10,292 matches
-
de a păstra vie această tradiție religioasă. Unele cetăți, care și-au câștigat un prestigiu aparte ca locuri de cult, erau considerate adevărate cetăți sacre, deși nu le cunoaștem cu exactitate orânduirea (Archi, 1975). Este vorba despre vechile cetăți hatice, amintite mai sus, Arinnaxe "Arinna", Nerikxe "Nerik", Zippalanda, pentru care legile hitite prevedeau, Încă din cele mai vechi timpuri, privilegii speciale și scutiri de la plata dărilor. Putem să presupunem că În epoca lui Șuppiluliuma I, statutul de cetate sacră se extinsese
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arareori despre mitologie sau cult, se va acorda o atenție sporită onomasticii personale și toponimiei, zone În care se găsesc de multe ori teonime, epitete și mici expresii care ne pot da indicii despre natura divinităților menționate. În ciuda limitelor documentației amintite mai sus, religia siro-palestiniană constituie o arie de o importanță excepțională pentru istoria religiilor, atât pentru manifestările ei caracteristice, cât și pentru influențele exercitate asupra lumii clasice, dar și pentru că aici trebuie căutate antecedentele și premisele tradiției ebraice și creștine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
KIR, zeiță a bocetelor funebre) și În care regele rămânea În plan secund, În timp ce protagoniști erau Bătrânii din Emar și toți locuitorii. Textele menționează personalul sacru cu diferite Însărcinări, printre care iese În evidență preotul sacrificator, numit „Stăpânul casei”. Trebuie amintit că aici, ca și În alte mărturii religioase, consoarta lui Baal este Khebatxe "Khebat", marea zeiță hurrită, deși cele două temple gemene de tip sirian dispuse pe acropola cetății erau dedicate lui Baal și lui Astartexe "Astarte": ne putem, așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
minore și negative la care se fac doar scurte aluzii. Un rol de prim-plan dețin În mit și cult divinitățile care i se vor alătura lui Baalxe "Baal" și-i vor oferi un sprijin decisiv. În primul rând, trebuie amintită „Fecioara Anatxe "Anat"”, soră și iubită a lui Baal, care se află de partea sa În situațiile cele mai riscante; mai ales, ea va fi cea care va săvârși un fel de distrugere simbolică a lui Motxe "Mot", ale cărui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Melqart"), configurându-se ca un zeu care „murea și reînvia”: despre aceasta ne vorbește un fragment biblic (Zaharia 12,11) care face referire la plângerile pentru Hadad-Rimmonxe "Hadad-Rimmon" În valea Meghed. Dimensiunea htoniană este foarte prezentă și la divinitățile siriene amintite mai sus, la fel ca și familiaritatea lor cu cei morți. Tot din Vechiul Testament avem informații ulterioare despre religia aramaică. În 2 Regi 5,18 se face aluzie la practici cultuale În temple, iar informații indirecte despre ceremonii găsim În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
această instituție cu o istorie milenară (termenul este citat la Ebla, Emar, Ugarit, deci În lumea feniciano-punică), nu ar fi fost răspândită și În mediul aramaic. Unele aluzii sporadice ne oferă vagi mărturii despre rolul profeției (În inscripția lui Zakkur amintită mai sus, profeții sunt menționați explicit) și al rugăciunii În religia aramaică. b) Palmira Un excelent exemplu de viață religioasă Într-un centru aramaic din perioada elenistico-romană ne este furnizat de Palmira. Oaza din Tadmor, numele antic (și actual) al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
stă În puterea acestui zeu. Poate fi masculin sau feminin și este reprezentat precum Atargatisxe "Atargatis", având tronul susținut de lei, cu funcția de Gad-Tadmorxe "Gad-Tadmor", adică „Soarta Palmirei”. În centrul cultelor secundare, printre divinitățile de origine semită occidentală trebuie amintite și Elqoneraxe "Elqonera" și Shadrafaxe "Shadrafa". Primul teonim, menționat pe o inscripție de pe niște tăblițe, Înseamnă „El, creatorul pământului” și este identificat cu Poseidonxe "Poseidon". Shadrafa este cunoscut ca zeu vindecător care stăpânește peste reptile (scorpioni și șerpi, la fel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unor asociații religioase sau confrerii, continuatoare ale tradiției semitice a marzi¿u/marz¶a¡. Se organizau ceremonii, procesiuni, dar mai ales banchete comunitare cu caracter mai mult sau mai puțin sacru, pentru felurite ocazii ritualice pentru care stau mărturie deja amintitele tăblițe de intrare. În plus, cunoaștem importanța vinului În cult și mai ales venerația față de cei morți, pentru care se construiau edificii funerare În formă de casă, temple sau turnuri Înalte, precum și morminte subterane și În cinstea cărora se pregăteau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Numele personale conțin diferite teofore: pe lângă Milkom și Baalxe "Baal", Îi mai găsim pe Gadxe "Gad" „Soarta”, Mlkxe "Mlk", zeul solar Shamashxe "Shamash" și, probabil, Besxe "Bes" și Motxe "Mot", pe lângă zeii mesopotamieni Ninurtaxe "Ninurta" și Nanayaxe "Nanaya". Mai trebuie amintite, În sfârșit, și sculpturile din secolele IX-VIII, dintre care unele ar putea fi reprezentări ale divinităților. De asemenea, din epoca romană, cunoaștem un templu al lui Zeusxe "Zeus"-Ammonxe "Ammon", care nu este Însă legat de tradițiile religioase locale. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Marnas" (În aramaică „stăpânul nostru”), identificat cu Zeusxe "Zeus" Kretagenesxe "Zeus Kretagenes" și legat de marile fenomene cosmice. Tot la Ghaza există Încă urme ale cultului pentru Herakles/Melqartxe "Melqart" și Apolloxe "Apollo"/Rashapxe "Rashap". Întorcându-ne la Ascalon trebuie amintit și faptul că izvoarele clasice (Diodor din Sicilia, II 4,2 sqq., cf. Lucian, Dea Syr., 14; Ovidiu, Metamorfoze, IV 44 sqq.) plasează aici mitul lui Derketo și al Semiramidei, răspândit În toată Siria elenistico-romană, dar ale cărui legături cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
extraumane, zeu, erou sau defunct, destinatară a cultului. „Răspunsul” (hresmòs) avea adesea trăsăturile unei profeții sau ale unei maxime nu Întotdeauna clare, care trebuia să fie interpretată. Celxe "Cel" mai vechi era, după Herodot (II, 52, 2), oracolul de la Dodona, amintit și În Odiseea (XIV, 327-330; XIX, 296-299), ale cărui răspunsuri erau luate din foșnetul frunzelor unui stejar sacru pentru Zeusxe "Zeus" sau, conform unei tradiții mai târzii, erau date de porumbeii care trăiau În acel stejar. Totuși, centrul oracular care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-Latonaxe "Latona", Aitaxe "Aita"-Hadesxe "Hades", Öersipnei-Persefonaxe "Persefona", Xarunxe "Xarun"-Caronxe "Caron", Herclexe "Hercle"-Herakles, Casturxe "Castur"-Castorxe "Castor", Pultucexe "Pultuce"-Poluxxe "Polux", Atunisxe "Atunis"-Adonisxe "Adonis". Mulțumită acestor interpretări și acestor „Împrumuturi”, integrate cu figurile divine de origine italică amintite mai sus (Selvansxe "Selvans", Satrexe "Satre", Surisxe "Suris", Veivexe "Veive", Anaxe "Ana" și așa mai departe), ajung să se precizeze contururile panteonului etrusc: unele cercetări iconografice sau considerații arheologice au permis atribuirea cu o oarecare verosimilitate a unor funcții și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Italia centrală sunt totuși punctul final al unui itinerariu comercial mai lung, iar unele pot fi puse pe seama unei producții „miceniene” locale din Italia meridională. Acest fapt arată că sudul Italiei atinsese un grad Înalt de aculturație. Grație descoperirilor amintite, acum știm cu siguranță că regiunea de pe valea Tibrului este strâns legată de istoria epocii bronzului a Italiei meridionale, a Siciliei, Sardiniei și ariei egeene. În schimb, este mai greu să evaluăm consecințele care pot fi trase din acest fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
noi alegeri de viață, evadează din schemele tradiționale pentru a participa, În manieră autonomă, la numeroasele activități oferite de o panoramă supranațională. Cele două fenomene, conexe din punct de vedere structural, sunt considerate, de obicei, o consecință a evenimentelor politico-militare amintite mai sus, acolo unde „imperiul” lui Alexandru și regatele elenistice care au urmat, prin faptul că au distrus autonomia cetăților grecești și a fiecărei etnii din teritoriile cucerite, au determinat un amplu transfer de indivizi dintr-o regiune În alta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Herodot (Istorii, I, 172), după care fiecare popor „se servește” (hrestai) de proprii zei ca de propriile norme tradiționale (nomoi). Esențială componentă a acestui tablou, structura unor asemenea tradiții religioase - care, din diferite motive, pot fi toate definite, cu excepțiile amintite mai sus, ca politeiste - este ulterioară. Fără să putem intra În miezul caracteristicilor specifice fiecărei tradiții În parte, și fără să putem trata complexa problematică a politeismului, e suficient să observăm că, În domeniul istorico-religios, este denumit astfel fenomenul care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de o parte, dă Întreaga măsură a dimensiunii tipic elenistice a fizionomiei zeiței, de cealaltă parte, motivează simpatia excepțională de care s-a bucurat cultul ei În această perioadă. Cu alte cuvinte, figura zeiței Isis, În bogăția și varietatea atributelor amintite și mai ales În calitatea ei de putere dominatoare a destinului, Heirmarmène cosmică, deși Înrădăcinată Într-o tradiție națională, este o „creație” tipică a elenismului, În sensul că ea reflectă instanțele tipului cosmopolit și, În același timp, dă satisfacție nevoii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
actualizate până În 1967 se găsesc În Boyce (1968a). Pentru Ard³ Wșr³z n³mag, Ay³dg³r ș J³m³spșg și Bundahișn există informații actualizate, inclusiv pentru studii În Encyclopaedia Iranica (cf. Gignoux, 1987a; Boyce, 1989c; MacKenzie 1989a). Pentru D¶nkard, mai ales, În continuarea amintitelor eforturi pentru literatura pahlavi ale lui Boyce (1968a, p. 66, nota finală), a fost publicată o traducere a celei de-a treia cărți (Menasce, 1973) și traduceri, cu transcrierea textului și comentariu, a cărții a șasea (Shaked, 1979) și a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mileniul al X-lea și până la cel de-al XII-lea. Fiecare dintre cele trei milenii finale Începe pozitiv, pentru a se degrada mai apoi În situații negative, până la Începutul procesului de mântuire; Între figurile care domină această perioadă trebuie amintite, cu numele lor În limba pahlavi, următoarele: Kay Wișt³spxe "Kay Wișta>sp", Vișt³spaxe "Vișta>spa", protectorul lui Zoroastru și propovăduitor al credinței, Preș½tan (Zand ș Wahman Yasn VII, 19-20, 28; Marele Bundahișn XXXIII, 28; Riv³yat În limba pahlavi care Însoțește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asemenea regelui Arthur care nu este decât transformarea generalului roman Artorius. Alte divinități minore - ca Siwaxe "Siwa", printre polabi, Pizamarxe "Pizamar", la Asundo, Rugievithusxe "Rugievithus", la Carenza etc. - sunt menționate În izvoare, Însă este vorba despre simple nume. Merită doar amintit, În cadrul policefaliei divine, că statuia lui Rugievithus avea șapte fețe și un singur cap. În sfârșit, mai există și figuri ale folclorului slav care au derivat probabil din divinități minore străvechi. Astfel s-a Întâmplat cu sperietoarea poloneză Bubaxe "Buba
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
stabilit ca pedeapsă o moarte Îngrozitoare Însoțită de chinuri (De bello galico, VI, 17.). Din punct de vedere obiectiv este imposibil să stabilim cu certitudine din acest fragment al lui Cezar căror divinități galice le corespund cei cinci zei majori amintiți mai sus, deși cunoaștem, mai ales din surse epigrafice, numele multor divinități galice. Totuși, reflecția este posibilă; de asemenea, există și o identificare certă. Între cele cinci divinități există una feminină, Minervaxe "Minerva"; În acest caz putem fi siguri că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și verticală În cadrul căreia activa fiecare druid În parte; iată ce spune Cezar: În toată Galia există două categorii de oameni care au o oarecare Însemnătate și se bucură de o anumită considerație. ș...ț Una dintre cele două categorii amintite este formată de druizi, cealaltă de cavaleri. Druizii iau parte activă la cult, se Îngrijesc de sacrificiile publice și private, explică practicile religioase; la ei vine un mare număr de tineri să Învețe. Druizii se bucură de mare cinste În fața
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a avut o conotație militară puternică. O astfel de conotație provine, În opinia lui Dumézil (1959), din faptul că el, fiind protectorul ordinii și al legii, este patronul adunării populare la care germanii purtau arme și Îmbrăcăminte de războinici. Trebuie amintită și inscripția latină În care acest Marte germanic primește epitetul Thingsus, „domn al adunării”. Dumézil consideră că de aici a pornit transferul acestui zeu din sfera sacră În cea militară. Acest argument este, fără Îndoială, fondat; se pare Însă că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Abia odată cu conturarea elementului național și odată cu apariția unei societăți mai slabe și omogen Închegate se realizează parametrii pe care putem să ne Înscriem studiul nostru cu privire la evoluția bolilor mintale și a tratamentului lor la locuitorii autohtoni. Perioada mai sus amintită, Întinsă pe mai multe milenii, a contribuit Însă la definirea unei mentalități și a unei psihologii care se vor răsfrânge În etnoiatrie, În etnopsihiatrie. Cu timpul, noțiunile de patologie cristalizându-se mai bine, a apărut și o terminologie specială, prea
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
observații, credințe și practici cu semnificație psihologică sau psihiatrică. Recunoscând În folcloristică, pe lângă valoarea istorică, și o capacitate de creație sociologică și medicală, studiul acestor elemente de etnopsihiatrie ne ușurează restabilirea imaginii bolnavului mintal din trecutul românesc. Concepută În spiritul amintit, promovat la noi În special de O. Densușianu (Ovid Densușianu, Folclorul - cum trebuie Înțeles, București, 1937) folcloristica a condus la mari sinteze retrospective. Este suficient să amintim doar câteva din cele care au amplificat valoarea cunoașterii În acest domeniu, cum
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
arierat mintal, „unii cuconi, fiindu-le firea mai iute și mai vârtos trează, ei numai cât aleg de socotesc binele și răul, iar alții mai apestisiți și mai zăbavnici cu priceperea minții și cad” (Miron Costin). În ceea ce privește epilepsia, pe lângă termenii amintiți anterior, care au avut o veche circulație orală, În textele scrise găsim și termenul sugestiv de patimă, patima „cea rea” și, În special, acela de „năbădae”, „năbădaica”, utilizat Încă În limbajul popular În Moldova Într-un sens, totuși apropiat (l-
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]