16,963 matches
-
vot consultativ, doi reprezentanți ai studenților 92. Și aceasta deși unul dintre fondatorii Universității Noi, Edmond Picard, critică vehement prin ianuarie - februarie 1894, în "Journal des Tribunaux", activitatea Consiliului de Administrație al Universității Libere 93. Fiind adept al unei libertăți academice și administrative totale, acesta șarja în "L'Étoile Belge" din 25 februarie 1899 spunând că Universitatea Nouă "nu avea nici reglementări, nici vreun sistem anume de vot în cadrul corpului profesoral și nu ar fi avut nici Rector (care, adăugăm noi
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
97. Universitatea Nouă s-a dorit a fi un experiment ce a lăsat o mare libertate de alegere atât profesorilor, în propunerea cursurilor (și amenajarea programelor de studii), cât și studenților, în alegerea prelegerilor. Din punctul de vedere al corpului academic al instituției în discuție (cu deosebire Edmond Picard), dar și a unei părți a cadrelor didactice rămase fidele Universității Libere (spre exemplu, Hermann Pergameni), obiectivul învățământului superior era acela de a disemină "știință pură sintetică", de a asigura o înaltă
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
în anumite perioade în recunoașterea diplomelor conferite urmare a unor studii bazate mai degrabă pe conferințe libere, exacerbarea academismului științific în dauna unei relaționări mai strânse a programei cursurilor cu activitatea practică, dar și chestiunile de identitate ideologică a corpului academic, mai apropiat de stânga politică, de socialismul militant, spre deosebire de liberalismul care a fondat și a menținut Universitatea Liberă 107 etc., au subminat proiectul Universității Noi. Aceasta și-a încheiat existența în 1919, după un sfert de secol, cănd dizidenții sau
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
1891, 1911 etc.) au avut ca obiectiv acordarea unei mai mari libertăți și autonomii instituțiilor de învățământ superior (inclusiv celor private), precum și diversificarea domeniilor, respectiv diplomelor. Reținem, ca exemplu, instituirea, prin legea din 15 iulie 1849, a unui nou grad academic, acela de doctor în științe politice și administrative (asumat, la Universitatea din Bruxelles, de Facultatea de Drept). Organizarea administrativă, dar și dezvoltarea conținutului științific al programelor de studii care funcționau la Universitatea Liberă, au fost favorizate de dobândirea unei mai
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
studenților (belgieni și străini). Reținem, pentru studenții străini (deci și pentru cei din România, de care ne vom ocupă mai departe) dificultățile de recunoaștere a diplomelor (mai ales în cazul celor emise de Universitatea Nouă), precum și existența a două grade academice distincte în reglementările de profil: titlul legal, care dădea deținătorului sau posibilitatea de a exercita o profesie în Belgia, și cel științific, care nu conferea acest drept. Prezența mai mare a străinilor printre titlularii diplomei științifice poate fi legată, așa cum
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Bruxelles (cu deosebire de la Universitatea Liberă), înființată în 1904 de Florian Becescu ne-au dezvăluit niște fragmente de viața cotidiană, care trimiteau mai degrabă la slăbiciunile și viciile omenești ale tinerilor studioși, decât la efortul lor de a atinge performanță academică sau de a-și construi o cultură a unei activități asociative. Dar asupra lor am stăruit mai îndeaproape în capitolul următor! În fine, am evocat, la încheierea acestui capitol, o formă de ajutor din partea statului român mai puțin cunoscută: pe
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
IV Fragmentarium epistolar. Câteva istorii ale unor studenți români de la Universitatea Liberă și de la Universitatea Nouă din Bruxelles Așa cum s-a văzut, în capitolele anterioare i-am adus în discuție doar pe cei care au reușit să încheie un parcurs academic complet și să obțină o diplomă de doctor ori de inginer la Universitatea Liberă din Bruxelles. Din păcate, nu am gasit până acum date seriale cu privire la tinerii români care obțineau diplome de licență ori diverse certificate de studii la Bruxelles
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
să se poată pronunța asupra nivelului de cunoștințe al candidatului "cu privire la partea matematică"6. A reușit în cele din urmă să se înmatriculeze, urmând "cu sârguința cursurile primului an al secțiunii de ingineri mecanici în cursul" primei părți a anului academic 1898-1899"7. Un an mai tarziu, Vasile Butză primea un alt certificat de asiduitate din partea Rectorului Universității din Liège, în care se specifică faptul că a frecventat regulat cursurile și exercițiile practice, obținând la examenele celui de-al III-lea
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
primea un alt certificat de asiduitate din partea Rectorului Universității din Liège, în care se specifică faptul că a frecventat regulat cursurile și exercițiile practice, obținând la examenele celui de-al III-lea an al secției de ingineri mecanici, în anul academic 1899-1900, următoarele medii: mecanică aplicată - 16; fizică industrială - 17,25; arhitectură industrială - 14; metalurgie și siderurgie - 15,70; construcții de mașini - 16,67; electricitate - 108. Așadar, studentul nostru reușise să încheie în perioada 1898-1900 trei ani de studii la Facultatea
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
lei, acordată de Ministerul Lucrărilor Publice, pentru plata taxelor de studii; obținea documentele prin februarie, nu și suplimentarea, cerere pentru care primea răspuns negativ în mai 19009. În aceeași perioadă, prin martie, transmitea Legației și certificatele de studii pentru anul academic în curs, care la rându-i urma să notifice Ministerul Lucrărilor Publice cu privire la progresele bursierului 10. În iunie reînnoia cererea de sprijin financiar suplimentar pentru plata taxelor, rugându-l pe Eugen Mavrodi să intervină de această dată pe langă Ministerul
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
care le va fi urmat Vasile Butză în anul următor la Liège sau aiurea! Cert este că l-am regăsit ceva mai tarziu, în capitala Belgiei însă, ca student ce-și încheia cu bine "cursurile și exercițiile practice" ale anului academic 1901-1902 la Facultatea de Stiinte Aplicate a Universității Libere din Bruxelles, așa cum atestă certificatul eliberat de Rectorat pe 17 septembrie 190212. La câteva zile după emiterea certificatului de asiduitate, Vasile Butză, ce locuia atunci la nr. 9, pe Str. Belliard
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Dlor Efori, rugând a-mi aprobă o bursă, pentru care înalt act umanitar, îmi voi da tóte silințele la studii, spre a corespunde în totul așteptărilor Dlor Vóstre. Anexat de acesta, am onóre a presenta certificatul de studii pe anul academic curent, eliberat de Rectorul Universității. Binevoiți, vă rog, Domnilor Efori, a primi expresiunea cea mai respectuósă a profundei mele recunoscințe. Elev inginer student Vasile G. Butză 9, Rue Belliard, Bruxelles 13 Se pare că demersul către Eforia Brâncoveanu nu a
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
și până puțin după Întâiul Război Mondial. Istoria stereotipului, ce a avut o oarecare circulație în spațiul cultural autohton, pornea probabil dintr-un fapt real interpretat abuziv: în conformitate cu legile relative la învățământul superior din Belgia veacului al XIX-lea, titlurile academice erau de două feluri: legale, care după întărirea, validarea lor de către o comisie specială, practica existența, cu deosebire, după legea din 1876, dădeau drept de exercitare a profesiunii în domeniul înscris pe diplomă, respectiv științifice, care nu aveau un atare
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
profesiunii în domeniul înscris pe diplomă, respectiv științifice, care nu aveau un atare drept încorporat și care erau destinate, în linii mari, străinilor (Pieter Dhondt). Așadar, românii aflați printre studenții străini de la Bruxelles, Gând, Liège sau Louvain, care obțineau titluri academice de tip științific într-una din aceste universități, neavând un drept explicit de exercitare a unei profesiuni în domeniul înscris pe diplomă în Belgia, erau percepuți în țară ca având o diplomă de rang secund în Occident. Dar, așa cum am
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
al diplomelor "bon pour l'Orient", care se pare că ar fi venit de la Bruxelles, în debutul studiului nostru am formulat o seama de intrebari asupra cărora am dorit să reflectăm: cum funcționa sistemul universitar belgian și cel al titlurilor academice conferite de acestă; cine erau și ce au devenit în timp românii titulari ai diplomelor de doctor în drept, științe politice și administrative, filosofie și litere, medicina ori științe sau cei care au dobândit diplome de inginer; în ce constă
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
învățământ superior belgian, de legile organice din 1835, 1849, 1857, 1876, 1890, 1891, 1911 etc. Toate aceste reglementări, care au consfințit autonomia instituțiilor de învățământ superior, inclusiv a celor private, au avut drept consecință diversificarea domeniilor de specializare, a titlurilor academice (în această ordine de idei, reținem, de pildă, instituirea, prin legea din 15 iulie 1849 a unui nou grad academic, acela de doctor în științe politice și administrative, asumat, la Universitatea din Bruxelles, de Facultatea de Drept), ca și a
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
consfințit autonomia instituțiilor de învățământ superior, inclusiv a celor private, au avut drept consecință diversificarea domeniilor de specializare, a titlurilor academice (în această ordine de idei, reținem, de pildă, instituirea, prin legea din 15 iulie 1849 a unui nou grad academic, acela de doctor în științe politice și administrative, asumat, la Universitatea din Bruxelles, de Facultatea de Drept), ca și a programelor de studiu, cu impact imediat în creșterea numărului cadrelor didactice și al studenților. Ne-am oprit și asupra unui
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
în drept (cu distincție) la Universitatea din Bruxelles (nu se specifică dacă era Universitatea Liberă sau Universitatea Nouă), pe data de 18 octombrie 1900; o zi mai tarziu diplomă să era validată de acea Comisie specială de întărire a titlurilor academice (Commission spéciale d'entérinement). Nu știm dacă Sady Kirschen, originar din Iași, a fost una și aceeași persoană cu Emil Kirschen, care venea tot din capitală Moldovei; dacă aceasta ar fi situația, atunci ar fi o eroare de datare în
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Michel, Liège) către Ministrul României în Belgia și Secretarul Legației de la Bruxelles, 6, 11 noiembrie 1898, nepaginat. 7 Ibid., Corespondență dintre Legația României din Bruxelles și Ministerul Afacerilor Străine cu privire la frecventarea de către Vasile Butză a cursurilor primei părți a anului academic 1898-1899 la Facultatea Tehnică a Universității din Liège, 23 ianuarie / 4 februarie 1899, nepaginat. În dosar există și o scrisoare datata 2 februarie 1899 a lui Vasile Butză (19, Place du Théâtre, Liège) către Legația României din Bruxelles în care
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
nepaginat. În dosar există și o scrisoare datata 2 februarie 1899 a lui Vasile Butză (19, Place du Théâtre, Liège) către Legația României din Bruxelles în care aceasta din urmă este informată cu privire la asiduitatea să în prima parte a anului academic 1898-1899, nepaginat. 8 Ibid., Certificat de asiduitate emis pe numele Basile Butza, 16 octombrie 1900, nepaginat. 9 Ibid., Corespondență între Vasile Butză și Legația României de la Bruxelles, 19 ianuarie, 16 februarie, 17 mai 1900, nepaginat. 10 Ibid., Scrisoare a lui
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Ministrul României la Bruxelles, 22 martie 1900, nepaginat. 11 Ibid., Scrisori ale lui Vasile Butză către Eugen Mavrodi, Ministrul României la Bruxelles, 9 iunie (33, Boulevard Saucy, Liège), 24 decembrie 1900. 12 Ibid., vol. 196, Atestat de asiduitate pentru anul academic 1901-1902 la cursurile și exercițiile practice ale secției de ingineri mecanici de la Facultatea de Stiinte Aplicate emis de Rectoratul Universității Libere din Bruxelles pe numele lui Basile Butza, 17 septembrie 1902, nepaginat. 13 Ibid., Scrisoare a lui Vasile G. Butză
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
care a interacționat cu meleagurile nord-moldovenești10. Nici presa locală nu este ignorată, arhivele și bibliotecile păstrând periodice apărute încă din secolul XIX, explorate în studii care redau culoarea epocii trecute 11. Pentru cercetătorii locali, dar și pentru cei din mediul academic, provincia nord-moldovenească, și mai ales zona Botoșanilor, a constituit un bun teren de explorare ale cărei rezultate au fost publicate în studii de specialitate și înainte de 198912. După un deceniu în care cercetările au proliferat, preocupările pentru istoria locală par
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
pe secțiuni de arheologie, istorie, memorialistică, muzeografie, etnografie, fiind semnate de istorici și cercetători cu nume consacrate pe plan local: Paul Șadurschi, Emil Ioan Emandi, Gheorghe Amarandei, Ionel Bejenaru, Gheorghe Median, Ștefan Cervatiuc, Stela Giosan, dar și colaboratori din mediul academic, precum: Alexandru Zub, Ion Agrigoroaiei sau Gheorghe Buzatu. Dacă intelectualilor provinciei le sunt dedicate cercetări bazate mai ales pe documente de arhivă, pentru personalitățile deprovincializate pe care zona le revendică cu mândrie, s-au publicat numere tematice cu accent pe
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Bucovinei axată pe câteva teme majore: istorie, pământul, oamenii, economie, cultură, administrația și viața politică, Bucovina în lumina dreptului istoric și internațional, structura socială și etnică a Bucovinei, sate și orașe (monografii), personalități cultural științifice (monografii). Lipsa susținerii din partea filialei academice de la Iași a determinat ca domeniile enciclopediei să fie incluse, într-o primă fază, ca teme în periodicul Analele Bucovinei. Din 1996 s-a început publicarea lucrărilor de cultură și istorie a Bucovinei în colecția Enciclopedia Bucovinei în studii și
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
mai bună aprofundare a realităților înconjurătoare. Pe de altă parte însă, impedimentele de ordin material fac ca multe producții istorice să apară în ediții limitate, la edituri obscure, nefiind menționate în bibliografiile istorice și cu un impact redus în sfera academică. În plus, caracterul apologetic sau diletantismul unora dintre lucrări contribuie, odată în plus, la marginalizarea acestui domeniu istoric. Toate acestea nu diminuează totuși farmecul istoriilor locale sau regionale și nuanțele pe care acestea le conferă prin raportare la istoria națională
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]