24,313 matches
-
invidia este dorința și ambiția de a-l vedea pe celălalt privat de avantajele sale, nu atât pentru a le avea noi înșine, cât pentru a ști că celălalt a încetat a se mai bucura de o fericire fără nicio amenințare sau pe care în pecepția noastră nu o merită (Lipovetsky, 2007). Ea este, de obicei, "mai puțin despre ce anume îi lipsește cuiva, cât despre ce anume au alții" (Epstein, 2008, p. 39). De regulă, invidia este destructivă: "urâm obiectul
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
la nivel psihic. Pe de o parte, acestora li se cere o performanță tot mai mare, dar, pe de altă parte, fără a li se oferi neapărat mijloacele necesare pentru a le obține. În această incomodă situație, evaluările periodice și amenințările cu retrogradarea atunci când nu e vorba chiar de concediere, îi împing pe indivizi să concureze unii cu alții. Se instalează un climat de neîncredere și de teamă, care ia locul unei colaborări sănătoase, în cadrul căreia ei ar putea să găsească
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
supună. O persoană dominant-agresivă intimidează. Deseori, rezultatele pe care le obține sunt pe termen scurt. La baza acestei atitudini stă postulatul: Sunt mai valoros decât celălalt, eu am dreptate, el se înșală". Atitudinea agresivă se servește deseori de frică, de amenințări, de ostilitate în încercarea de a atinge scopul propus. Ea nu respectă drepturile celorlalți (sau eventual dă doar aparența respectării lor), este distrugătoare și îi rănește pe oameni. Este încălcat spațiul celuilalt; pune în aplicare propriile reguli. Convingerile posibile ale
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ceea ce vrem noi să fie" (p. 128). Între comportamentele care alcătuiesc conduita antirelațională sunt: a. practicarea relației-claxon: care constă în a vorbi despre celălalt și nu cu celălalt ("bârfa"); b. emiterea de judecăți de valoare la adresa celuilalt; c. culpabilizarea; d. amenințări și presiuni: sunt cuprinse acele comportamente care conțin amenințări, respingeri, presiuni diverse pentru a obține o marginalizare sau o izolare. 6 Pentru R. J. Sternberg (2010), trăsăturile prieteniei sunt: încrederea, onestitatea, respectul, angajamentul, siguranța, susținerea, generozitatea, loialitatea, mutualitatea, statornicia, înțelegerea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care alcătuiesc conduita antirelațională sunt: a. practicarea relației-claxon: care constă în a vorbi despre celălalt și nu cu celălalt ("bârfa"); b. emiterea de judecăți de valoare la adresa celuilalt; c. culpabilizarea; d. amenințări și presiuni: sunt cuprinse acele comportamente care conțin amenințări, respingeri, presiuni diverse pentru a obține o marginalizare sau o izolare. 6 Pentru R. J. Sternberg (2010), trăsăturile prieteniei sunt: încrederea, onestitatea, respectul, angajamentul, siguranța, susținerea, generozitatea, loialitatea, mutualitatea, statornicia, înțelegerea și acceptarea (p. 22). 7 Pentru o analiză mai
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de-a dreptul obsedați de persoana pe care o invidiem (Holmes, Holmes, 2001). 54 Am mai putea adăuga mândria și ambiția... 55 Potrivit lui Fr. Savater, concurența și invidia "își au originea în caracterul nostru social, care pot deveni și o amenințare pentru societate" (2008, p. 175); vom vedea, mai departe, în ce condiții... 56 Este un fapt exploatat fără milă de mass-media. De altfel, întreaga industrie a reclamelor poate fi văzută ca pe o "vastă și complicată mașină de creat invidie
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
grijile interioare" (p. 31); pe scurt, ne suntem de ajutor nouă înșine. 74 De altfel, considerăm că nu ar trebui să trecem cu vederea celebra concepție a sociologului Ulrich Beck potrivit căreia trăim într-o "societate a riscurilor"(cu pericole, amenințări, atacuri). Acțiunile oamenilor sunt în marea lor majoritate "disperate și necoordonate" (Bauman, May, 2008, p. 160). Ca atare, "rezultatele și efectele secundare (ale acestora n.n. G.A.) sunt greu de calculat și de definit și ne pot lua prin surprindere
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
familiei, prietenilor sau cunoștințelor. În unele cazuri de psihoză delirant-halucinatorie, bolnavul atribuie vocile lui Dumnezeu, diavolului etc. (îndeosebi în psihoza cu tematică delirantă mistică). După conținut, vocile pot fi binevoitoare, agreabile, chiar laudative, sau neplăcute, răuvoitoare, constând în injurii, reproșuri, amenințări etc. Limbajul vocilor este cel mai frecvent unul uzual, obișnuit, din vocabularul curent, dar pot exista și voci care folosesc cuvinte necunoscute, străine, sau pot forma cuvinte care se pot încadra în neologisme (cuvinte bizare sau cu alte sensuri decât
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
divine, sau prin acțiunea unor tehnici sofisticate, unde electromagnetice, laser etc. Halucinația auditivă poate fi percepută unilateral sau bilateral (la ambele urechi). Alteori au un caracter contradictoriu o ureche aude cuvinte frumoase, laudative, favorabile, încurajatoare, pe când la cealaltă aude numai amenințări, cuvinte jignitoare, înjurături. Acest tip de halucinații auditive s-au numit halucinații bilaterale antagoniste (Seglas). Mai există și halucinații auditive "bitonale" în care ceea ce variază este doar tonalitatea vocii. O halucinație auditivă cu consecințe care pot fi foarte grave pentru
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
noi l-am dezvoltat pe parcursul evoluției și anxietatea dezadaptativă de care unii oameni suferă: În cazul unei frici adaptative, oamenii se tem de ceva ce într-adevăr le-ar putea provoca un rău, dar în anxietatea dezadaptativă, percepția oamenilor asupra amenințării este ireală, irațională. Situația care le provoacă anxietatea nu le poate face nici un rău sau este puțin probabil să se întâmple. De exemplu, o persoană cu tulburarea obsesiv-compulsivă se poate teme că îi va muri mama, dacă aceasta nu spune
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
poate teme că îi va muri mama, dacă aceasta nu spune un set de cuvinte specifice într-un anumit moment al zilei, în fiecare zi. În cazul fricii adaptative, doza de frică pe care oamenii o experimentează este proporțională cu amenințarea pe care o au în față, dar în anxietatea dezadaptativă, frica resimțită este disproporțională, exagerată în raport cu răul care poate fi cauzat. De exemplu, o persoană cu fobie socială poate deveni absolut panicată la gândul că poate spune ceva ce o
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
poate spune ceva ce o poate stânjeni dacă este chemată în clasă și astfel va refuza să meargă complet la clasă. În cazul unei frici adaptative, intensitatea acesteia scade odată cu finalitatea pericolului, dar în anxietatea dezadaptativă, neliniștea pacientului persistă chiar dacă amenințarea a trecut și poate avea o conduită de anticipare a anxietății în viitor. Anxietatea cronică sau anxietatea generală poate să interfereze nu doar cu abilitatea de a evolua și savura viața. Anxietatea este și o caracteristică evidentă în alte tulburări
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de anxietate generalizată decât despre celelalte tulburări de anxietate. Multe dintre cercetările actuale se focalizează pe cognițiile raționale și iraționale ale oamenilor cu GAD. Cognițiile raționale ale celor cu anxietate generalizată tind să se concentreze pe ceea ce ei consideră o amenințare. Pacienții cu GAD se tem în mod constant de a avea controlul și de a-l pierde. Cerând unui pacient cu GAD să se angajeze în exerciții de relaxare pentru a-și reduce anxietatea, de fapt el își va crește
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
să ia în considerare posibilități care pot învinge un eveniment dacă s-ar întâmpla, sau să se obișnuiască cu emoțiile negative asociate cu imaginea evenimentului. Cognițiile iraționale ale oamenilor cu anxietate generalizată pot fi de asemenea centrate în detectarea posibilelor amenințări din mediu (Mathews & McLeod, 1994)304. O paradigmă în care s-a arătat aceasta este proba colorată Stroop. În această probă subiecților le sunt prezentate cuvinte scrise cu o anumită culoare. Sarcina acestora este să spună culoarea cuvântului care este
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
nu au diferit prin timpul alocat pentru a numi culoarea cuvintelor fără o semnificație amenințătoare individului. Aceasta sugerează că oamenii care suferă de tulburarea de anxietate generalizată sunt întotdeauna vigilenți la semnele care sunt pe punctul de a produce o amenințare, chiar la un nivel inconștient (McLeod & Mathews, 1994)305. Scopul unui nou studiu este de a determina dacă această vigilență constantă este datorată unor anumiți factor de natură biologică sau personalității pacienților cu GAD. Terapiile cognitiv-comportamentale, centrate spre a ajuta
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
anxietate să le extindă la un sindrom al tulburării de anxietate. Fetele și femeile care au fost abuzate fizic și/sau sexual au cel mai ridicat risc al tulburărilor de anxietate, în special stres post-traumatic (Burman, 1988)316. În plus, amenințarea generală (universală) a violenței poate lăsa urmări chiar și asupra femeilor care nu au fost victimele unui abuz, și în consecință pot dezvolta tulburări de anxietate, fobii și atacuri de panică. 10.6. Tulburarea obsesiv-compulsivă Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este clasificată
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
sistemul internațional asociate cu sfârșitul Războiului Rece. Rămâne de văzut dacă incapacitatea de adaptare a unui stat hegemonic va duce la regresul sistemului internațional însuși. Richard LITTLE Cuvânt înainte Se afirmă deseori că, deși Stephen Walt a conceput teoria balanței amenințării ca o rafinare a teoriei balanței de putere formulată de Kenneth Waltz, de fapt teoria lui Walt o subminează pe aceasta din urmă. Teoria convențională a balanței de putere asociată cu neorealismul asumă că apariția comportamentului de balansare este o
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Teoria convențională a balanței de putere asociată cu neorealismul asumă că apariția comportamentului de balansare este o reacție la distribuția de resurse materiale între statele din sistemul internațional (Waltz, 1979). Într-un context anarhic, unitățile mai puternice vor reprezenta o amenințare pentru celelalte. În consecință, statele nu vor avea altă variantă decât să "presupună ce este mai rău" și să balanseze împotriva rivalilor mai puternici, pentru a-și menține independența și autonomia. Paradoxal, așadar, insecuritatea cronică a sistemului internațional încurajează statele
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fapt vine în sprijinul argumentului lui Wendt, potrivit căruia anarhia este "ceea ce statele o fac să fie", fără a fi inevitabil caracterizată de o competiție acerbă pentru securitate și/sau putere. Se afirmă deseori că abordarea lui Walt privind balanța amenințării are implicații potențial revoluționare pentru teoria sistemică, dar aceste afirmații nu sunt dezvoltate într-o manieră sistematică. Lucrarea de față poate fi interpretată ca o încercare cuprinzătoare de a urma această direcție de cercetare în relație cu strategiile generale ale
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Banca Mondială), și a favorizat dezvoltarea reconstrucției europene prin intermediul CEE. Neorealiștii afirmau că vor exista presiuni asupra acestui sistem de cooperare după sfârșitul Războiului Rece pentru că, indiferent de înfățișarea ei diplomatică, dominația SUA va fi percepută ca nedorită. În lipsa unei amenințări sovietice clare, conflictele de interese dintre principalele puteri vor ieși la lumină. Statele de rangul doi vor fi încurajate să se implice în strategii de balansare, având ca principală țintă America. Neorealiștii au identificat în mod explicit Germania sau un
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în Asia de Est, bazându-se, în schimb, pe balansarea de la distanță în aceste regiuni importante. Resuscitarea rivalităților indigene în Europa și Asia de Est ar reprezenta o modalitate mai eficientă de îngrădire a provocărilor la adresa poziției Americii, în lipsa unei amenințări externe comune. În ansamblu, neorealiștii au prezis că unipolaritatea va duce la o balanță de putere multipolară mai complexă și mai puțin stabilă, amintind de cea de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Competiția pozițională
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
balansează puterea SUA. Totuși, există asemănări fundamentale între predicțiile lor privind politica externă germană. Fiecare autor consideră că unificarea va face ca Germania să caute o poziție mult mai importantă în cadrul sistemului internațional. Mai mult, fiecare recunoaște că, în lipsa unei amenințări sovietice puternice, dispare nevoia ca Germania să fie legată de garanția de securitate oferită de NATO. Așadar, probabil că Germania va deveni mai asertivă în apărarea intereselor sale naționale, precum și că va acționa mai independent în urmărirea obiectivelor politicii sale
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
1991, în ajunul întâlnirii de la Maastricht, Germania a anunțat că va recunoaște formal Slovenia și Croația până la sfârșitul anului, chiar și unilateral. Acest anunț a încurajat recunoașterea din partea CE a acestor țări în ianuarie 1991, Germania folosindu-se, astfel, de amenințarea cu acțiunea unilaterală pentru a impulsiona o schimbare europeană de direcție (Muller, 1993, p. 152). Prin contrast, slăbiciunea aparentă a Germaniei din timpul crizei Golfului poate fi citată ca dovadă a reținerii în a urmări multilateralismul. Guvernul german a contribuit
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pe parcursul anilor 1990, urmărirea acestei strategii a avut anumite costuri. Odată cu dizolvarea imperiului sovietic din Europa de Est și cu unificarea Germaniei, RFG a dobândit o serie semnificativă de noi interese de securitate în zona europeană est-centrală (Drake, 1997). În plus, reducerea amenințării imediate reprezentată de invazia Rusiei dinspre est înseamnă că se reduc nevoile Germaniei de a rămâne ferm ancorată de garanția de securitate oferită de NATO. Prin urmare, neorealiștii afirmă că, probabil, Germania este mai dispusă să dezvolte relații favorabile cu
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
constituționale japoneze. În termeni economici, la baza doctrinei se afla un naționalism economic orientat către reabilitarea postbelică a Japoniei. Totuși, sfârșitul Războiului Rece a propulsat chestiunea rolului Japoniei în sistemul internațional emergent în prima linie a dezbaterilor contemporane. Odată cu îndepărtarea amenințării reprezentată de un atac direct dinspre Uniunea Sovietică, garanția oferită Japoniei prin alianța cu SUA a intrat în discuție în termeni inexistenți anterior. Acest fapt crește posibilitatea ca Doctrina Yoshida să devină anacronică, ca fundament al politicii externe japoneze. În
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]