10,513 matches
-
dobândire de libertate, față de condițiile de carceră dinainte, și acea firimitură de recucerită încredere în oamenii al căror rol era să-l aibă în stăpânire, l-au adus într-o asemenea stare de agitație încât n-a mai reușit să adoarmă. Poate fiindcă renunțase să mai spere în orice schimbare, poate fiindcă transferul subit la Castel Nuovo îl înțelesese ca pe o pedeapsă, începu din nou să aibă vechiul vis cu păianjenul. La Castel Nuovo însă își dădu seama că era
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
debarce în vreun port spaniol, iar nu la Marsilia. Richelieu, cu un gest menit să-l calmeze, și surâzând, îl lăsă pe Tommaso să se retragă pentru a se odihni. Călugărul era istovit și de îndată ce i-a fost cu putință adormi adânc până-n zorii zilei următoare. La trezire, după ce luă o gură de aer și rugăciunile matinale, deschise Corpus Hermeticum pentru a vedea ce se spune despre zodia sa: "Cei născuți sub zodia Fecioarei sunt oameni extraordinari ce arată pântecul însărcinat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
intelectuală interbelică considera pe bună dreptate că se depunea mărturie despre nedreptatea pe care Biserica o făcea fraților de alte confesiuni. De aceea, frățietatea cu cei care credeau și mărturiseau că Sfântul Duh n-a lucrat în Biserica lui Hristos, adormind undeva pe catargul corăbiei Sfinților Apostoli, presupunea, înainte de toate, promovarea unei profesiuni de credință extrem de grave: a crede în nimic sau a crede în toate, ceea ce reprezenta același lucru. De exemplu, referitor la fapta lui Iuda, creștinul nu are dreptul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Iuda nu este "fiul Tatălui", ci fiul viperelor nerecunoscătoare; Iuda nu este ucenic, ci diavol; pentru bani, el s-a privat de ambele vieți (terestră și dumnezeiască); pentru Biserica lui Hristos, soarta lui Iuda este pecetluită: el este pierdut a adormit întru moarte. Iată de ce nu se poate înfățișa fapta lui Iuda din perspectiva umană a bunătății sufletești, a toleranței și a filantropiei, omul tinzând să greșească fie din "amorțire sufletească, din viețuire în afară de hotarele harice ale Bisericii". Are perfectă dreptate
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
dimineața, la Laude); "Astăzi și-a pus aspră Iuda sugrumare pentru bani și s-a lipsit de amândouă viețile: de această trecătoare și de cea dumnezeiască" (În Sfânta și marea Joi, la Laude); "Cu dormire diavolească fiind cuprins Iuda, a adormit întru moarte" (În Sfânta și marea Joi, seara, la Canonul spălării picioarelor). 12 Nae Ionescu, Sofisma cea mare, în "Vestitorii", an I, nr. 3, 12 aprilie 1936, text reprodus în Nae Ionescu, Teologia. Integrala publicisticii religioase, ediție, introducere și note
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Domnie n-a mai venit”. Pentru fărădelegile lui, haiducul trebuie spânzurat în „două furci ș-o cumpeoară, / Ca să-l bată vânt de vară, / Să-l privească multă țară”. Calea (Florica sau Ilincuța în unele variante), sora haiducului, auzind planul, îi adoarme pe meseni cu băuturi tari, ca să se poată strecura neobservată în codru, spre a-și preveni fratele asupra primejdiei ce îl așteaptă. Miu nu se sperie și plănuiește, la rându-i, atragerea domnului, prin viclenie, într-o cursă și pedepsirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
împiedice nelegiuirea. Nici vorbă însă de apă în râu, niciunde. Narația e absorbită de descripția peisajului nisipos, dezolant și a verii toride. Părăsit de nevastă, Enea Lelea stă toată noaptea de Anul Nou singur. După ce bea o cană de vin, adoarme și visează. Îl trezește un strigăt de spaimă, de pe urma căruia nu se mai liniștește niciodată. În altă povestire, același personaj traversează ceasuri de fericire. Tot ce vede și aude, tot ce se petrece cu el nu e menționat decât pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
omite însă denunțarea violențelor încurajate de autorități sau de cel care deține chiar și un centru minim de putere. Cristos afirmă aici, în acest fragment, dreptatea și adevărul. Vrea să-i responsabilizeze, cu toată tăria iubirii sale active, pe fariseii adormiți într-o viață sclerotică, cărora le era mult mai comod să nu înțeleagă ori să evite intenționat necesitatea directă a cooperării pentru venirea împărăției evanghelice. Nonviolența autentică nu este lipsită de curajul de a arunca în fața celor puternici adevărurile neplăcute
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Flacăra”, „Sburătorul”, „Rampa”, „Universul literar” ș.a. Cultivator al sonetului, M. nu e în volumul de debut și nici în Sufletul grădinei (1920) un parnasian, ci un simbolist minor, descendent din D. Anghel. El cântă „moartea florilor”, înregistrează „visul unui flutur” adormit pe o floare, „rugăciunea florilor”. Tonalitatea și figurația din a doua carte sunt cuprinse rezumativ în piesa titulară: „S-a scuturat o chiparoasă/ Și florile se-apleacă toate,/ S-o vadă cât e de frumoasă,/ Când moare fără de păcate”. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288260_a_289589]
-
surprizele lui, plăcute sau neplăcute, ne arată că viața nu Înseamnă numai previziuni lucide: „De-ar ști omul ce-ar păți, nici din casă n-ar ieși”.) Cu cât se pisează mai mult usturoiul, cu atât miroase mai tare. („Cine adoarme bârfind - ne spune un alt proverb - se trezește calomniind.”) Bățul scurt se rupe greu. (Cu cât cineva trăiește, de exemplu, Într-un dialog mai mult cu sine Însuși, cu atât Îi va fi mai greu să se desprindă de propriile
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Niciodată o minte lucidă nu va putea Înțelege, cu armele logicii, toate motivațiile și strategiile imprevizibile ale unei inimi Îndrăgostite. Eventual o altă inimă, la fel de Îndrăgostită, ar putea avea resursele intuitive pentru a Înțelege chemările, suferințele sau exigențele acesteia.) „Iubirea adoarme cunoașterea; trezită, cunoașterea ucide iubirea.” (E. Cioran) Cine nu e gelos nu iubește. Pentru că teama de a nu pierde reciprocitatea În iubire o trăiește doar cel care iubește foarte mult.) „Femeile nu pot suferi bărbații geloși, dar plăcerea lor este
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de plopi/ Cu forme somnoroase și suave./ Adolescenți frumoși sau doar femei./ Dulce confuze, pletele jilave/ Nu îndrăzneau dorința s-o ascundă./ Apa era fără sfârșit rotundă,/ Luna turna pe luciul ei/ Ulei.// Pășeam desculți și limpezi/ Îmi simțeam degetele adormite în mâna ta,/ Era atâta dragoste pe ape,/ că nu ne puteam scufunda,/ Era atâta liniște, că timpul/ Nu îndrăznea să spună vreo secundă,/ Cerul nu rostea niciun nor./ Apa nu-ngăima nicio undă,/ Doar tălpile goale,/ Călcând în lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ataraxia mioritică a ultimelor cicluri blagiene. Ținuta grațioasă și solemnă a stilului dă poemelor o fluiditate hieratică, marcată printr-o fină intuiție a ritmului (Îți mai aduci aminte plaja? Așteaptă să vină octombrie, Dacă ne-am ucide unul pe altul, Adormi, adormi, Dacă vrei să te întorci, De ce nu m-aș întoarce printre pomi)"93. Dacă mai devreme, poeta găsise puntea în cufundarea într-o profundă stare de spiritualitate, acum pare să afle această legătură în iubire. Iubirea poate însemna, de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mioritică a ultimelor cicluri blagiene. Ținuta grațioasă și solemnă a stilului dă poemelor o fluiditate hieratică, marcată printr-o fină intuiție a ritmului (Îți mai aduci aminte plaja? Așteaptă să vină octombrie, Dacă ne-am ucide unul pe altul, Adormi, adormi, Dacă vrei să te întorci, De ce nu m-aș întoarce printre pomi)"93. Dacă mai devreme, poeta găsise puntea în cufundarea într-o profundă stare de spiritualitate, acum pare să afle această legătură în iubire. Iubirea poate însemna, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
interiorizării, deși senzualitatea este ucisă prin "ținuta grațioasă și solemnă a stilului, care dă poemelor o fluiditate hieratică, marcată printr-o fină intuiție a ritmului (Îți aduci aminte plaja? Așteaptă să vină octombrie, Dacă ne-am ucide unul pe altul, Adorm, adormi, Dacă vrei să nu te întorci, De ce nu m-aș întoarce printre pomi)"99. Totuși, purificarea prin iubire, chiar dacă este eliminată, carnalitatea "se transformă într-un joc cu accente tulburătoare"100: "Iubitul meu, ești fiul meu./ De-aici răsare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
deși senzualitatea este ucisă prin "ținuta grațioasă și solemnă a stilului, care dă poemelor o fluiditate hieratică, marcată printr-o fină intuiție a ritmului (Îți aduci aminte plaja? Așteaptă să vină octombrie, Dacă ne-am ucide unul pe altul, Adorm, adormi, Dacă vrei să nu te întorci, De ce nu m-aș întoarce printre pomi)"99. Totuși, purificarea prin iubire, chiar dacă este eliminată, carnalitatea "se transformă într-un joc cu accente tulburătoare"100: "Iubitul meu, ești fiul meu./ De-aici răsare totul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tavan și podea/ Au nevoie de o veșnicie/ (...) vor scoate/ Un fel de râs cârâit/ Arătând cu aripa/ Cum tălpile mele/ Nu lasă urme-n zăpadă". Când mă voi trezi). În orice caz, somnul este binefăcător, având, întotdeauna, efecte constructive: "Adormi,/ Nu te speria,/ Pletele noastre vecine/ Răsfirate în iarbă/ Au început să prindă rădăcini". (Adorm, adormi) Amprentă a neomodernismului, cuvântul capătă la Ana Blandiana valențe speciale. Astfel, el este cel care ajută la deconstrucția ca reconstrucție, susținând premisa criticii deconstructiviste
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu aripa/ Cum tălpile mele/ Nu lasă urme-n zăpadă". Când mă voi trezi). În orice caz, somnul este binefăcător, având, întotdeauna, efecte constructive: "Adormi,/ Nu te speria,/ Pletele noastre vecine/ Răsfirate în iarbă/ Au început să prindă rădăcini". (Adorm, adormi) Amprentă a neomodernismului, cuvântul capătă la Ana Blandiana valențe speciale. Astfel, el este cel care ajută la deconstrucția ca reconstrucție, susținând premisa criticii deconstructiviste a textului. Căpătând semnificații doar în interiorul textului, scos din context el pierzându-și substanța, cuvântul, îmbărcat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
miere prăfoasă, foșnind,/ Pe locul vrăjit, unde viața sfârșește,/ Dar nu-ncepe moartea/ Și-ntre ele numai/ Un limpede jind,/ Cu miros de prune, urcând spre alcool,/ De fum și de iarbă uscată?/ Ce poate fi fericirea,/ Dacă nu să adormi,/ Așteptându-ți sfârșitul,/ În septembrie,/ Într-o livadă?" (Această plutire) Pendulând între lirica lui Lucian Blaga și cea a lui Nichita Stănescu, autoarea realizează o demitizare a spațiului primordial, pur, printr-o trimitere a sa în cotidian. Alteori, însă, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
arborii încâlciți în lumina lânoasă/ Voi fi trezită ca în sptembrie, devreme/ Și, ca în sptembrie,/ destul de singură ca să aud/ Văzduhul cum picură înspre amiază/ Pe obrazul gutuilor ud/ Și-mi va fi somn/ Și-o să mă rog să mai adorm/ Încă puțin,/ Stând nemișcată,/ Cu ochii închiși și fața în pernă,/ În timp ce liniștea asurzitoare/ Mă va trezi tot mai plin/ Ca să încep,/ Ca pe-o dimineață de toamnă,/ Ziua eternă". (În dimineața de după moarte) 3.1.2.2. Un alt
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nuntă, mirele a murit,/ Mireasa a murit și ea,/ Nuntașii toți/ Sunt morți și în pământ am simțit/ Cum hora miresei se învârtea.// Taci, mireasă, nu mai plânge/ Că a venit mirele tău cel blând,/ Ca un miel ochiul lui adoarme,/ Ca un crin se luminează visând.// Se preface numai că e piatră albă/ Taci, mireasă, nu mai plânge și nu-și fie frică,/ De pe ochiul tău, ca un voal de nuntă,/ O pojghiță de gheață se ridică." (Crini pentru domnișoara
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mă simt mult mai bine așa. Crede-mă. Vera: (înțelegînd foarte bine) Te cred, Mina, te cred. Adevărul e că și eu mă las furată de cîte o lene... Și nu-i rău deloc. Apoi iar mă burzuluiesc... și iarăși adorm. (parodiind o reclamă) Somnul reface toate forțele omului. Deci să dormim! Să dormim! Mina: (contribuind la refacerea unui tonus convenabil) Dar nu acum... nu acum, că vin cum ai spus tu iubiții și primul lucru pe care or să vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
aparențe? Vecin 2: Nu știu. Vecin 1: Păi ia să știi. De ce crezi că dorm? Da' dacă nu dorm și gîndesc? Nu întotdeauna cînd un om e adormit înseamnă că și doarme. La fel, cînd doarme nu înseamnă că e adormit. Pricepi? Vecin 2: Nu prea... Vecin 3: Haideți fraților, păi ce facem? Jucăm poker sau facem comunicări științifice? Vecin 2: Deci zici că ai cerut o mie, da? Vecin 3: Deocamdată... Vecin 2: Umbli cu intimidări! Bun, atunci și mie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dar cu filosoful ce să faci dacă-l cîștigi? Mai bine să-l pierzi chiar dacă ai carte... Vecin 3: Mie mi-e somn, sincer vă spun. Vecin 1: Păi dacă bagi în tine fără măsură! În ultimul timp ai mai adormit odată! Și nu știu dacă faci bine! Vecin 3: Îmi pare rău. O să fiu mai atent. Vecin 1: E, și-acum să vedem ce urmează în program. Nu de altceva, da' să nu ne prindă plictiseala. Mihai: (după manevrele de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Hai că mi-e foame. Ea 2: Mănîncă tu, că pentru tine am gătit. El 1: Deja parcă mi-a trecut. Să vedem, deci, dacă somnul nu-i o idee mai bună. Ea 2: Dacă cumva se întîmplă să nu adormi în primele trei minte, încearcă să te gîndești la ce ți-am spus. La toate cîte ți-am spus. N-am glumit deloc. (pleacă) El 1: (mai întîi se uită încă o dată pe scrisori, apoi le mototolește și le aruncă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]