil), "Hericium cirrhatum" sin. "Creolophus cirrhatus" respectiv "Hygrophoropsis aurantiaca" (are lamele, carnea și piciorul formați
Flocoșel () [Corola-website/Science/336049_a_337378]
-
constă din pseudo-lamele), dar de asemenea cu "Albatrellus cristatus" sin. "Albatrellus ovinus" (are spori, comestibil), "Hericium cirrhatum" sin. "Creolophus cirrhatus" respectiv "Hygrophoropsis aurantiaca" (are lamele, carnea și piciorul formați mai slab, comestibil). Mai departe, el poate fi doar confundat cu specii asemănătoare ale acestui gen, cu toate comestibile sau cel puțin neotrăvitoare, ca de exemplu "Hydnum acre" sin. "Hydnellum mirabile" (burete mai închis în culoare, amar, necomestibil) "Hydnum albidum" (albicios, comestibil), "Hydnum rufescens" (mai mică cu nuanțe de roz, comestibil), "Hydnum
Flocoșel () [Corola-website/Science/336049_a_337378]
-
bună calitate, în special exemplarele tinere. Carnea devine la cele bătrâne ceva scorțoasă. Mai departe buretele are atunci un gust amar din cauza aculeilor care însă pot fi îndepărtați fără probleme. El poate fi bine adăugat la mâncăruri cu gălbiori, ambele specii fiind de consistență asemănătoare, pentru care se cere un timp de gătit mai lung.
Flocoșel () [Corola-website/Science/336049_a_337378]
-
Din cauza frumuseții dar și vizionar fatalității (contând pentru zilele de azi) acestei ciuperci, ea a căpătat multe denumiri care în majoritatea lor pot fi neglijate ca și ultima, "Pleurotellus porrigens", a autorilor Robert Kühner și Henri Romagnesi (1953). Protagonistul speciei a fost, în anul 1796, savantul suedez Christian Hendrik Persoon la care s-au referit toți succesorii. În volumul 1 al lucrării sale "Observationes mycologicae" i-a dat numele "Agaricus porrigens". Apoi acesta a fost redenumit, între altele de micologul
Aripi de înger () [Corola-website/Science/336123_a_337452]
-
Russula alutacea (Christian Hendrik Persoon ex Elias Magnus Fries, 1838), denumită în popor pâinișoara, este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Russulaceae" și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe sol calcaros, izolată sau
Pâinișoară () [Corola-website/Science/336105_a_337434]
-
confundată de asemenea cu alte soiurile comestibile de genul "Russula" cum sunt: "Russula aurea", "Russula cyanoxantha" "Russula decipiens", "Russula decolorans", "Russula flava", "Russula mustelina", "Russula roșea" sin. "Russula lepida", "Russula rosacea", "Russula veșca", "Russula vinosobrunnea" sau "Russula xerampelina". În plus, specia poate fi confundată și cu specii iute sau otrăvitoare că "Russula luteotacta", "Russula pseudointegra", "Russula rhodopus" respectiv "Russula sanguinea". Pentru genul "Russula" (că și pentru soiurile "Lactarius" și "Lactifluus") contează: Toți bureții fără miros neplăcut precum gust iute sau neconvenabil
Pâinișoară () [Corola-website/Science/336105_a_337434]
-
comestibile de genul "Russula" cum sunt: "Russula aurea", "Russula cyanoxantha" "Russula decipiens", "Russula decolorans", "Russula flava", "Russula mustelina", "Russula roșea" sin. "Russula lepida", "Russula rosacea", "Russula veșca", "Russula vinosobrunnea" sau "Russula xerampelina". În plus, specia poate fi confundată și cu specii iute sau otrăvitoare că "Russula luteotacta", "Russula pseudointegra", "Russula rhodopus" respectiv "Russula sanguinea". Pentru genul "Russula" (că și pentru soiurile "Lactarius" și "Lactifluus") contează: Toți bureții fără miros neplăcut precum gust iute sau neconvenabil sunt comestibili. Chiar și unii din
Pâinișoară () [Corola-website/Science/336105_a_337434]
-
la consumul de lichide precum reducerea masivă a urinării în stadiul avansat. Un antidot efectiv nu există, tratamentul cu [[Corticosteroid|Corticosteroizi]] este îndoielnic. Acest burete poate fi confundat, pe lângă cu "Cortinarius varius" și "Cortinarius rubellus", în primul rând cu alte specii mici de genul "Cortinarius", ca de exemplu: "Cortinarius brunneus" (otrăvitor), "Cortinarius (Dermocybe) cinnamomeobadius" (otrăvitor), "Cortinarius colus" (necomestibil), "Cortinarius hinuleus" (necomestibil), "Cortinarius palustris" (suspect) , "Cortinarius puniceus" (suspect) , "Cortinarius rigens" (otrăvitor), "Cortinarius saniosus" (mortal) , "Cortinarius sertipes" (necomestibil), "Cortinarius speciosissimus" (mortal), "Cortinarius tophaceus
Văloasă delicată () [Corola-website/Science/336132_a_337461]
-
Clitocybe dealbata (1871) Omphalia dealbata (1886) din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Tricholomataceae" și de genul "Clitocybe" este, împreună cu specia foarte asemănătoare cu același habitat "Clitocybe rivulosa", o ciupercă extrem de otrăvitoare și nu rar mortală. Ea este numită în popor între altele pâlnioară de fildeș sau ciuperca nădușelii. Acest burete este o specie saprofită care crește în grupuri cu multe
Pâlnioară de fildeș () [Corola-website/Science/336145_a_337474]
-
Tricholomataceae" și de genul "Clitocybe" este, împreună cu specia foarte asemănătoare cu același habitat "Clitocybe rivulosa", o ciupercă extrem de otrăvitoare și nu rar mortală. Ea este numită în popor între altele pâlnioară de fildeș sau ciuperca nădușelii. Acest burete este o specie saprofită care crește în grupuri cu multe exemplare precum în cercuri de vrăjitoare și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord prin luminișuri ierboase, pe pajiști și pășuni, pe lângă drumuri și margini de ogoare, de la câmpie până la
Pâlnioară de fildeș () [Corola-website/Science/336145_a_337474]
-
de vrăjitoare și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord prin luminișuri ierboase, pe pajiști și pășuni, pe lângă drumuri și margini de ogoare, de la câmpie până la munte, din (mai) iunie până în noiembrie. Primul savant care a descris specia, în anul 1799, a fost micologul englez James Sowerby (1757-1822), denumind soiul, în volumul 2 al lucrării sale "Coloured Figures of English Fungi or Mushrooms", ca "Agaricus dealbatus", redenumit sub numele actual "Clitocybe dealbata" (2016) de micologul german Paul Kummer
Pâlnioară de fildeș () [Corola-website/Science/336145_a_337474]
-
Praesertim in Gallia Vigentium" aproape numai este folosit. De asemenea mai multe alte denumiri încercate, în primul rând văzute ca varietăți ale buretelui, pot fi astăzi neglijate. Diverse surse actuale pretind, că "Clitocybe dealbata" ar fi numai o variație a speciei "Clitocybe rivulosa", ce se pare elementar incorect, pentru că prima diferă nu numai în forma ei exterioară, ci și în caracteristicile reacției chimice. Cei mai mulți micologi precum și "Index Fungorum" sau "Mycobank" descriu două specii, vezi acolo: Buretele se decolorează, altfel ca "Clitocybe
Pâlnioară de fildeș () [Corola-website/Science/336145_a_337474]
-
Clitocybe dealbata" ar fi numai o variație a speciei "Clitocybe rivulosa", ce se pare elementar incorect, pentru că prima diferă nu numai în forma ei exterioară, ci și în caracteristicile reacției chimice. Cei mai mulți micologi precum și "Index Fungorum" sau "Mycobank" descriu două specii, vezi acolo: Buretele se decolorează, altfel ca "Clitocybe rivulosa", cu acid sulfuric brun-roșiatic, cu anilină repede roșu, cu tinctură de Guaiacum repede albăstrui, apoi albastru închis și cu hidroxid de potasiu imediat maro deschis. Ciuperca este extrem de periculoasă pentru că conține
Pâlnioară de fildeș () [Corola-website/Science/336145_a_337474]
-
Marasmius oreades (epitetul derivat din cuvântul grecesc "(=de la munte"), numit în popor burete de rouă, din încrengătura Basidiomycota, în familia Marasmiaceae și de genul "Marasmius", este o specie de ciuperci comestibile saprofită, descompunând resturi vegetale. Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe soluri de preferință nisipoase la marginea de păduri, de-a lungul drumurilor de țară, cel mai mult în zone ierboase, pe
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
mult în zone ierboase, pe pajiști, prin luminișuri, deseori prin grădini și parcuri, de la deal până la munte, din mai până în octombrie (noiembrie). Adesea oară se uită, că unul dintre primii botaniști și micologi britanici, William Hudson (1734-1793), a descris această specie sub denumirea "Agaricus pratensis", în cartea sa "Flora anglica - exhibens plantas per Regnum Britanniæ sponte cescentes" deja în anul 1778. În anul 1791, compatriotul lui Hudson, renumitul savant James Bolton (1758-1799), i-a dat epitetul "oreades" de citit în volumul
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
oreades"), fixată în opera sa "Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen" din 1871. Celelalte sinonime pot fi neglijate. Această specie poate, chiar după ce s-a uscat, să se resuscite permanent la contact cu umezeală. Buretele se decolorează cu anilină roșu, apoi maro-negricios, cu fenol maro, cu hidroxid de potasiu maro murdar și cu efemer roșu-violet. Buretele poate fi confundat în
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
Lactarius piperatus (1797), sin. Lactifluus piperatus (1806/2010), denumit în popor lăptucă iute sau iuțar, este o specie de ciuperci "basidiomicete" comestibilă de genul "Lactarius" în familia "Russulaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește în șiruri sau cercuri mari, preferind locuri umede, în păduri
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen" din 1871, nume binomial care nu s-a impus. Compatriotul lui Linné, Christian Hendrik Persoon, a redenumit specia sub numele actual "Lactarius volemus" în cartea sa "Tentamen dispositionis methodicae Fungorum in classes, ordines, genera et familias", editată în anul 1797. În sfârșit, găsim taxonul "Lactarius piperatus" al lui Persoon ca "Lactifluus piperatus" pentru lăptuca iute la savantul francez
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
adjacens, composée suivant la méthode de M. Jussieu, comparée avec celle de Tournefort et de Linné". Această denumire a fost considerată ulterior pentru mult timp sinonim al lui "Lactarius piperatus", dar a fost preluată de un grup de micologi, confirmând specia ca gen separat din cauza filogeniei lui moleculare în 2010. Apoi soiul a fost rearanjat taxonomic în cadrul familiei "Russulaceae". Discuția se pare încă neterminată. În toate cărțile actuale (până 2015), buretele este mereu menționat ca "Lactarius volemus", aparținând genului "Lactarius". Mai
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
purpuriu, în sfârșit negricios, cu sulfat de fier repede roșu de carne și cu tinctură de Guaiacum rapid albastru-verzui. Dacă se ia în considerare mărimea, iuțimea precum laptele alb ale acestei ciuperci, ea poate fi confundată numai cu puține alte specii relativ inofensive, de exemplu cu: "Lactarius controversus" (necomestibil fiind extrem de iute, crește sub plopi sau anini, pălărie cu zone rozalii precum lamele cu benzi palid-roșiatice), "Lactarius glaucescens", sin. "Lactarius pergamenus" (comestibil dar iute, se dezvoltă numai în păduri de foioase
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
m) în Republica Macedonia, și Belavoda (2.179 metri), Kirko (2.155 de metri). Masivul Baba împarte râurile din regiune, astfel încât acestea fie curg spre Marea Adriatică, fie spre Marea Egee. Flora Parcului Național Pelister include pinul cu cinci-ace ("Pinus peuce") - o specie unică de vârstă terțiară fiind prezent doar în câțiva munți în Peninsula Balcanică. Fauna din zonă include: urși, căprioare, lupi, capre negre, cerbi, mistreți sălbatici, iepuri, mai multe specii de vulturi, potârnichi, stăncuțe și păstrăvul din Pelagonia Macedoneană. Pelister este
Muntele Baba (Macedonia) () [Corola-website/Science/336219_a_337548]
-
Flora Parcului Național Pelister include pinul cu cinci-ace ("Pinus peuce") - o specie unică de vârstă terțiară fiind prezent doar în câțiva munți în Peninsula Balcanică. Fauna din zonă include: urși, căprioare, lupi, capre negre, cerbi, mistreți sălbatici, iepuri, mai multe specii de vulturi, potârnichi, stăncuțe și păstrăvul din Pelagonia Macedoneană. Pelister este cel mai vechi și al doilea cel mai mare parc național din Republica Macedonia după Parcul Național Mavrovo. Aceasta este una dintre principalele zone turistice din țară, fiind o
Muntele Baba (Macedonia) () [Corola-website/Science/336219_a_337548]