13,008 matches
-
nume provenit de provincia franceză Normandia unde s-au așezat unii dintre ei, o altă parte pe teritoriul Angliei. Structura socială a lor se baza pe înrudiri de sânge cu caracter patriarhal. Această perioadă de timp este socotită după descoperirile arheologice ca perioada de înainte de „Harald Hårfagre”.
Istoria Norvegiei () [Corola-website/Science/307771_a_309100]
-
teritoriul Brașovului. Se află situată în zona „Între Chietri”, cu vedere directă înspre sud-estul Tâmpei și cu dealul Stejeriș — în ambele locuri fiind regăsite alte vestigii dacice. Avea rol de refugiu pentru populația dacă a așezărilor civile dimprejur. Primele săpături arheologice datează din anii 1913, fiind efectuate de către cercetătorul Julius Teutsch. Alte lucrări au fost făcute în anii '50 (de către A. D. Alexandrescu și I. Pop) și în anii '80 (de către Fl. Costea, el publicând și un amplu studiu pe această temă
Cetatea de la Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/306591_a_307920]
-
terasarea unei părți a incintei. În acestea s-au descoperit urme de ceramică — atât comună cât și de lux — precum și obiecte de fier. Totodată s-a semnalat existența unei cisterne săpată în stâncă, pentru apă ori provizii. Tot prin metode arheologice a fost stabilit și sfârșitul cetății, care s-a petrecut în timpul războaielor daco-romane. Astăzi, zona care se afla cetatea este de nerecunoscut, pe locul acesteia aflându-se una din mesele junilor iar pe una din laturile turnului găsindu-se câteva
Cetatea de la Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/306591_a_307920]
-
a petrecut în timpul războaielor daco-romane. Astăzi, zona care se afla cetatea este de nerecunoscut, pe locul acesteia aflându-se una din mesele junilor iar pe una din laturile turnului găsindu-se câteva trepte de piatră. Totuși, ea apare în Repertoriul Arheologic Național, cu codul .
Cetatea de la Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/306591_a_307920]
-
a fost descoperită la Gura Baciului, lângă Suceag, în valea unui pârâu afluent al Nadășului și în apropierea dealului Hoia. Așezarea este datată pe la 6.000-5.500 î.e.n., fiind de altfel cea mai veche așezare umană descoperită în Transilvania. Descoperirea arheologică face parte din cultura Starčevo-Criș, din care s-au mai găsit urme în zona Clujului: în cartierul Mănăștur s-a descoperit un mormânt din aceeași cultură, iar pe actuala stradă a Memorandumului a fost găsită o așezare similară. Locuirea în
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
din ordinul patriarhului armean din Ierusalim. Ele au slujit multă vreme drept han pentru pelerini. În 1799 l-au adăpostit pe Napoleon și apoi pe soldații săi loviți de epidemia de ciumă, precum și pe prizonierii otomani. Aici au loc săpături arheologice care au pus în evidență construcții din epocile precedente - bizantină și cruciată. Este situată lângă strada Herzl, în cartierul Abu Kabir, aflat în prezent in Tel Avivul propriu-zis, pe o colină în mijlocul anticului cimitir evreiesc din perioada romană-bizantină, care se
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
6 rezervații naturale speciale, 14 monumente naturale, 9 peisaje protejate și 6 situri de interes științific. Peisaj lunar, o arie protejată în cadrul Parcului Natural din Pădurea Coroanei. Despre istoria veche a insulei datele sunt puține și mai mult din izvoare arheologice, dat fiind că primii locuitori ai insulei nu au cunoscut scrierea. Despre perioada de după colonizarea spaniolă , care cucerește prima insula din arhipelagul Canarelor în 1402, iar Tenerife abia în 1494, după această dată lucrurile sunt mult mai clare. Primii locuitori
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
1679 și 1686, prima tiparniță din Moldova, înființată de același mitropolit, unde au fost tipărite "Dumnezeiasca Liturghie" (1679, 1683), "Psaltirea de-nțeles" (1680), "Molitălvnic de-nțeles" (1683), "Parimiile preste an" (1683) și "Viața și petriaceria sfinților" (4 vol., 1682-1686). Săpăturile arheologice efectuate în anii 1966-1968 în interiorul casei și pe latura sa estică au infirmat aceste ipoteze. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, pe locul aceste clădiri a existat un cimitir. Istoricii Dan Bădărău și Ioan Caproșu au presupus
Casa Dosoftei () [Corola-website/Science/306825_a_308154]
-
un minunat decor al unui episod al filmului artistic românesc "Neamul Șoimăreștilor", ecranizare a romanului cu același nume, scris de Mihail Sadoveanu. În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (monumente istorice, lăcașuri de cult, situri arheologice, arii naturale protejate) și anual, în satele din apropiere se desfășoară evenimente culturale (obiceiuri folclorice) specifice Țării Făgărașului. Reportaje"
Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului () [Corola-website/Science/306834_a_308163]
-
Prin anul 1926 se mai vedea aici doar un morman de ruine. Ea se afla la circa 75 m sud-est de biserică, de locul unde era mai amintind astăzi doar un dâmb cunoscut astăzi sub numele de "La Movileanca". Cercetările arheologice au scos la iveală fragmente de cahle și plăci cu motive heraldice, zoomorfe și elemente decorative gotice care indică o construcție solidă și luxoasă. Prima atestare a satului Arbore are loc într-un document întocmit la 15 ianuarie 1418, la
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
1.000 m, ajungând de multe ori chiar până la suprafața pământului (cazul localităților cu vechi exploatări de sare menționate mai sus). La Turda ciuperca de sare are o înălțime de circa 1.200 m (cercetată prin foraje relativ recente). Dovezi arheologice sigure ale exploatării sării la Durgău-Turda există din perioada preromană (50 î.C.-106 d.C.). Romanii (106-274 d.C.) au exploatat sarea la Durgău în camere piramidale de 17-34 m adâncime si 10-12 m lățime. În afara masivului de sare de la Durgău
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
reședința comitatului Dăbâca. În secolele X-XIV a jucat un rol important în istoria Transilvaniei. Ruinele cetății se află în actuala localitate Dăbâca din județul Cluj. Primele cercetări ale cetății aparțin din 1837 lui K. Hodor, urmate în 1942 de sondajul arheologic al lui K. Crettier și apoi de o cercetare arheologică amănunțită inițiată în 1964 de către echipa lui Constantin Daicoviciu. Prima cetate a fost ridicată în secolul IX . K. Hodor, care a descris în 1837 ruinele cetății, presupunea că a fost
Cetatea Dăbâca () [Corola-website/Science/306933_a_308262]
-
important în istoria Transilvaniei. Ruinele cetății se află în actuala localitate Dăbâca din județul Cluj. Primele cercetări ale cetății aparțin din 1837 lui K. Hodor, urmate în 1942 de sondajul arheologic al lui K. Crettier și apoi de o cercetare arheologică amănunțită inițiată în 1964 de către echipa lui Constantin Daicoviciu. Prima cetate a fost ridicată în secolul IX . K. Hodor, care a descris în 1837 ruinele cetății, presupunea că a fost ridicată pe locul unei cetăți dacice . Alte teorii susțin că
Cetatea Dăbâca () [Corola-website/Science/306933_a_308262]
-
James Henry Breasted (n. 27 august, 1865, Rockford, statul - d. 2 decembrie, 1935) a fost un arheolog american, egiptolog consacrat, conducător de șantiere arheologice din zona pe care el însuși a denumit-o "Semiluna Fertilă". Una dintre cele mai mari autorități în privința Egiptului antic. Professor de egiptologie la Universitatea din Chicago, el a condus șantiere arheologice în Egipt, Mesopotamia, Palestina și Persia. A studiat
James H. Breasted () [Corola-website/Science/306959_a_308288]
-
un arheolog american, egiptolog consacrat, conducător de șantiere arheologice din zona pe care el însuși a denumit-o "Semiluna Fertilă". Una dintre cele mai mari autorități în privința Egiptului antic. Professor de egiptologie la Universitatea din Chicago, el a condus șantiere arheologice în Egipt, Mesopotamia, Palestina și Persia. A studiat la Colegiul Central de Nord (pe atunci: „"North-Western College"” - 1888), mai apoi la "Chicago Theological Seminary", (Seminarul teologic din Cicago din cadrul Universității din Yale - 1891). Și-a completat studiile la Universitatea din
James H. Breasted () [Corola-website/Science/306959_a_308288]
-
fost traduse”. În 1919, John D. Rockefeller a donat Institutului Oriental din Chicago o sumă destul de importantă de bani, care i-au permis lui Breasted să efectueze - în cadrul unui proiect al Universității - primele sale (și-n același timp, americane) cercetări arheologice în Egipt. Breasted a perticipat la expediția Carter - Carnarvon, care în 1922 a descoperit în Valea Regilor (în Egipt), celebrul mormânt al faraonului Tutankhamon (KV62). Participarea lui la această expediție s-a realizat la învitația personală a Lordului Sir Carnarvon
James H. Breasted () [Corola-website/Science/306959_a_308288]
-
modernizat). Transportul fluvial se realizează prin porturile Drobeta Turnu Severin, Orșova, Moldova Veche și Drencova dar traficul este redus din cauza condițiilor economice actuale. În vecinătatea parcului se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, vestigii arheologice, situri arhelogice, arii protejate, zone naturale), asfel: Cetatea Ladislau a fost ridicată în apropierea localității Coronini, pe malul stâng al Dunării, a funcționat ca punct de control al traficului pe Dunăre, prima menționare scrisă datează din secolul al XIX-lea
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
o lățime de 25 m. Peștera Gaura Chindiei II este situată în apropierea localității Pescari (județul Caraș-Severin) la 80 m altitudine față de nivelul Dunării este o peșteră de dimensiuni mici măsurând numai 16 m lungime. Peștera a fost declarată rezervație arheologică fiind descoperite urme de locuire din perioada protodacică și dacică dar și urme de artă rupestră datată paleolitic și neolitic. Peștera Veterani este situată în rezervația naturală Cazanele Mari la 25 de km distanță de Orșova. De-a lungul timpului
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
capturarea capilor revoltei. A rămas la Cairo până în octombrie 1922, când a fost nevoit să fugă pentru a-și scăpa propria viață. A părăsit Cairo și s-a refugiat la Luxor. Ajuns la Luxor se întâlnește cu Carter, Șeful Șantierului arheologic, care căuta un om de pază pentru lucrările efectuate. Adamson s-a dovedit tocmai potrivit, mai ales prin formarea și pregătirea sa militară. Astfel că la 31 octombrie 1922 este angajat ca om de pază al Șantierului arheologic din Valea
Richard Adamson () [Corola-website/Science/306958_a_308287]
-
Șeful Șantierului arheologic, care căuta un om de pază pentru lucrările efectuate. Adamson s-a dovedit tocmai potrivit, mai ales prin formarea și pregătirea sa militară. Astfel că la 31 octombrie 1922 este angajat ca om de pază al Șantierului arheologic din Valea Regilor. De acum înainte - pentru 10 ani - Richard Adamson va fi prezent la toate etapele și descoperirile ce vor urma. În 1924, când Horward Carter a plecat în America, Richar a luat (pentru prima oară) concediu și s-
Richard Adamson () [Corola-website/Science/306958_a_308287]
-
la exterior, cât si la interior. Două fragmente de ziduri în ruină, vag surprinse la exterior și interior, pot indica o fază intermediară, între biserica veche și cea nouă. Relația este totuși ipotetică, urmând a fi clarificată în alte campanii arheologice. Necropola medievală indică două orizonturi de înmormântare, unul contemporan bisericii noi, altul anterior acesteia. Faptul că două morminte orientate nord-sud sunt tăiate de fundațiile bisericii din secolul al XV-lea, indică posibilitatea practicării acestei orientări în mediul catolic, încă înainte de
Biserica Romano-Catolică din Turda () [Corola-website/Science/306962_a_308291]
-
jumătatea sudică a Mexicului de astăzi, continuând cu Guatemala, Belize, El Salvador, partea vestică a Hondurasului, respectiv limitarea sa sudică de către zonele joase de pe coasta Oceanului Pacific a Nicaraguăi și partea nord-vestică a Costa Ricăi. În spiritul tradițional al arheologiei cultural-istorice, concept arheologic care a reprezentat direcția majoră a teoriei arheologiei la începutul secolului al 20-lea, Kirchhoff definea această zonă geografică ca fiind o zonă culturală comună a cărei unitate se baza pe o serie de caracteristici culturale care erau rezultatul a
Mesoamerica () [Corola-website/Science/307798_a_309127]
-
este monument istoric, cu codul . Actuala Cetate are drept principale componente biserica reformată calvină și biserica evanghelică, înconjurate de o incintă fortificată. Cetatea a fost construită în secolul XIV, datorându-și aspectul actual modificărilor din secolele XVI și XVII. Cercetările arheologice au descoperit, sub actuala cetate, o așezare daco-romană, suprapusă de o fortificație de pământ. Pe acest loc cercetările arheologice au relevat existența unei așezări daco-romane din secolul III, peste care ulterior a fost înălțată o fortificație de pământ. Peste această
Cetatea Aiudului () [Corola-website/Science/307859_a_309188]
-
o incintă fortificată. Cetatea a fost construită în secolul XIV, datorându-și aspectul actual modificărilor din secolele XVI și XVII. Cercetările arheologice au descoperit, sub actuala cetate, o așezare daco-romană, suprapusă de o fortificație de pământ. Pe acest loc cercetările arheologice au relevat existența unei așezări daco-romane din secolul III, peste care ulterior a fost înălțată o fortificație de pământ. Peste această fortificație, a fost ridicată cetatea în două faze. Cercetările arheologice au decoperit prima fază ca având loc în secolul
Cetatea Aiudului () [Corola-website/Science/307859_a_309188]
-
de o fortificație de pământ. Pe acest loc cercetările arheologice au relevat existența unei așezări daco-romane din secolul III, peste care ulterior a fost înălțată o fortificație de pământ. Peste această fortificație, a fost ridicată cetatea în două faze. Cercetările arheologice au decoperit prima fază ca având loc în secolul XIV. Aceste date intră în contradicție cu tradițiile locale săsești care indică ridicarea cetății înainte de marile invazii ale tătarilor din 1241, dar nu a putut fi confirmată această ipoteză. În prima
Cetatea Aiudului () [Corola-website/Science/307859_a_309188]