10,732 matches
-
Britomartis", Pasifaexe "Pasifae", Fedraxe "Fedra", Ariadnaxe "Ariadna", rezultat al unui proces de „decădere” al vechilor divinități pe care mitologia greacă ulterioară le-a situat tot În Creta. Dar orice interpretare rămâne ipotetică și nu putem decât să recunoaștem spațiul mare atribuit figurilor feminine. Este posibilă doar o descriere tipologică ce permite clasificarea unei „Stăpâne a palatului”, a unei „Stăpâne a culmilor” și a unei „Stăpâne a peșterilor”. Acestea din urmă pot eventual să răspundă morfologiei „Stăpânei animalelor”, dar să căutăm În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
infern. Faptele lor sunt Întotdeauna ieșite din comun și superioare posibilităților umane, trecând dincolo de ele și ajungând chiar la exces, hybris, care este o noțiune prin excelență religioasă, cu neputință de redus la limitele eticii omenești și care fixează limitele atribuite omului de religiozitatea greacă. Astfel, expediția lui Tezeu care coboară În lumea subpământeană Împreună cu Pirithousxe "Pirithous" ca să o răpească pe Persefonaxe "Persefona" este un act transgresiv, nu diferit de cel al lui Sisifxe "Sisif" care Înlănțuie moartea. Transgresiv este și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cenușa titanilor fulgerați de Zeusxe "Zeus" fiindcă l-au omorât pe Dionysosxe "Dionysos" și s-au ospătat cu carnea lui. Dacă omul trebuie să Își redobândească unitatea originară desăvârșită, existența lui individuală se dovedește victima unui nou concept de vină, atribuită canibalismului titanilor. Dar acest lucru pune În discuție și sacrificiul sângeros tradițional, reprezentat ca o repetare a vinii banchetului canibalic al titanilor. Poate mai mult decât pitagoreismul, orfismul poate apărea subversiv față de religia tradițională a orașului, a cărei conservare era
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cauză Îl putea elibera de mijlocirea polisului. Cu toate acestea, orfismul rămânea o știință ezoterică, fără funcție publică, ci rezervată mântuirii individuale. În unele cazuri, de altfel limitate, ea se putea traduce Într-o divinizare după moarte, ca dobândirea nemuririi atribuită lui Empedocle sau ca zeificarea defunctului proclamată de două dintre așa-numitele „tăblițe orfice” găsite la Thurii, În Grecia Magna. În orice caz, aceste mișcări, fără să poate fi readuse la o aceeași matrice, trebuie să fi gravitat probabil În jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
revelator al unei entități divine. În figura lui Trismegistos converg trăsături și prerogative ale egipteanului Thotxe "Thot", protectorul Înțelepciunii și scrib al zeilor, pe care grecii, Încă de la Herodot (Istorii, II, 138), l-au identificat cu Hermesxe "Hermes". În literatura atribuită lui, el asumă rolul de revelator al unei Înțelepciuni secrete, intermediar Între nivelele cele mai Înalte ale divinului și omenire, uneori personaj divin, alteori Înțelept din neamul omenesc care instruiește un cerc devotat de discipoli. În orice caz, Învățătura lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
chiar dacă, mai ales În ermetismul de inspirație filozofică și religioasă, profunde și adesea proeminente sunt elementele greco-elenistice, Împrumutate mai ales din tradiția platonică și cu ample contribuții ale stoicismului. Dacă pentru epoca faraonică nu există mărturia sigură a unor opere atribuite lui Thotxe "Thot", În perioada ptolemeică Începe să Înflorească o bogată producție literară ermetistă de limbă greacă, În interiorul căreia se disting două compartimente care, deși sunt Înrudite prin aluzia la zeul revelator, se caracterizează prin conținuturi și finalități diferite. Primul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Festugière, 19503, vol. I) sau „tehnico-practic” (Mahé, 1982), se exprimă În compoziții de astrologie, medicină și botanică astrologică, magie și alchimie, cu totul conforme În temele și În scopurile urmărite cu operele analoage, destul de numeroase și populare În epoca elenistică, atribuite unor personaje diferite, ca regele Nechepsos sau preotul Petosiris. În manifestarea treptată a unei neîncrederi În capacitățile omului de a ajunge doar cu instrumentele intelectuale la cunoașterea adevărului, toată această producție reflectă nevoia de a apela la revelația divină chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
personaj ca Apollonius din Tyana, care Încheagă În jurul său un Întreg scenariu taumaturgic și divinatoriu, un filozof ca Porphyrios și mediile, hrănite și ele din interese intelectuale și mistice laolaltă, În care s-a format și circula literatura de revelație atribuită lui Hermesxe "Hermes" Trismegistos, care Îi recomandă restrânsului cerc de discipoli, adunat Într-un loc sacru, tocmai să se reculeagă Într-o rugăciune tăcută, unica formă de cult cu putință pentru acești adepți ai purei religio mentis (Asclepius, 25). 5
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care tind eforturile sale, În De mysteriis sau, mai bine, În Scrisoarea lui Abammon, orientată să răspundă obiecțiilor aduse de Porphyrios Împotriva practicilor divinatorii și teurgice, acest proiect tinde să se Înrădăcineze pe un fundament precis operativo-cultual cu caracter teurgic. Atribuită aproape unanim de critica istorică lui Iamblichos, această operă singulară este de un interes unic pentru cunoașterea atmosferei spirituale a antichității târzii, mai precis pentru cunoașterea complexului de operații ce au scopul să stabilească un contact direct cu realitatea divină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
J. Kellens), pentru a o distinge de limba Avestei târzii, au mai fost transmise câteva rugăciuni tradiționale (Yasna 27, 13-15 și Yasna 54, 1) și șapte capitole din Yasna, care compun Yasna Haptanh³iti, „Yasna cu șapte capitole”, text În proză, atribuit recent tot lui Zoroastruxe "Zoroastru" (Narten, 1986), deși conținutul său Înregistrează unele diferențe de fond față de G³th³. G³th³ nu alcătuiesc un tratat filozofic sau teologic, În care să fie expusă În mod organic o doctrină sistematică, cum ar fi dualismul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
8, 31 sq.). Chiar și unele izvoare clasice confirmă existența unor texte scrise Înainte de epoca sasanidă: Pliniu cel Bătrân, care se referă la Hermippos (secolul al III-lea Î.Hr.), autorul unei cărți despre magii care ar fi comentat scrierile atribuite lui Zoroastruxe "Zoroastru", având grijă să-i redacteze și un index (Naturalis historia, XXX, 4: Bidez-Cumont, 1938, II, p. 9); de asemenea, Pausanias (secolul II Î.Hr.) care vorbește despre o carte folosită de magii din Lidia pentru recitarea invocațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
da un singur exemplu de felul în care s-a creat acest trecut grandios, ajunge să citim foarte cunoscuta relatare din 1Sam 17 și să o comparăm cu 2Sam 21,19. În textul din urmă, victoria împotriva lui Goliat este atribuită nu lui David, ci unui alt erou, Elhanan, fiul lui Iair, din Betleem. Povestirea destul de elaborată din 1Sam 17 este o operă tardivă care atribuie izbânda lui David, și el un betleemit nativ. „Se împrumută doar bogaților”, spune un vechi
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
subiecți, urmăriți timp de 12 ani, a arătat că obezitatea și supraponderea determină creșterea mortalității globale (49). În schimb, riscul scade cu înaintarea în vârstă, fiind practic nul la subiecții cu vârsta peste 85 de ani. Cu toate acestea, mortalitatea atribuită obezității a fost superioară la pacientul vârstnic comparativ cu adultul tânăr, din cauza mortalității globale mai mari la această grupă de vârstă (50). O meta -analiză a unor studii de cohortă, publicată de Romero-Corral în 2006, nu a obiectivat o creștere
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca, Doina Azoicăi () [Corola-publishinghouse/Science/91925_a_92420]
-
care rezultă dintr-o excelentă întâlnire cu limita. Dacă existența limitei reprezintă suprema garanție a ființei, atunci înseamnă că absența ei, nelimitatul deci, este expresia neființei înseși, a nimicului pur. Este ceea ce se afirmă în mod explicit într-un text atribuit lui Aristotel (inclus atât de Bekker în ediția aristotelică, cât și de Diels în fragmentele presocraticilor), care, deși considerat de majoritatea comentatorilor ca apocrif, provine totuși din atmosfera gândirii eline și o caracterizează. „Într-adevăr - se spune aici - fără de limite
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nu au avut același impact. Producțiile cele mai reușite exploatau cam prea fățiș noua imagine bogată și „sexy” a Italiei și a italienilor - bazată de multe ori pe calitățile fizice ale Sophiei Loren sau pe roluri comice de desfrânat cinic atribuite lui Marcello Mastroianni, ca În Divorzio all’italiana (Divorț În stil italian, 1961) sau Matrimonio all’italiana (Căsătorie În stil italian, 1964). Primul rol al lui Mastroianni, mult mai sobru, a fost În La dolce vita (1960) lui Federico Fellini
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
în plină lună a lui Brumar (noiembrie), pajiștile au înverzit, arborii au înflorit, iar păsările au început să ciripească vesel. În urma acestei minuni a apărut și expresia "vara Sfântului Martin". În legendele populare, numele de Martin a fost, vreme îndelungată, atribuit măgarului și maimuței, apoi anumitor specii de păsări (de unde numele de "martinet" (fr.) (lăstun) și "martin-pêcheur" (fr.) pescăruș). La țară, Sărbătoarea sfântului Martin (11 noiembrie) marca pe vremuri sfârșitul lucrărilor agricole de toamnă și ziua în care se făceau plățile
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
economiei celor șase state membre. Pe lângă cele două tratate-lege (CECO și Euratom) există în clipa de față și un tratat-constituție care definește un anumit număr de principii generale și încredințează instituțiilor 92 grija de a duce la bun sfârșit sarcinile atribuite Comunității, fixând, mai ales, întreaga legislație necesară. Tratatul CEE a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1958 și a fost publicat în Franța prin decretul din data de 28 ianuarie al aceluiași an. Pe lângă articolul 3 care în
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
unor noi "valori perceptibile", ale unor noi "calități estetice". înțelegem în general de ce esteticienii ezită să nege că "adevărul" ar fi un atribut și un criteriu al artei *8: 61 pe de o parte, el reprezintă un termen onorific și, atribuit artei, justifică respectul serios pentru artă, considerarea acesteia ca una dintre, valorile supreme ; pe de altă parte, există o temere, care numai logică nu este, că dacă arta nu e "adevărată" atunci e o "minciună", așa cum brutal a numit-o
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Nouveau-ul și de a valorifica temele și motivele decorative naționale altfel decât un artist popular. Bachelin oferă exemplul lui Mucha cu litografia Ilsa prințesă de Tripoli (1897) și a lui Grasset cu Istoria celor patru fii Aymon (1883) după romanul atribuit lui Huon de Villenueve, un truver din secolul XIII. Criticul încearcă și o analiză a ceea ce înseamnă "stilizare" în Art Nouveau, oferind ca exemplu un fluture, exemplu desprins din cartea lui Verneuil amintită mai sus. Se reține din fluture elementul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o expresivitate virulentă, a filipicelor, atât cele din publicistică, cât și cele care trec pragul poeziei, mai ales în ciclul Scrisorilor. Criticul interpretează sculptura lui Paciurea sub semnul unui vitalism constructiv, desolidarizându-l pe poet de pesimismul de esență schopenhaueriană atribuit personalității sale. Neputând să-i decidă expresiei acesteia o semnificație optimistă, Petru Comarnescu deduce aici un activism sublimat, o angajare socială a poetului în slujba unui umanism de esență utopică. Și Petru Comarnescu stabilește un rol contrapunctic pentru personajele imolate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ani și care-l va ucide la vârsta de 47 de ani, după o lungă agonie. Decadența are aici sensul destinului, cu metamorfoza dandy-ului într-un "peintre maudit". Primele autoportrete subliniază eleganța și ținuta mondenă a pictorului, precum autoportretul atribuit perioadei pariziene. Pictorul poartă costum și o cravată papion, totul de o maximă sobrietate. Cu un costum similar, jiletca deschizându-se într-un unghi adânc lasă să se vadă plastronul și papionul, îl descoperim în centrul fotografiei de grup făcută
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
exercită personajul depășește cu mult intervalul în care simbolismul se bucura de popularitate. Simbolismul în artele plastice cunoaște o metamorfoză în scurta etapă a orfismului sau cubismului orfic în pictura franceză, între finele lui 1911 și începutul lui 1914, termen atribuit mișcării de către Guillaume Apollinaire la expoziția Secțiunii de Aur, în octombrie 1912, și desemnând pictori precum Marcel Duchamp, Francis Picabia, Robert Delaunay și Fernand Leger, dar fără a face referire la cel mai important membru al mișcării, Frantisek Kupka. Acești
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
însuși primind porecla de "staroste al decadentismului", semn că observatorii mai mult sau mai puțin incisivi înregistrau corect schimbarea de paradigmă estetică pe care expoziția ruso-finlandeză o propunea. De altfel, Aleksandr Blok discuta într-un alt articol irelevanța sensului peiorativ atribuit decadentismului, care pentru poet era asociat, mai degrabă, tendințelor moderniste în literatură și artă. Concomitent, criticul susținea ca o prioritate a noii direcții afirmarea individualismului în artă, dar și a unui "spirit național" care se acordă cu prelucrarea elementului folcloric
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Buda, două vase, o cutie" la care Ioana Vlasiu mai adaugă romanul cu subiect japonez, Mme Chrysantheme al lui Pierre Loti aflat în biblioteca pictorului, la care se adaugă 20 de albume care au rămas din biblioteca pictorului, cinci atribuite lui Hokusai, două lui Kunisada, unul lui Joshi, unul lui Toyokuni, două lui Kuni. 134 Ioana Vlasiu, "Grigorescu japonizant?", în Nicolae Grigorescu și modernitatea, Institutul de Istoria Artei "G. Oprescu" al Academiei Române, Domino, 2008, p. 92. 135 Ibidem, p. 95
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
insuficientul ajutor din partea statului și prin lipsa de efort individual. Un alt obiectiv al prezentei analize a fost explorarea dinamicii explicațiilor populare date sărăciei. Datele avute la dispoziție au permis urmărirea evoluției opțiunilor populației pentru una sau alta dintre cauzele atribuite sărăciei pe o perioadă de zece ani (1993-2003), fiind accesibile pentru analiză datele a două cercetări realizate în 1993 și 1999. Menționez că, pentru a putea realiza această comparație, am apelat la un artificiu și am exclus din analiză pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]