10,938 matches
-
direcții: din vest, prin Banat până spre Valea Mureșului și pe valea Apei Orașului; dinspre sud, de la Drobeta, prin pasul Vâlcan, și apoi, pe valea Oltului. Ultimele cetăți sunt treptat cucerite în vara anului 106, printre care și Sarmizegetusa, unde apărătorii rezistă cu înverșunare. Primul atac a fost respins de apărători daci. Romanii au bombardat orașul cu armele lor de asediu și, în același timp, au construit o platforma pentru a ușura intrarea în cetate. Ei au încercuit orașul și cu
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
a condus personal o armata pentru a pune capăt revoltei. Expediția mexicană a avut inițial succes. Generalul Jose de Urrea a învins rezistența texană de-a lungul coastei. Forțele lui Santa Anna, după un asediu de treisprezece zile,au copleșit apărătorii texani în Bătălia de la Alamo. Știrea înfrângerii a stârnit panică în rândul coloniștilor texani. Delegați texani au semnat repede Declarația de Independență pe 2 martie, formând Republica Texas. După câteva săptămâni de retragere, armata texană comandată de Sam Houston a
Texas () [Corola-website/Science/303610_a_304939]
-
lumpenproletariatul îl considera neproductiv și retrograd. Engels a scris despre mercenarii elvețieni de la sfârșitul monarhiei din iulie din 1848 din orașul Neapole revoluționar: ""Acțiunea lumpenproletariatului din Neapole a decis înfrângerea revoluției. Gărzile elvețiene, împreună cu soldații și lazzaronii napolitani, au asaltat apărătorii baricadelor."" În scrierile sale explicative, Marx a considerat că această secțiune a societății are un potențial scăzut. Referindu-se la locul de muncă nesigur și alienator, care este câmpul de luptă, Marx afirmă: ""O companie pestriță, formată din soldați răzvrătiți
Lumpenproletariat () [Corola-website/Science/303632_a_304961]
-
acceptată. Orașele subterane au rețele vaste de apărare, cu capcane de-a lungul a mai multor nivele. Aceste capcane sunt foarte ingenioase, incluzând dispozitive cum ar fi pietre rotunde mari pentru a bloca ușile și găuri în tavan prin care apărătorii să poată arunca sulițele. Aceste sisteme de apărare au fost folosite în principal împotriva romanilor. Sistemul de tunele, de asemenea, a fost făcut pentru a avea coridoare subțiri, ținând cont de strategia de luptă romană de a se deplasa în
Cappadocia () [Corola-website/Science/303627_a_304956]
-
Zlatna" (1848). Pe drumul său prin Ardeal, Iscovescu a desenat mai multe peisaje de prin satele transilvănene Predeal, Turnu Roșu, Sfântul Gheorghe, Sighișoara, Sibiu și Deva. La Muzeul Brukenthal din Sibiu s-a păstrat o litografie care poartă numele de "Apărătorii naționalității române în Transilvania 1848 - 1849" (în limba franceză: "Les Defenseurs de la nationalite roumaine en Transilvanie, 1848 - 1849"). Lucrarea a fost multiplicată și răspândită în tot perimetrul românesc. Ea cuprinde desenele lui Iscovescu împreună cu cinci portrete de prefecți: Ion Buteanu
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Turcu, Constantin Roman, Alexandru Bătrâneanu și Vasile Moldovan. Chenarul a fost reprezentat înflorat cu vrejuri frumos împletiți care lasă pe orizontală să se întrevadă șase desene care înfățișează peisaje din cele șase localități menționate mai sus (vezi capitolul Controverse, incertitudini - Apărătorii naționalității române în Transilvania). Efigia eroului transilvănean este de mici dimensiuni și prezintă mici modificări ale izvodului iconografic cunoscut în sensul că, personajul a fost desenat într-o poziție aproape similară cu portretul în ulei, diferența făcând-o poziția cotului
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
situația militară din Ardeal în acel moment și a amintit de desenele pe care Iscovescu le-ar fi făcut în drumul său spre Țara Moților. A indicat conform desenelor localitățile prin care a trecut și care se regăsesc pe litografia "Apărătorii naționalității române în Transilvania 1848 - 1849": Deva, Sibiu, Turnu Roșu, Predeal, cu mențiunea că nu știe ce ar fi căutat Iscovescu prin Predeal. Referitor la alte misiuni ale lui Iscovescu în perioada revoluționară, Ionel Jianu a mai pomenit o ipoteză
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
monument pe mormântul artistului, nimeni nu a specificat dacă monumentul mai există și în ziua de astăzi sau până în ce an a existat și nici dacă informația certificată de către toți cu privire la ziua decesului are ca sursă tocmai acest monument. Litografia "Apărătorii naționalității române în Transilvania 1848 - 1849" conține pe chenarul cu vrejuri frumos împletite șase desene înfățișând peisaje ale locurilor pe unde a trecut artistul în periplul său transilvănean. Localitățile în care a desenat Barbu Iscovescu nu au fost identificate cu
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
este Dumnezeu; Fiul este prima creatură a Tatălui, iar Duhul Sfânt este o creatură numai a Fiului. După Conciliul de la Niceea, Eusebiu a fost unul dintre aceia care și-a epuizat energiile creatoare ca să discrediteze și să-i combată pe apărătorii "consubstanțialității". În 330 a participat la Conciliul de la Antiohia, care l-a depus pe Eustachie, episcop al acelui oraș; în 335 prezent la Conciliul din Tir, care s-a pronunțat împotriva lui Atanasie (și a lui Alexandru al Alexandriei); în
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
vedere spre Blumăna și, cu cele 5 etaje ale sale, era cel mai ridicat punct de fortificație din Brașov. În interiorul turnului s-a păstrat coșul de fum de deasupra unei vetre, care putea servi și pentru încălzirea paznicilor și a apărătorilor - breslași cositorari și arămari. În 1678, breasla cositorilor a răscumpărat obligația de apărare a turnului, numărul meșterilor fiind scăzut. Cu ocazia marelui incendiu din 21 aprilie 1689, focul dus de un vânt puternic a cuprins și Turnul Alb, care a
Turnul Alb din Brașov () [Corola-website/Science/304025_a_305354]
-
ai Axei și aproximativ 650.000 soldați sovietici. Numărul civililor morți și dispăruți nu este cunoscut cu exactitate. Orașul a fost transformat în ruine, dar reconstrucția a început la scurtă vreme după alungarea germanilor din zonă. Pentru eroismul arătat de apărătorii militari și civili în timpul luptelor, Stalingradul a fost decorat cu titlul Oraș Erou în 1945, iar regele George al VI-lea al Regatului Unit a oferit Stalingradului o sabie împodobită cu pietre prețioase, în semn de apreciere a bravurii cetățenilor
Volgograd () [Corola-website/Science/304027_a_305356]
-
este românească, este posibil ca prezența slavilor, incluzând pe bulgari, să fi fost păstrată în denumirea de "șchei", Aici exista, cu mult înainte de înființarea cetății Brașovului medieval, o veche așezare românească cu numele Cătun, ai căror locuitori din vechime erau apărătorii cetății de pe Tâmpa. Această așezare a continuat să existe și după înființarea cetății Brașov, dar după înălțarea zidurilor și a bastioanelor (1455) a rămas în afara incintei. Așezarea de sub cetatea Tâmpa sau „Cătunul” din Șchei este vatra românilor brașoveni. În cătun
Șcheii Brașovului () [Corola-website/Science/304043_a_305372]
-
ridicate după revolte de stradă intre 2 - 3 octombrie. Pe 4 octombrie, Elțin a ordonat forțelor speciale ale Ministerului de Interne și unităților de elită ale armatei să ia cu asalt clădirea Parlamentului, așa numita "Casă Albă". Folosind tancurile împotriva apărătorilor Parlamentului înarmați cu arme ușoare de infanterie, forțele prezidențiale au pus căpăt nesupunerii deputaților. Ruțkoi, Ruslan Hasbulatov și alți parlamentari s-au predat și au fost arestați și întemnițați imediat. Cifrele oficiale arătau 187 de morți și 437 de răniți
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
spus că sclavia este „piatra de hotar a Confederației” după secesiunea statelor din Sud. După înfrângerea Sudului, Stephens a spus că războiul nu a pornit din subiectul sclaviei, ci din drepturile statelor, și a devenit unul din cei mai acerbi apărători ai Cauzei Pierdute. Președintele confederat Jefferson Davis și-a schimbat și el părerile, de la a spune că războiul a fost cauzat de sclavie la a spune că drepturile statelor au reprezentat cauza. În vreme ce sudiștii foloseau adesea argumentele bazate pe drepturile
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
împotriva mănăstirii din Port Royal, și în special a fostei sale profesoare, care se opunea carierei sale teatrale. Imensul succes al tragediei Andromaca (1667), jucată sub protectia Doamnei Henriette a Angliei îi asigură reputația lui Racine. După o singură comedie, "Apărătorii", în 1668, revine permanent la tragedii și scrie Britannicus (1669), Bérénice (1670), Ifigenia (1674) si Fedra (1677). Zdruncinat de critici, Racine renunță la teatru, în ciuda succesului capodoperei sale, Fedra. Membru al Academiei Franceze înca din 1673, Racine a fost înaltat
Jean Racine () [Corola-website/Science/304261_a_305590]
-
este forțată să se ocupe cu mici găinarii, iar răufăcătorii nu au nicio șansă de scăpare în fața milițienilor inteligenți. Ofițerii și subofițerii de miliție din film sunt prezentați că „oameni inteligenți, educați, culți, cu simțul umorului, corecți prin vocație și apărători ai cetățenilor onești”, ei fiind interpretați de actori simpatizați de public; autoritățile politice ar fi dorit astfel să facă uitată imaginea milițienilor din viața reală, considerate de jurnalist a fi „brute microcefale, corupți și răi, comportându-se discreționar și mitocănește
Brigada Diverse în alertă! () [Corola-website/Science/303886_a_305215]
-
Patenta Imperială de desființare a iobăgiei (1785), revocată câțiva ani mai târziu (1790), aici s-au respins Suplexurile de emancipare națională (1744, 1791) și apoi celelalte memorii (Pronunciamentul de la Blaj, 1868, Memorandumul, 1892), aici s-a hotărât soarta unor mari apărători ai neamului românesc (Inochentie Micu, Horia, Petru Maior, Gheorghe Șincai, Avram Iancu, Eftimie Murgu, Andrei Șaguna, Vasile Lucaciu, Ioan Rațiu ș.a.). Tot aici s-a plănuit înăbușirea revoluției de la 1848-1849, aici s-a semnat umilitorul Dualism Austro-Ungar și s-au
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
cu fruntașii unei generații entuziaste care au realizat marile acte istorice din epoca modernă: 1848, 1859, 1877, 1907. În Războiul de Independență a României a fost comandant de batalion, iar pentru serviciile aduse pe front a fost răsplătit cu Medalia Apărătorii Independenței. Purtându-i un respect deosebit, concetățenii l-au onorat cu încrederea de a-i reprezenta deseori în comitete și societăți și chiar în Parlamentul Țării în calitate de senator. Pentru serviciile cetățenești a primit „Coroana României” în gradul de „Mare Cruce
Stroe S. Belloescu () [Corola-website/Science/303919_a_305248]
-
dintre ultimele bătălii finale două grupuri de armate sovietice au atacat Berlinul pe direcțiile sud și est. Bătălia a durat de la sfârșitul lunii aprilie până la începutul lunii mai. Mai înainte ca lupta să se încheie, Adolf Hitler s-a sinucis. Apărătorii orașului s-au predat pe 2 mai 1945. Au mai existat câteva centre izolate de rezistență, care au încetat luptă până la predarea necondiționată a Germaniei de pe 8 mai (9 mai pentru URSS) 1945. După evenimentele din lunile august - septembrie 1944
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
ordonat geniștilor să fortifice Înălțimile Seelow care străjuiau râul Oder în dreptul podului autostrăzii de peste râu, la aproximativ 90 de km est de Berlin. De asemenea, el a stabilit alte câteva linii de apărare în alte regiuni din apropiere, în sprijinul apărătorilor înălțimilor. Geniștii au transformat câmpiile din zonă, care erau deja saturate de apă, în mlaștini, prin golirea unui baraj hidrotehnic. În continuare, geniștii au construit mai multe rânduri de linii defensive, care ajungeau până în suburbiile Berlinului. Aceste linii erau formate
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
puternic, dar a trebuit să facă față unei sarcini mai dificile, trebuind să dea piept cu ceale mai numeroase și mai hotărâte trupe inamice. Atacul inițial al Frontului I Bielorus a fost un dezastru. Heinrici anticipase atacul și își retrăsese apărătorii din primele linii chiar mai înainte ca artileria sovietică să le spulbere. Lumina celor 143 de proiectoare care ar fi trebuit să-i orbească pe apărători a fost dispersată de ceața dimineții, în schimb a făcut foarte vizibile siluetele formațiilor
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
al Frontului I Bielorus a fost un dezastru. Heinrici anticipase atacul și își retrăsese apărătorii din primele linii chiar mai înainte ca artileria sovietică să le spulbere. Lumina celor 143 de proiectoare care ar fi trebuit să-i orbească pe apărători a fost dispersată de ceața dimineții, în schimb a făcut foarte vizibile siluetele formațiilor de atacanți sovietici. Pământul mocirlos s-a dovedit a fi o piedică importantă în calea atacatorilor și, împreună cu barajul de artilerie german de răspuns, a făcut
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
tancuri au reușit să străpungă ultima linie defensivă a capitalei germane în două puncte. Pe 23 aprilie, Fronturile I Ucrainean și I Bielorus au continuat să strângă încercuirea Berlinului, reușind să taie ultima legătură a Armatei a IX-a cu apărătorii orașului. Elementele Frontului I Ucrainean au continuat să avanseze către apus și au intrat în luptă cu Armata a XII-a, care avansa în sprijinul berlinezilor. Hitler l-a numit pe generalul Helmuth Weidling în funcția de comandant al Berlinului
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
Student în ziua următoare. Pe 30 aprilie, în timp ce trupele sovietice avansau spre centrul Berlinului, Adolf Hitler s-a căsătorit cu Eva Braun, după care s-a sinucis împreună cu proaspăta sa mireasă. Generalul Weidling, comandantul militar al capitalei germane, a ordonat apărătorilor Berlinului să se predea pe 2 mai. În ciuda ordinului, în special subunități fanatice ale SS-ului, dar și ale adolescenților din Tineretul Hitlerist au continuat să lupte cu îndârjire. De-abia pe 8 mai, ultimii apărători germani, inclusiv cei comandați
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
capitalei germane, a ordonat apărătorilor Berlinului să se predea pe 2 mai. În ciuda ordinului, în special subunități fanatice ale SS-ului, dar și ale adolescenților din Tineretul Hitlerist au continuat să lupte cu îndârjire. De-abia pe 8 mai, ultimii apărători germani, inclusiv cei comandați de Wilhelm Mohnke, s-au predat ca urmare a semnării capitulării necondiționate de Germania Nazistă.
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]