1,020,164 matches
-
eu îți spun că englezii ăștia habar n-au pe ce lume trăiesc...a. Arestarea lui Vali Sterian Renaște F.S.N.-ul! au exclamat mai multe ziare centrale după întîlnirea de la Cluj a șefilor P.D.S.R., P.D. și A.P.R. În EVENIMENTUL ZILEI, Cornel Nistorescu nu s-a sfiit să-l bănuiască de duplicitate pe șeful P.D.-ului din cauza că s-a afișat cu Ion Iliescu la invitația oamenilor de afaceri conduși de un lider de partid neparlamentar, Dan Voiculescu, proprietar al unui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/17562_a_18887]
-
lor diverși înși ai lumii interlope care aveau procese în calitate de pîrîți au stat liberi pînă s-au hotărît că e mai bine să fugă din țară decît să dea nas în nas cu justiția. Alții stau nearestați de ani de zile, deși au omorît oameni cu mașinile pe care le-au condus. În schimb Vali Sterian a fost arestat după accidentul provocat parțial de el. Accidentul auto în care un șofer de autobuz s-a ferit de Sterian și a lovit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/17562_a_18887]
-
fi trebuit să se însoare cu ea, auzise la timp cum plănuiau să-l otrăvească." Ușa apare aici ca instrument de cunoaștere: favorizează spionajul și activitățile clandestine dintr-o casă. Eseul lui Musil evocă o panoramă istorică a vieții de zi cu zi, în care anumite lucruri sunt secrete, altele, publice, unde unii își permit luxul intimității, pe când alții sunt excluși, și unde cei excluși se pot amesteca, totuși, în treburile celor privilegiați. Nimic, însă, nu durează o veșnicie, nici măcar ușile
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
să se însoare cu ea, auzise la timp cum plănuiau să-l otrăvească." Ușa apare aici ca instrument de cunoaștere: favorizează spionajul și activitățile clandestine dintr-o casă. Eseul lui Musil evocă o panoramă istorică a vieții de zi cu zi, în care anumite lucruri sunt secrete, altele, publice, unde unii își permit luxul intimității, pe când alții sunt excluși, și unde cei excluși se pot amesteca, totuși, în treburile celor privilegiați. Nimic, însă, nu durează o veșnicie, nici măcar ușile. Dacă nu
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
fratelui său George, duce de Clarence, prin calomnii strecurate fratelui aflat la tron, Eduard al IV-lea. Îndată apare și Clarence escortat spre Turn. Richard jură că-l va sprijini în fața regelui, plănuind de fapt ca el să nu apuce ziua următoare. Ne aflăm deci în apropierea zilei de 18 februarie 1478, data morții lui Clarence, înfățișată de altfel în actul I scena 4. Reamintesc că împărțirea convențională pe scene a survenit ulterior scrierii pieselor. În aceeași scenă, Richard află de la
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
calomnii strecurate fratelui aflat la tron, Eduard al IV-lea. Îndată apare și Clarence escortat spre Turn. Richard jură că-l va sprijini în fața regelui, plănuind de fapt ca el să nu apuce ziua următoare. Ne aflăm deci în apropierea zilei de 18 februarie 1478, data morții lui Clarence, înfățișată de altfel în actul I scena 4. Reamintesc că împărțirea convențională pe scene a survenit ulterior scrierii pieselor. În aceeași scenă, Richard află de la Hastings că regele nu se simte prea
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
de la ură la acceptare, neatestată istoric. Regele Henric murind în 21 mai 1471, mutarea trupului său de la Saint-Paul, unde au avut loc ceremoniile funerare, după cronici, la Chertsey, nu se putea face (mai ales în sicriu deschis) decît la cîteva zile de la moarte. Se desprinde clar ideea că scena 2 nu este plasată cronologic, ci este un flash-back. Mai spune Gloucester, după seducerea Annei, care ieșise din scenă: L-a și uitat pe prințul curajos, Pe Eduard, soțul ei, ce-acum
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
și alții. întrebi de camera Domnului Bibliotecar - așa îi place să fie numit în continuare - și ajungi la o ușiță. Auzi vorbă în cameră și crezi că e lume înăuntru. Bunul tîmplar spune însă că poetul e singur și vorbește, zi și noapte, cu sine însuși. Șovăi, pregeți să bați la ușă, te cuprinde neliniștea. în cele din urmă ciocănești și... se aude un puternic: "Intră!" Deschizi ușa și zărești în mijlocul camerei o figură uscățivă care se înclină pînă la podea
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
și vechile sale cunoștințe găseau întrevederea prea sinistră, prea apăsătoare, prea plicticoasă, prea lipsită de sens. Căci cu ele mai ales bibliotecarul se purta cel mai ciudat. Astfel, Friedrich Haug, epigramistul, care-l cunoștea de mult, se duse într-o zi la el. Și el fu primit cu "Maiestatea Voastră Regală" și numit "domnul baron von Haug". Deși vechiul său prieten l-a lămurit că nu fusese înnobilat, Hölderlin nu a încetat să-l gratuleze cu acele titluri. Iar celor care
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
despre înlănțuirea ideilor. La începutul șederii sale în casa tîmplarului avea încă foarte multe accese de nebunie și de furie, așa încît gazda sa era nevoită să-și folosească forța pumnului pentru a se impune, lovind în plin. într-o zi, Hölderlin i-a alungat toate calfele din casă și s-a închis înăuntru. Se înfuria și intra în convulsii de îndată ce zărea pe cineva de la clinică. Se plimba adesea prin împrejurimi și era luat în rîs de oamenii necugetați care există
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
căror bestialitate mergea pînă acolo încît își băteau joc de crunta rătăcire iertată de Dumnezeu a nenorocitului. Cînd își dădea seama de aceste batjocuri, Hölderlin se mînia într-atît, încît arunca după ei cu pietre și noroi, iar furia lui ținea ziua întreagă. Cu mare regret trebuie să arătăm că pînă și unii studenți se purtau uneori chiar ca niște fiare, ațîțîndu-l și stîrnindu-i mînia. Să spunem doar că, dintre toate josniciile la care se dedă lumea în universitate, aceasta este, într-
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
purtau cu el cum te porți cu un copil pentru ca el să nu devină îndărătnic. înaintea unei astfel de ieșiri, îl rugau să se spele și să se curățe, căci are mîinile mai tot timpul murdare, fiindcă vreo jumătate din zi nu face altceva decît să smulgă iarbă. Odată îmbrăcat, nu vrea s-o ia niciodată înainte. își înfundă pălăria pe cap, dar și-o ridică ușor cînd întîlnește un copil de doi ani, doar dacă nu este prea adîncit în
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
început se ducea uneori la minunatul domn Conz, care s-a stins din viață nu demult. Acest iubitor al literaturii antice, om vrednic și devotat, avea o grădină în fața Porții Hirschau din Tübingen unde, decenii de-a rîndul, în fiecare zi, se ducea să se plimbe o oră înainte de prînz. De-a lungul unui sfert de secol oamenii l-au tot văzut pe la ceasul acela, purtîndu-și trupul greoi și oprindu-se în fața porții unde paznicul trebuia de fiecare dată să-i
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
care era atunci încă în putere și inspirat, venea adesea pe la el. își petrecea timpul culegînd flori și, cînd termina de făcut un buchet zdravăn, rupea florile și vîra resturile în buzunar. Cîteodată, Conz îi dădea o carte. într-o zi, mi-a povestit Conz, Hölderlin s-a aplecat peste umărul lui și a citit cîteva versuri din Eschil. Apoi, brusc, a strigat, rîzînd spasmodic: Nu înțeleg asta! E în limba kamalateză." Căci Hölderlin avea și ciudățenia de a crea cuvinte
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
cu toate titlurile imaginabile -, "Aștept o vizită"; sau folosea o formulă din cele mai ciudate: "Porunciți-mi să rămîn." Uneori însă, cînd vremea era frumoasă, cu cerul senin, reușeam să-l fac să se îmbrace și atunci ieșeam. Într-o zi de primăvară, s-a bucurat nespus la vederea tufelor înflorite și a mulțimii de flori din jur. A lăudat cu multă iscusință frumusețea grădinii. Dar, în general, avea mintea și mai rătăcită decît atunci cînd era singur cu mine. Conz
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
i se spunea, a răspuns: "A făcut o poezie?" Conz a rîs din toată inima. Apoi ne-am întors acasă și, pe stradă, Hölderlin și-a luat rămas bun de la domnul Conz sărutîndu-i mîna cu o eleganță desăvîrșită. Își petrece ziua în chipul cel mai simplu. Dimineața, mai ales vara, cînd este mult mai neliniștit și mai frămîntat decît de obicei, se trezește la răsăritul soarelui sau înainte și iese de îndată să se plimbe prin curtea casei. Această plimbare durează
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
i se dă. Cînd termină de mîncat, nu mai poate suferi nici o clipă vesela în cameră și o pune imediat pe culoar, în fața ușii. Vrea să aibă înăuntru numai ce este al lui, orice altceva e scos în fața ușii. Restul zilei și-l petrece vorbind singur și umblînd în sus și-n jos prin odaie. Ceea ce poate să-i umple zile întregi este Hyperion-ul lui. De sute de ori, cînd mă duceam să-l văd, îl auzeam deja de departe
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
pe culoar, în fața ușii. Vrea să aibă înăuntru numai ce este al lui, orice altceva e scos în fața ușii. Restul zilei și-l petrece vorbind singur și umblînd în sus și-n jos prin odaie. Ceea ce poate să-i umple zile întregi este Hyperion-ul lui. De sute de ori, cînd mă duceam să-l văd, îl auzeam deja de departe declamînd cu mult patos, iar Hyperion e mai tot timpul deschis pe masa de lucru. Mi-a citit adeseori din
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
spus: "Concert." Fără doar și poate, la asta se gîndise tot timpul. Muzica încă nu l-a părăsit de tot. Cîntă și acum la pian, dar într-un fel foarte ciudat. Cînd se așază la pian, nu se mai ridică zile în șir. Urmărește o idee de o simplitate copilărească, pe care o întoarce pe toate fețele, pînă la capăt, pînă la exasperare. La aceasta se adaugă o tresărire spasmodică, din pricina căreia trebuie uneori să atingă fulgerător clapele, și sunetul neplăcut
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
tare sau să-și țină singur discursuri furioase. Atunci trebuie lăsat în voia lui pînă îi trece furia; altfel, își ia musafirul de braț și-l dă afară. Cînd își pierde cu totul controlul, se întinde în pat, unde zace ziua-ntreagă. Odată i-a venit brusc ideea să se ducă la Frankfurt. Atunci i s-au luat cizmele, ceea ce l-a mîhnit foarte tare pe domnul bibliotecar, care a stat cinci zile în pat.
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
totul controlul, se întinde în pat, unde zace ziua-ntreagă. Odată i-a venit brusc ideea să se ducă la Frankfurt. Atunci i s-au luat cizmele, ceea ce l-a mîhnit foarte tare pe domnul bibliotecar, care a stat cinci zile în pat.
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
Brâncuși și George Enescu a fost îndrumat să se preumble într-un cartier de pe la marginea Bucureștiului. Și ce a văzut? Mai spre capătul străzii, magazine dichisite, instalate pe scânduri sprijinite de cataroaie ori cărămizi vindeau casete și CD-uri la zi. Câțiva școlari, recunoscuți după uniformă, se amuzau și rosteau încântați titlurile: „Mi-au venit damblalili”, „E greu, Doamne, să iubești două femei”. Unu’ mai tare ca toți, din difuzorul deschis 24 de ore din 24 lansa provocarea zilei: „Dau bacșiș
Ce semeni, aia culegi… by Carol Roman () [Corola-website/Journalistic/296305_a_297634]
-
-uri la zi. Câțiva școlari, recunoscuți după uniformă, se amuzau și rosteau încântați titlurile: „Mi-au venit damblalili”, „E greu, Doamne, să iubești două femei”. Unu’ mai tare ca toți, din difuzorul deschis 24 de ore din 24 lansa provocarea zilei: „Dau bacșiș la lăutari/ să se știe că am bani/ le dau mărci, le dau dolari/ să moară ai mei dușmani”. N-a înțeles întrutotul cuvintele, întrucât translatorul, preluat de la o agenție privată, era concentrat asupra unei înghețate pe băț
Ce semeni, aia culegi… by Carol Roman () [Corola-website/Journalistic/296305_a_297634]
-
G. Rafia” o vor pune la dispoziția publicului pe celebra guristă „Violata din Dudău”. Și, după cum era de așteptat, după ani buni, această „cultură de masă”, combinată cu emisiuni tv de același gen, ronțăite pas cu pas, a rodit în zilele noastre. O mostră elocventă ne oferă câteva dintre răspunsurile elevilor de gimnaziu care au susținut simularea evaluării naționale la limba română, de la Bacul 2016. Sunt cei ce au trecut din vechea „epocă a partidelor” în cea nouă a „tehnocraților”, despre
Ce semeni, aia culegi… by Carol Roman () [Corola-website/Journalistic/296305_a_297634]
-
stau la chat cu ei, îmi caut prieteni noi, mai dau câte un like din când în când când văd că câte un scriitor care postează ceva pe perete, dacă e șmecher dau și share”. Deci cu tehnica e la zi, a exclamat ziaristul! S-a îmbufnat când a aflat cum văd „școlerii” noștri lumea politică de pe la noi: „Legile sunt date de proștii ăștia de la conducere. E bună dacă e promulgată de cine trebuie, dacă nu să ne lase dracu cu
Ce semeni, aia culegi… by Carol Roman () [Corola-website/Journalistic/296305_a_297634]