12,690 matches
-
i sunt una dintre cele patru ramuri ale românilor, pe lângă dacoromâni, aromâni și istroromâni. Etnonimul „meglenoromâni” este un exonim folosit de către cercetători, care se referă la faptul că acest grup etnic trăiește în principal în ținutul Meglen și că este o ramură a românilor. Ei înșiși își zic "vlaș" (la singular "vla" sau "vlau̯"), dar nici acesta nu este inițial un endonim, ci le-a fost dat de popoarele vecine, care de altfel îl foloseau
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
sora domnitorului, ducând-o în chinuri și necinstire la generalul austriac din Brașov. Cu câteva zile mai devreme, vreo 2.000 de călăreți tătari au trecut Prutul și s-au stabilit pe valea Mănăstirii Aroneanu, în bivuac, gata să curețe ținuturile de cătane la porunca domnitorului. Trupele lui Ferentz intrate în Iași numărau în jurul a 100 de soldați austrieci și erau însoțite și de moldoveni care se aliaseră trupelor austriece sub conducerea sulgerului Gheorghieș Velicico din Câmpulung. În total, trupele aflate
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
să crească. Pactul Ribbentrop-Molotov dintre Germania Nazistă și Uniunea Sovietică conținea într-un protocol secret cedarea unei părți din nordul României, Basarabia, Uniunii Sovietice. La 28 iunie 1940, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia și a ocupat și nordul Bucovinei și Ținutul Herța. La 30 august 1940, prin Dictatul de la Viena, Germania a forțat România să cedeze nordul Transilvaniei Ungariei. De asemenea, Dobrogea de Sud a fost cedată Bulgariei în septembrie 1940. Într-un efort de a potoli setea elementelor fasciste și
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
când au fost alungați din oraș după după reluarea luptelor de către ruși. Puterea polono-lituaniană a început să slăbească după ce a primit o dublă lovitură la jumătatea secolului al XVII-lea. Prima a fost cea mai mare răscoală a cazacilor din ținuturile răsăritene ("Kresy"), răscoală sprijinită de tătarii Hanatului Crimeii, care a avut ca rezultat direct ieșirea regiunii de sub controlul polonez și intrarea ei în sfera de influență a Moscovei în 1654. A doua lovitură importantă a fost invazia suedeză din 1655
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Unele dintre cele mai mari târguri comerciale erau ținute la Lublin. Deși federația plono-lituaniană era cel mai mare producător de cereale din Europa, cea mai mare parte a produselor agricole erau folosite la consumul intern. Consumul estimat al Coroanei Poloneze (ținuturile aflate sub administrația directă poloneză) și al Ducatului Prusiei în 1560-1570 a fost de 113.000 tone de grâu. Producția poloneză anuală medie de grâu în secolul al XVI-lea a fost de 120.000 de tone, din care se
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Federația avea patru naționalități principale: polonezi, lituanieni, ucrainienii și belaruși, (ultimele două numite de obicei ca ruteni). În condițiile care Polonia ocupa Ucraina și era în federație cu Lituania, polonezii erau o minoritate distinctă în amândouă. A fi "polonez" în ținuturile nepoloneze ale Uniunii, era mai mult decât un semn de etnicitate, ci mai degrabă unul de rang. Numele de "polonez" era dat de obicei nobilimii funciare (șleahta), care includea atât persoane de etnie poloneză cât și persoane de altă etnie
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
ca asigurare că armata romană nu va mai fi atacată de armata dacă. Istoricul Florus ne-a lăsat următorul pasaj privind localizarea Regelui : "Dacii trăiesc nedeslipiți de munți. De acolo, sub conducerea regelui Cotiso, obișnuiau să coboare și să pustiască ținuturile vecine, ori de cîte ori Dunărea, înghețată de ger, își unea malurile. Împăratul Augustus a hotărît să îndepărteze această populație, de care era foarte greu să te apropii. Astfel, l-a trimis pe Lentullus și i-a alungat pe malul
Cotiso () [Corola-website/Science/302113_a_303442]
-
nu pare a fi totuși un rege al formațiunii centrale din Transilvania, deoarece — dacă dăm crezare lui Iordanes —, după Burebista, domnia au luat-o succesiv Deceneu, Comosicus și Coryllus. Este posibil, deci, de a-l considera un rege domnind în ținuturile de deal și munte ale Olteniei (și Banatului?). El poate fi un predecesor al acelui basileas Thiamarkos cunoscut din inscripția de pe fragmentele ceramice de la Ocnița.
Cotiso () [Corola-website/Science/302113_a_303442]
-
Maynu. Ca zeu al al sincerității și al loialității, numele lui apare în timpul legământului și depunerii jurământului. Acest zeu s-a născut după unele legende dintr-o piatră sau dintr-o peșteră în ziua de 25 decembrie, când păstorii din ținut au venit să i se închine. El a capturat taurul divin pe care l-a sacrificat pentru a organiza un banchet alături de soare. Din sângele taurului se spune că au apărut toate plantele și animalele folositoare omului. Străbatând ziua cerul
Mithra () [Corola-website/Science/302118_a_303447]
-
triburile geto-dace sunt unificate, formând o forță militară și inițiază campanii spre vest, învingându-i pe Boii, și spre est, devastând Olbia și supune cetățile din Pontul vestic, de la Histria la Apollonia. Burebista devine cel dintâi rege trac, stăpânitor al ținuturilor de dincoace și de dincolo de Dunăre. Însă fulgerătoarea creștere a forței geto-dacilor se stinge. După lungi războaie civile, Octavian Augustus instaurează regimul politic Principatul, devenind împărat și depune eforturi pentru a stabiliza frontierele imperiului pe obstacole naturale : Rin, Dunăre în
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
sunt respinși în anul 16 i.en. cand au încercat să pătrundă peste Dunăre. Dentheletii și scordiscii au devastat Macedonia, iar Tiberius conduce campanie împotriva scordiscilor. Între timp, dacii, ce trăiau în munți, sub conducerea regelui Cotiso, coborau să pustiască ținuturile vecine de fiecare data cand Dunărea îngheța pe timp de iarnă. Împăratul Augustus l-a trimis pe Lentulus să-i alunge pe malul de dincolo, așezând garnizoane și respingându-i pe daci și pe sarmați. Generalul român, Aelius Catus aduce
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
primit orașe, țarine și pământuri vecine cu grecii), și fratele acestuia, Rhascuporis ÎI (ce a primit pământuri nelucrate, locuri sălbatice, vecine cu inamicii). Cotys era blând și plăcut, Rhascuporis era lacom, aprig și nesociabil conform lui Tacitus. Cotys a inclus ținuturile din vecinătatea Mării Egee și a Propontidei, linia de demarcație fiind de la nord la sud, Cotys având sub stăpânire cetățile grecești, de la gurile Dunării până la granița cu Macedonia. Izbucnesc neînțelegeri, Cotys fiind capturat de Rhascuporis. Rhascuporis este chemat la Romă de
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
în teritoriul dintre Hameus și Istru. Regiunile s-au separat de Pannonia, căpătând numele de Mysia, unde locuoau tribalii și dardani. Este menționată pefectura condusă de C. Baebius Aticus, coexistând cu provincia română. Un alt organism preprovincial este montat în ținutul dintre Dunăre și Marea Neagră, românii rezervându-și dreptul de a-și exercita autoritatea asupra țărmului pontic, încredințând supravegherea militară unui perfect orae maritimae. Este atestata ripa Thraciae pe malul Dunării , aflat sub autoritatea română. O flotă română circulă pe Dunăre
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
este reorganizat sub Traian, iar legiunile înaintează în sectorul dobrogean al Dunării. În iarna anilor 85-86, împăratul Domitian a reorganizat Moesia, împărțind-o în două provincii, Moesia Superior și Moesia Inferior, în raport cu cursul Dunării. Provincia Moesia Superior cuprindea Dardania și ținuturile dinspre Dunăre, în zona limesului dunărean, granița ei fiind marcată la o distanță la vest de confluena Savei cu Dunărea, iar limită de est, spre Moesia Inferioară, marcată de răul Ciabrus. Era guvernată de legați imperali de rang consulari. În
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
menținute fortificațiile de pește Dunăre, la est de Drobeta, precum și clădirea castrelor române de pe râul Timoc, la Aquae și la Almus. Provincia Moesia Inferior era mărginita la nord de cursul inferior al Dunării, la est de vărsarea râului Ciabrus. Cuprindea ținutul locuit de tribali cu Oescus, ripa Thraciae și Scythia Minor cu orașele grecești Histria, Tomis, Callatis, Odessos ,Dionysopolis și Messambria. Orașele Nicopolis și Marcianopolis din Thracia, fondate de Traian, trec în Moesia Inferioară. Era o provincie imperiala, a cărei guvernare
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
Aceste evenimente au determinat municipalitatea să solicite o împrejmuire temporară, urmând să aloce fonduri pentru construirea unui gard adecvat. În ianuarie 1850 Wilhelm Rach menționa nevoile de însămânțare de primăvară ale grădinii: 600 de trandafiri din soiul cultivat la Dulcești (ținutul Romanului), 200 de trandafiri franțuzești, 400 de lilieci, gherghine, garoafe turcești, și altele, în total 1508 exemplare. În 1851 s-a finalizat în incinta parcului o „florărie” (seră), cu scopul conservării florilor și pentru „osebite răsaduri”. Tot acum s-a
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
spre Franța. Restul ducatului a fost ocupat de Prusia. Deși mai multe fortărețe izolate au rezistat timp de un an, ducatul a încetat să existe de facto. Țarul Alexandru I a creat Înaltul Consiliu Provizoriu al Ducatului Varșoviei să conducă ținutul prin intermediul generalilor țariști. Deși la Congresul de la Viena din 1815 au fost prezenți șefii mai multor state și un număr de foști conducători de stat, procesul decizional a fost în mâinile principalelor puteri ale epocii. Rusia și Prusia au împărțit
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
conducători de stat, procesul decizional a fost în mâinile principalelor puteri ale epocii. Rusia și Prusia au împărțit Polonia între ele, Austria rămânând cu ce căpătase la prima împărțire din 1772. Rusia a păstrat tot ce câștigase până atunci, plus ținutul Białystok pe care-l obținuse în 1807. Prusia a recăpătat ce avusese după prima partiție, dar pierduse în conflictele cu Ducatul Varșoviei în 1807. De asemenea, Prusia a recăpătat Marele Ducat al Posenului" (Poznań) și ceva din teritoriul pe care
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
altfel, regatul Persiei și republica cartagineză acționau de comun acord împotriva grecilor. Echipajele cele mai valoroase din flota lui Xerxes erau cele feniciene. La Tyr și la Sidon emisarii lui Xerxes duceau intense tratative cu fenicienii cartaginezi pentru înrobirea tuturor ținuturilor unde se instalaseră grecii, mai ales de când regele aflase că aliații din Consiliul de la Istm ceruseră ajutor și de la Siracuza. În cursul anului 480 Cartagina se decide să lovească. O armată numeroasă sub comanda lui Hamilcar, unul din magistrații principali
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
Județul Putna a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Moldova. Reședința județului era orașul Focșani. Ținutul Putnei a fost atestat documentar la 2 iulie 1431. Împreună cu Ținutul Adjudului, atestat în 1460, s-a contopit în 1591 sub denumirea de Ținutul Putnei, condus de un staroste până la 1859. În anul 1943, prefectul Panaite N. Pavlu a reușit
Județul Putna (interbelic) () [Corola-website/Science/302177_a_303506]
-
Județul Putna a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Moldova. Reședința județului era orașul Focșani. Ținutul Putnei a fost atestat documentar la 2 iulie 1431. Împreună cu Ținutul Adjudului, atestat în 1460, s-a contopit în 1591 sub denumirea de Ținutul Putnei, condus de un staroste până la 1859. În anul 1943, prefectul Panaite N. Pavlu a reușit să editeze o lucrare valoroasă pentru acele timpuri, respectiv Monografia județului
Județul Putna (interbelic) () [Corola-website/Science/302177_a_303506]
-
de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Moldova. Reședința județului era orașul Focșani. Ținutul Putnei a fost atestat documentar la 2 iulie 1431. Împreună cu Ținutul Adjudului, atestat în 1460, s-a contopit în 1591 sub denumirea de Ținutul Putnei, condus de un staroste până la 1859. În anul 1943, prefectul Panaite N. Pavlu a reușit să editeze o lucrare valoroasă pentru acele timpuri, respectiv Monografia județului Putna, prin mobilizarea celor mai buni specialiști din județ, care au lucrat gratuit
Județul Putna (interbelic) () [Corola-website/Science/302177_a_303506]
-
pentru a avea cu ce să îl plătească pe Charon, altfel mortul rămânea un an întreg pe mal, între viață și moarte. Câinele cu trei capete, Cerber, eriniile, spirite feminine ale răzbunării, kerele, entități ale morții și ale distrugerii apărau ținutul morților de intruși. Zeul grec al morții era Thanatos, fratele lui Hipnos, zeul somnului și apărea deseori înaripat. El aparținea generației preolimpiene și nu ținea seama de puterile celorlalți zei, ci îndeplinea totul după bunul său plac. Literatura grecilor antici
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
și cheltuielilor, a contribuabililor și a scutiților. Avea un rol mai important în Țara Românească în domeniul militar; conducea corpul de oaste călare, purta spada domnului la ceremonii. Aveau atribuții administrative și judecătorești în teritoriul circumscris jurisdicției lor, adică a ținutului din jurul cetăților. Apare în documente în timpul lui Ștefan cel Mare și al lui Vlad Țepeș; avea sarcina îndeplinirii pedepselor decise de domn și de sfat. În Țara Românească se ocupa de hotărnicirea moșiilor, de primirea soliilor la curte. În Moldova
Dregătorie () [Corola-website/Science/302173_a_303502]
-
pământuri. Aici au adoptat limba slavă și credința creștin ortodoxă. Cei mai mulți istorici sunt de acord că bulgarii de pe Volga au fost supușii Imperiului Hazar. Pe la sfârșitul secolului al IX-lea, a avut loc un proces de unificare, fondându-se capitala ținutului la Bolğar, la 160 km sud de orașul Kazan. Cei mai mulți oameni de știința consideră că statul bulgar nu a fost capabil să iasă din sfera de dominație a hazarilor până când statul acestora din urmă nu a fost distrus în 965
Bulgaria de pe Volga () [Corola-website/Science/302200_a_303529]