102,209 matches
-
vede, chiar internaționale. Marile fraude care au dus la falimentul unor companii, cum a fost de exemplu Enron sau WorldCom, ca și pierderea încrederii unora dintre investitori în activitatea unor firme, cum a fost de exemplu cazul companiei Tyco, se adaugă la tot felul de proiecte nejustificate 191 care, dacă s-ar realiza, ar însemna sute de miliarde dolari, cheltuiți în mod nejustificat. America, cel puțin oficial, este o națiune ce luptă pentru menținerea păcii în lume, dar, în același timp
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Science/935_a_2443]
-
fie semnat de guvernele celor două țări. Germania urma să acorde un sprijin de 8,4 miliarde euro, iar Franța oferea 6,3 miliarde euro. Problemele complicate actuale ale Greciei, cu datoriile imense pe care le are, la care se adaugă o credibilitate a Administrației ateniene ajunsă la minimum, continuă să rețină atenția întregii lumi. Unii economiști analiști, referindu-se la contextul Greciei în cadrul UE, au arătat că această situație (deosebit de dificilă) are loc într-un moment în care întreaga Europă
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Science/935_a_2443]
-
se găsea, în general, în stare pură, în timp ce argintul era întotdeauna în stare de aliaj. (De aceea și în opera lui Homer, argintul și arama par mai apreciate decât aurul, pentru că erau mai rare.) La toate aceste caracteristici se mai adaugă unele dintre proprietățile lor fizice: strălucirea și maleabilitatea care le făcea să fie mult mai căutate și apreciate, fiind folosite pentru tot felul de podoabe. În timp, multe dintre proprietățile naturale și avantajele legate de ușurința transportului, inalterarea în timp
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Science/935_a_2443]
-
mișcări semnificative observate în decursul unei incursiuni prin magazine, „detectivii” noștri trebuie să contribuie la studiu cu notițe de teren pertinente în care să descrie toate nuanțele comportamentului cumpărătorilor, cu concluzii clare, bazate pe ceea ce au observat. Aceste însemnări se adaugă la un alt nivel de informație, de data aceasta anecdotic, despre un anumit mediu și modul în care îl folosesc oamenii. Formularele folosite de „detectivii” noștri au evoluat în cele două decenii de când am început acest studiu. Ele sunt cheia
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
lucrat cel puțin șase luni cu ei, în încercarea de a crea un sistem computerizat. Aceștia ne cer de fiecare dată să le facem o listă cu toate funcțiile pe care dorim să le aibă programul, dar în fiecare săptămână adăugăm vreo șase alte funcții pe listă, care desființează pur și simplu munca lor anterioară. Bineînțeles, perioada alocată modificărilor este întotdeauna scurtă, nefiind timp pentru a schimba complet sistemul la fiecare proiect. Este posibil să avem nevoie de o anumită comparație
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
sacoșe sunt mai ușoare, mai ieftine și mai ușor de depozitat decât coșurile de plastic, plus că arată mult mai bine. De fapt, când ajungi la casă, vânzătorul te întreabă dacă vrei să cumperi sacoșa și mulți oameni spun da, adăugând astfel încă un articol cumpărat în ultimul moment. Opusul acestui mod inteligent de folosire a coșurilor l-am văzut într-un supermagazin din partea de sud a orașului, în perioada dinaintea Crăciunului. Era un suport mare cu sacoșe de pânză, poziționat
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
amplasezi un mesaj care se citește în douăsprezece secunde într-un loc în care clienții stau doar patru este, să zicem, un pic mai eficient decât daca l-ați pune în garajul dumneavoastră. Deseori mă plimb minute în șir și adaug pe listă locurile în care cumpărătorii stau fără să facă nimic, și unde un anumit mesaj ar putea fi potrivit. Un astfel de loc mi-a venit în minte acum câteva zile. Într-un magazin de încălțăminte îi spui vânzătorului
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
arome în magazine. În raionul cu produse de spălat ar mirosi a săpun și balsam de rufe. În raionul de carne ar mirosi a friptură la grătar sau șuncă la tavă. Carnea s-ar vinde fără îndoială, dar ar mai adăuga ceva la experiența de cumpărare - ar fi o călătorie bazată pe plăcerea simțurilor, nu doar un drum la supermagazin. În Anglia, unele magazine de haine pentru copii pun pudră de talc în sistemul de aerisire, pentru a le induce cumpărătorilor
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
clienții care încearcă saltele. „Dar noi nu vindem perne” a fost replica lui de respingere. Ce să mai vorbim că pernele au o cotă de vânzare mai mare decât saltelele, sau că a comercializa perne era o modalitate de a adăuga accesorii unui produs care avea puține șanse de a fi vândut în cantități mari! În mod similar, la magazinele de telefoane AT&T, se pune accentul pe vânzarea produselor principale; ca un fel de reacție întârziată s-au trezit la
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
Magazinele vor oferi servicii de autoservire, cum fac în prezent benzinăriile, birourile vamale și băncile. Cumpărătorii vor vărsa conținutul coșurilor de cumpărături într-o mașinărie computerizată în care vor fi scanate codurile de pe produse, se va face totalul, se va adăuga TVA-ul și celelalte taxe și apoi va înghiți cardul de credit sau debit, va primi aprobarea electronică de la bancă și va emite un bon, o sacoșă de dimensiune adecvată și un „Mulțumim-că-ați-făcut-cumpărturi-la-Paco’s - beep - vă-rugăm-să-acceptați-acest-cupon-pentru-reduceri-de-zece-la-sută-din-cumpărăturile-de-data-viitoare-din-raionul-de-accesorii-pentru-bărbați - beep - Vă-dorim-o-zi-splendidă-și-plină-de-succese - beep - Vă-mulțumim-pentru
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
dimensiuni mici, deci garantează eșecul total al unor vitrine care ar trebui să facă reclamă magazinului. Pentru ca lucrurile să fie și mai dificile, farfuria de sticlă are și o peliculă anti-reflexie care o face mai puțin vizibilă; toate acestea se adaugă la lista de obstacole pe care trecătorul de pe stradă trebuie să le înfrunte. Cărțile prin natura lor sunt greu abordabile din acest punct de vedere. Spre deosebire de cei care ne pun la dispoziție detergent de rufe, să spunem, sau înghețată, vânzătorilor
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
mau cunoscut decât L’eggs care, intrând pe piață cu un artificiu inteligent (ambalajul în formă de ou), a surclasat în scurt timp concurența (n. red.) Informația reflectă procentul vânzărilor on line pentru anul 2000, când acest capitol a fost adăugat cărții (n. red.) Număr gratuit, pus la dispoziția cumpărătorilor (n. red.) Margaret Mead (1901 - 1978) a fost unul dintre cei mai importanți antropologi culturali americani ai secolului XX (n. red.) Autorul bestsellerului The 500 Zear Delta. A fost plasat de
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
Germania, să zicem; dar Întrucât toate zilele mele de naștere au fost sărbătorite, cu tot mai puțin fast, În secolul al douăzecilea, toată lumea, inclusiv eu Însumi, fiind transferați din cauza Revoluției și a expatrierii din calendarul iulian În cel gregorian, am adăugat treisprezece și nu douăsprezece zile la data de 10 aprilie. Eroarea este gravă. Ce este de făcut? În cel mai recent pașaport al meu văd că este trecut „23 aprilie“ sub „data nașterii“, care este și data nașterii lui Shakespeare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
făcut, sărmanul meu băiat!“. Când mi-am sărbătorit cea de a cincisprezecea onomastică, m-a luat deoparte și mi-a comunicat, În franceza lui brutală, precisă și cam demodată, că mă numește moștenitorul lui. „Și acum poți să pleci“, a adăugat el, „l’audience est finie. Je n’ai plus rien à vous dire“. Mi-l amintesc ca pe un omuleț slăbuț, Îngrijit, cu tenul Închis la culoare, ochi verzi-cenușii cu pete ruginii, o mustață neagră, stufoasă și un măr al
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care se amestecă aripile lor plate și abdomenele Întoarse În sus. Acolo, pe fundul mării de verdeață străpunsă de razele soarelui, mă Învârteam Încet În jurul falnicilor trunchiuri. Nimic pe lume nu mi se părea mai plăcut decât să reușesc să adaug, printr-un noroc neașteptat, câteva specii remarcabile la lunga listă de Pugs deja Întocmită de alții. Imaginația mea Înflăcărată, supunându-se evident și aproape grotesc dorinței mele (dar tot timpul punând la cale fantomatice comploturi de culise, plănuind cu sânge
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În timpul unei vijelii, dar când noi ieșisem, aceasta se terminase, și În acel moment Albastru, verde și portocaliu, uimiți De frumusețea și norocul lor, Peste o stâncă curcubeul s-a lăsat Și-a prins acolo o gazelă demnă. Trebuie să adaug că În timpul acelei ședințe de duminică și a celor următoare, mai aglomerate și mai oribile, mă urmăreau ecourile unor povești de familie pe care le auzisem. În primii ani ai deceniului al optulea, bunicul din partea mamei, Ivan Rukavișnikov, negăsind pentru
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a croit drum până În Crimeea cu un rucsac pe care i-a poruncit valetului lui, Osip, să i-l aducă Într-un colț retras Împreună cu un pachet cu sandviciuri cu icre negre pe care bunul nostru bucătar, Nikolai Andreevici, Îl adăugase din proprie inițiativă. De la mijlocul anului 1918 până la Începutul lui 1919, Într-o pauză dintre două ocupații bolșevice și Într-un conflict permanent cu elementele zurbagii din armata lui Denikin, a fost ministru de Justiție („al minimei justiții“ obișnuia el
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
posibil citat - o manieră de a vorbi pe care o adopta deseori ca să Înceapă conversația): „Asta este, băiete, una dintre combinațiile absurde ale naturii, cum sunt rușinea și roșeața feții sau supărarea și ochii injectați“. „Tolstoi vient de mourir“ a adăugat el brusc, Încremenit, pe un alt ton, Întorcându-se spre mama. „Da ștotî“ (un fel de „Doamne, Dumnezeule!“) exclamă ea Îndurerată, Încleștându-și mâinile În poală. „Pora domoi“ („E timpul să mergem acasă“) conchise ea, de parcă moartea lui Tolstoi ar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de vioară metaforic este inadecvat folosit pentru a cânta pe o chitară metaforică, și o mulțime de prostii de Ella Wheeler Wilcox - care aveau un succes răsunător la Împărăteasă și la doamnele de companie. Aproape că nu mai merită să adaug că, În conformitate cu subiectele la modă, elegia mea avea ca temă pierderea unei doamne iubite - Delia, Tamara sau Lenore - pe care n-am pierdut-o, n-am iubit-o, n-am Întâlnit-o niciodată, dar doream din tot sufletul s-o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
după pupe (deși, În cele din urmă, am găsit câteva sub un stejar mare În grădina noastră din Crimeea). Enervarea s-a transformat În disperare când, după ce a făcut câte o mică cruce pe fața fiecăruia din noi, tata a adăugat pe un ton destul de degajat că este foarte posibil ves ma vozmoșno, să nu ne mai vadă niciodată; după care, silueta lui Îmbrăcată cu un trenci, cu șapcă kaki pe cap și cu servieta sub braț, a dispărut În ceața
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
auzul tuturor. Eu mă furișam În spatele lui și-l Înghionteam În vertebre - o amintire oribilă. Am urmat școli diferite; el a mers la gimnaziul de odinioară al tatei și a purtat reglementara uniformă neagră, la care, la cincisprezece ani a adăugat un retuș ilegal: ghetre gri-șoarece. Cam tot pe-atunci i-am găsit pe birou o pagină din jurnal și am citit-o și, Într-un elan de stupidă uimire, i-am arătat-o tutorelui meu care, la rându-i, i-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
foarte Înstărit, acest colecționar Își putea permite să călătorească și a călătorit mult, Între diversele studii de științe umanistice pe care le-a făcut pentru a-și lua doctoratul În filologie. Se plângea totuși că e urmărit permanent de ghinion, adăugând că, dacă nu va vedea curând ceva cu adevărat zguduitor, s-ar putea să nu mai suporte Încordarea. Asistase la câteva spânzurări acceptabile În Balcani și la o guillotinade mecanică, cu o bună publicitate, dar cam deprimantă (Îi plăcea să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
una americană cum o visau copiii de acolo: fără republicani, fără ipocrizie mic-burgheză, fără opulența și artificiul hollywoodian, fără magnați manipulatori de destine. Prinsesem jargonul freudian-marxist: revolta marginalilor, respingerea lui one dimensional man, reflecția critică, refuzul manipulării. La atâtea refuzuri adăugam și ceva afirmativ. Ceva care ne marca profund evoluția personală. Voiam o societate de „profi” (profesioniști). Una de tip meritocratic în care fiecare să se așeze social și material acolo unde îi e locul. O societate liberă, fără „capitaliști”, dar
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
materialist științifică și umanist revoluționară, era locul în care elevii mei citeau și discutau opere filosofice străine (cu o pasiune de înțeles pentru Nietzsche) și ceea ce era mai mult sau mai puțin publicat din Cioran, Vulcănescu, Noica. Lor li se adăugau lucrări de filosofia științei, care aveau avantajul că puteau fi folosite bibliografic și la sesiuni oficiale de comunicări științifice. După știința mea, colegii de generație zvârliți în lumea largă încercau să se exileze în același gen de disidență față de sistem
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
publicul despre persoane sau fapte de interes public. Argumentul suprem pe care se bazează delatorii pare să fie cel al unei cunoașteri privilegiate, oculte, fie din surse secrete, fie prin „revelații”: „Am eu informațiile mele, sursele mele”. Lui i se adaugă un altul, la fel de năucitor: „Se știe, fiindcă așa a scris acum câțiva ani România Mare”. Argumentul se extinde fiindcă spiritul României Mari a făcut pui la alte publicații care încurajează fabricarea turnătoriilor publice, adică a colajelor de informații parțiale, scoase
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]