11,066 matches
-
unitate în întreaga comunitate creștină, de solidaritate în dragoste, înlătură egoismul, nedreptatea, asuprirea care generează ura; vrajba, răutatea și neînțelegerea dintre oameni, așa cum ne cere învățătura Domnului nostru Iisus Hristos. în acest sens, omul tinde spre Dumnezeu și Dumnezeu se apleacă spre om cu mila și cu îndurările Sale. Dar, de cele mai multe ori, omul părăsește calea vieții, care este „poarta cea strâmtă”, ce duce la viața cea adevărată. Și cu multă ușurință, din cauza libertății rău înțelese, mulți oameni merg pe calea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ca fiind fără de păcat, liberă de orice întinare păcătoasă, în timp ce neamul omenesc se înfățișează întinat de tot răul și neînclinat spre bine. Viața cea de sus este curată și fără de păcat, iar cea de aici, de pe pământ, nemernică, aplecată spre tot păcatul. Atunci viața veșnică, cea din înalturi, curată și slobodă de tot răul, poate da oamenilor sporire în a face voia cea bună a lui Dumnezeu, deoarece acolo nu există răul, ci acolo apare, cu necesitate, binele. Pierzând
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
făcător! Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe cruce să întindă către Tine mintea mea cea trasă în jos de draci. Capul Tău pe care l-ai aplecat pe cruce să înalțe capul meu pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini pironite de necredincioși pe cruce să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta cea batjocorită cu pălmuiri și scuipări să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
America lui RPG când nu este decât America așa cum a cunoscut-o el prin scurta lui experiență și prin locul în care se așezase? De altfel asta este o întrebare legitimă. Scriitorul nu poate fi altfel decât subiectiv. Când te apleci asupra unei cărți, dai credit unei individualități care filtrează pentru tine nuanțe care ție ți-ar fi scăpat fie pentru că n-ai acces la acele experiențe, fie că nu ai antene destul de fine, fie pentru că nu ești plasat în conjunctura
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de alcool și litiaza biliară care sunt responsabile de circa 75% din cazuri. Simptomul clasic este reprezentat de durerea abdominală cu debut brusc, asociată cu greață și vărsături, exacerbată de aportul de alimente și ameliorată de poziția șezândă cu trunchiul aplecat în față. Biochimic, PA se poate asocia cu o varietate de tulburări umorale, incluzând aici hiperglicemia, hipoglicemia, hiperlipidemia, hipocalcemia, hipoalbuminemia și tulburări de coagulare (1). Hiperglicemia poate să apară cu caracter tranzitor în 50-70% din cazuri, mai degrabă prin creșterea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92222_a_92717]
-
care rămâneau în afara "spațiului logic" clasic. Cel blagian, dimpotrivă, pare unul protector pentru aceste realități care scăpau logicii clasice. 4.2. Hermeneutica paradoxală a sacrului și simbolului Mircea Eliade intră în orizontul gândirii antinomice prin hermeneutica experienței religioase și simbolice. Aplecându-se asupra acestei hermeneutici, Sergiu Al-George observă că ea poate fi înțeleasă mai degrabă din perspectiva culturii indiene, decât a celei occidentale. Argumentul său este că, la Mircea Eliade, descifrarea limbajului sacru și simbolic "presupune un demers diferit față de discursivitatea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
transparența posibilului spre netrecătorul clipei albe, acolo unde se văd "petale ce pururi palpită în vis". Trupul poetal al imaginii e "trup crescut din cleștar" sau, nevăzută, "făptura de rază și cânt", așa cum apare în poemul Stele 13: "Cum ne aplecăm pe livezi/ Aripile nu ni le vezi;/ Vezi numai, veghind prin arțari,/ De foc ochii noștri prea mari./ Strălimpezi la trup și obraz". Trupul "strălimpede" e imaginea filtrată a intermediului transparent, a trecerii și a luminii, a răsfrângerii și a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
oglinzii", iatacul apare altul, "invers și clar" (Oglindiri)15. Perspectivă ce absoarbe totul în adâncul luminos, dar nu pentru a-l face să dispară în neantul neființei, ci pentru a-l deschide în cuprinsul lărgit al noii naturi. Dacă "m-aplec pe oglinda fără hotar,/ Cu pașii luminii m-afund și dispar" (Seară pe ape)16, aceasta pentru a vedea începutul inimaginabil, ivirea în lumina unei alte lumi, "minunea unei nașteri străină de dorința/ Ce-o cheamă" (Elegie pentru mine)17
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
chemare - le considerăm imaginare, neobișnuite 30. Într-adevăr, zeul e neobișnuitul pentru că neobișnuitul e necunoscutul 31, cel pe care nu-l recunoaștem și prin care nu vedem lumina, nici chiar atunci când "lăsându-și gâtul alb pe spate,/ Cu capul moale aplecat în moarte,/ Alunecă învolburat pe mare./ Și spuma mării se făcu de purpur/ Când aripa lui frântă o atinse,/ Și valul se făcu de aur vânăt/ Strălucitorul trup când se topi". Zeu rănit de nerecunoaștere, ucis în privirea omului care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în nevăzutul absolut, în bezna indistinctă, ci urcă spre lumină; de fapt, aici urcarea și coborârea sunt cuprinse în acolada aceluiași act: doar privirea înclinată - închinată - poate să se înalțe mai presus de ceea ce cade în simțuri, devine vedere. Smerită, aplecată în praful pustiului și al morții, în eclipsa orizontului mundan, ea se regăsește în chipul originar al lumii 28. "Acest chip de origine îl poartă tot drumul"29, căci ceea ce luminează și cheamă vederea spre lumină deschide drumul însuși, călăuzește
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Orbită, ființa nu este, căci expropriată din câmpul vizibilului suferă bucuria de nespus a golirii, evacuarea care o lasă pustiită, smerită în "umila neființă". Ce se poate vedea, ce se arată pe pragul cel mai de jos al drumului care apleacă vederea, al unui peisaj care pleacă din vedere? Nimic decât bucuria aspră care inundă ochiul smerit 69, nimicul ascezei care golește umplând: Nu mai văd nimic de bucurie", "Doar înghețăm pe drum de bucurie./ Cad scorburi mari de aur peste
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu numai sub nivelul mării, al apelor ce își deschid adâncul, ci și sub nivelul vederii, căci "Ochiul știind cascadele pământești,/ Clipele ce se frâng și orizonturile ce se îneacă,/ Deschide sub gene lunare ferești/ Și fețele turburi s-au aplecat să treacă". Ochiul părăsește imediat- vizibilul, orizontul eclipsat în clipa în care totul se frânge, ajunge la un moment de răscruce, până și timpul pe care orice ochi îl știe și-l suferă. Ceea ce se deschide în vedere apare sub
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și timpul pe care orice ochi îl știe și-l suferă. Ceea ce se deschide în vedere apare sub orizontul de vizibilitate, perspectivă fără orizont intențional prin care se trece. Pragul cel mai de jos - cel care te obligă să te apleci pentru a-l putea trece - este un nivel eshatologic, capăt și căpătâi, căci tot ce coboară se înalță într-un alt început, imaginea crește, curge în sus. O deschidere ce arată trecerea spre ceea ce nu poate fi arătat, pasajul inaparent
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
iun.-iul., 1928, publicat ulterior în vol. Caietul verde (1932), în Ion Pillat, Opere, 3, ed. cit., pp. 31-32. 28 "Cum am putut să-ți caut pe cer, pe câmp, pe ape,/ Nepieritoarea urmă, când trebuia tăcut/ Doar să m-aplec în mine puțin, să fi văzut/ Înalta strălucire ce-n lume nu încape" (Scutul Minervei, XVIII, în op. cit., 3, p. 107). 29 "M-oi șterge ca-n oglinzi/ De ape, norul dacă trece peste/ Străinul chip ce nu-l cuprinzi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să amintim, măcar în trecere, poemul Horeb lăuntric din volumul Destin (1933), în care problematica dezbătută de noi este prefigurată prin conotațiile unui pelerinaj al smereniei, căci cel care urcă "muntele de gând" al propriului Horeb pleacă în sine, se apleacă și se închină în căutarea revelării înaltului ce transpare prin "frunzarul rugului aprins". 23 Vis (1943), vol. Veghe, în op. cit., p. 152. 24 Marea biruință, vol. Întrezăriri; Comoara (1942), vol. Veghe, în op. cit., pp. 88, 126-127. 25 Te înalț, vol
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a desemnării: "ca și cum n-ai fi văzut/ până acuma cum ninge astfel cu fulgi de-ntuneric", "ca și cum ar continua totul" (Ca și cum, vol. Alte versuri, VE, p. 261); "ca și cum, intrând noaptea târziu, în camera aproape/ cu totul întunecoasă, te-ai fi aplecat să ridici/ un obiect abia zărit pe covor", "ca și cum nici nu l-ai fi văzut" (Perplexitate, vol. Alte versuri, VE, p. 314). Devianța este însă aici refracție, schimbarea de sens a luminii care străbate un filtru clar-obscur, proiectând - în trecere
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unei vocale"; "și ne-am găsi dintr-o dată în fața unor silabe/ pe care nu le știm - și să facă la marginea acestei nebănuite/ cotituri a drumului un ochi de apă țintuindu-ne rău, și strâmbându-ne/ fața când ne vom apleca să pândim acolo răsfrângerea luminii/ de aici, din jur" (Tot crezând că am mai putea începe - dar cum?, vol. Commentarius perpetuus 2, 2003, VH, p. 355). 9 "Specificul existenței este tocmai de a obliga ființa să se manifeste" (Louis Lavelle
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
p. 337), în care trecerea transpare frumos, astfel încât, din gratuitatea jocului de vorbe - adesea un "joc cu amintirea" ( Dând ea acuma realitate amiezii, VH, p. 340) - cititorul "să înțeleagă un adevăr, cu adâncă/ și frumoasă lumină, spre care să-și aplece chipul, și să se vadă/ acolo, imagine" (Gestul unuia - tolstoi? - scriindu-i propriei sale fantome, VH, p. 338). 11 Existență de substrat, care e chiar natura inevidentă a subtextului ori a pretextului. Discontinuitatea, fractura, sincopa sunt fenomene ale discursului poetic
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lubricitate, ca altădată biata Marieta în căruța cu coviltir - vorba vine ca ea, că afurisita de pirandă s-ar fi voit centură de castitate și menghină infernală a damnațiunii! Lungit pe nisip, nici nu simți apăsarea silfidei blonde când o aplecă înspre el la orizontală, spre a-și acoperi câteva momente fața de privirile iscoditoare ale urmăritorilor; abia atunci chipul ei răsări în toată splendoarea-i dintre șuvițele ondulate de păr agitate de briză, culoarea spicelor de ovăz din lanul unde
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
prima lui faptă bună notabilă; pantalonii tirolezi din piele de drac îi dădeau un aer de sălbăticie misterioasă, iar ciorapii trei sferturi căzuți în vine îl făceau să pară venit de la drum lung. Rică mormăi ceva în semn de mulțumire, aplecându-se respectuos și înspre cei din mașina care aștepta cu motorul la ralanti. Numai când se răsuci pe picioarele-i slăbănoage pentru a urca înapoi în automobil, puștiul lăsă să i se vadă sabia de lemn ce-i atârna la
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cu un întreg platou asortat, de unde clienta să-și aleagă după gust. Ei însă darul primit pe neașteptate îi distrăsese atenția de la tentațiile gastronomiei, făcând-o să arunce un nume la-ntâmplare către fața cu zâmbet profesional, ce aștepta ușor aplecată peste umărul ei: "Uh... Etorki?" Era numele unui sortiment banal de brânză de oaie, larg comercializat în sudul Franței. Ondine îi prinsese gustul de când venise și, cum nu era momentul potrivit să se concentreze pe deliciile lipsite de sfială olfactivă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
trupul animalului le scurtcircuită discret cu fluidele sale supraconductibile. Ondine viră brusc la dreapta, părăsind asfaltul și oprind bicicleta pe iarbă, în vreme ce umbra vaporului încă o mai ascundea. La vreo zece metri dinaintea ei, Ian apăru în lumina orizontală ușor aplecat înainte, evocând etrava neînduplecată a unui spărgător de așteptare și unică rațiune de a fi a colosalei umbre așternute îndărătu-i de soarele caduc. Urmă un moment de maximă fragilitate, cu puls foarte sărăcăcios. Femeia își întoarse fără ezitare bicicleta și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
10 și 28 august inspectează 21 de comune și 35 de școli și descoperă delăsarea și superficialitatea administratorilor, constată ignoranța dascălilor și efectul acestei stări de lucruri, „copiii goi și bolnavi”. Ce-l Împinge, ca și pe Cehov, să se aplece asupra acestor „rele”? De ce simt ei, acești scriitori, că e datoria lor să pătrundă resorturile contextului dezumanizant? A doua: Gulagul, ca metodă de dezumanizare și neantizare, nu s-a născut din senin, a avut un model, a fost mai Întâi
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
radical, alături de relativismul unui spirit critic „rece și brutal” care l-a pus adesea În situații ireconciliabile. Că a condus la această Însingurare și firea sa, structura sa de personalitate „altfel” decât a celor din jur, asupra acestei explicații se apleacă accentuat chiar din primele pagini. Om al principiilor, adevărurilor și legităților, simțul său practic și realist, Încăpățânarea militantistă, toate aceste valori pe care și-a construit existența l-au făcut incompatibil cu contextele superficiale din mediile sociale, politice și culturale
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
schițele sale fiind Încărcate de o poezie latentă fermecătoare, care le conferă o atmosferă particulară. Ele mărturisesc, prin vivacitatea narativă și finețea cu care sunt surprinse gesturile grave, mișcările sufletești imperceptibile ale copilului, virtualitățile unui talent autentic”. În Strigătul, se apleacă asupra pubertății: e o „investigare psihologică a dificilei vârste - preadolescența - prin Îmbinarea modalităților narative tradiționale cu tehnica cine matică. Bazată pe introspecție, cartea dezvăluie reacțiile afective ale vârstei, surprinde momentul În care adolescența devine conștientă de individualitatea sa fizică, când
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]