12,392 matches
-
Lunca Banului (reședința), Lunca Veche, Oțetoaia și Răducani. Localitatea Lunca Banului datează de peste 400 de ani, primele locuințe fiind construite după anul 1550. Numele localității provine de la fostul boier Luca Banu, pe a cărui moșie se găsește așezată azi comuna. Boierul Luca Banu a participat la încheierea tratatului de prietenie de la Iași, între Petru I - Țarul Rusiei și Dimitrie Cantemir, domnitorul Moldovei, înainte de războiul de la Stănilești pe Prut, în anul 1711. Așezarea se găsește pe valea râului Prut și numără 3
Comuna Lunca Banului, Vaslui () [Corola-website/Science/301891_a_303220]
-
se adaugă în timpul lui Ștefan cel Mare (1457-1504), timp în care satul se documentează și arheologic. În teritoriul Murgeni sunt atestate următoarele sate: Ne vom referi în special la Murgeni, vechiul sat Murgeni, deoarece acesta avea să fie desființat de boierul Alecu Sturza a cărui moșie era. Viața satului se continuă din vechime - arheologic și scris până în anul 1844, dată la care ia ființă „târgul” Murgeni, iar satul vechi fiind desființat. Acest sat se întindea de la pârâul Elan în vest, până la
Murgeni () [Corola-website/Science/301898_a_303227]
-
la 25 noiembrie 1741 la Iași de către domnul Moldovei Constantin Mavrocordat care le spune obștei din ținuturile „Murgenii” să fie sub ascultarea „credinciosului domniei mele Vasile Sturza”. Se observă și aici cum încălcau domnii fanarioți drepturile țăranilor și măcar dacă boierii s-ar fi mulțumit cu atât dar și ei la rândul lor încărcau și mai mult obligațiile țăranilor năpăstuiți. Satul Murgeni de pe Oița mai este pomenit în documente de la începutul secolului XIX, pentru ca în 1844 să fie desființat datorită intereselor
Murgeni () [Corola-website/Science/301898_a_303227]
-
s-ar fi mulțumit cu atât dar și ei la rândul lor încărcau și mai mult obligațiile țăranilor năpăstuiți. Satul Murgeni de pe Oița mai este pomenit în documente de la începutul secolului XIX, pentru ca în 1844 să fie desființat datorită intereselor boierului Alecu Sturza. Dominația otomană a împiedicat dezvoltarea economică a Țărilor Române și în principal, a constituit un obstacol în calea dezvoltării orașelor și târgurilor din Moldova. Prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi - Dobrogea din anul 1774 s-a făcut o primă breșă
Murgeni () [Corola-website/Science/301898_a_303227]
-
care impun lărgirea pieței interne și dezvoltarea orașelor și a târgurilor. A doua breșă este cea prin Tratatul de la Adrianopol din 1829 care permite și mai mult adâncirea proceselor de dezvoltare rurală și urbană. Ca urmare a acestor condiții, mulți boieri se întreceau în a obține prin hrisoave privilegii de a înființa iarmaroace sau zile de târg pe moșiile lor, deoarece simțeau că este o formă de îmbogățire nouă de exploatare și asuprire. Boierul Alecu Struza nu făcea excepție, încă din
Murgeni () [Corola-website/Science/301898_a_303227]
-
urbană. Ca urmare a acestor condiții, mulți boieri se întreceau în a obține prin hrisoave privilegii de a înființa iarmaroace sau zile de târg pe moșiile lor, deoarece simțeau că este o formă de îmbogățire nouă de exploatare și asuprire. Boierul Alecu Struza nu făcea excepție, încă din anul 1839 înființa un târg pe o altă moșie de a sa la Găiceana. Moșia de la Murgeni așezată bine geografic, moștenită de la Vasile Sturza după cum am amintit mai sus, veritabil punct comercial, străbătută
Murgeni () [Corola-website/Science/301898_a_303227]
-
Găiceana. Moșia de la Murgeni așezată bine geografic, moștenită de la Vasile Sturza după cum am amintit mai sus, veritabil punct comercial, străbătută de drumul Brăilei, la răscruce de drumuri, cu multe sate în împrejurimi, cu un început de tradiție de schimb, oferea boierului un deosebit târg pe care vrut sa-l înființeze în 1843. Dar acest târg părea că amenință târgul Urdești din ținutul Fălciu. Așadar în 1844 vornicul Neculai Greceanu cerea vistieriei Moldovei să nu se aprobe vornicului Sturza târg și iarmaroc
Murgeni () [Corola-website/Science/301898_a_303227]
-
în loc să slăbească obligațiile târgoveților dimpotrivă le mărește. Aceste abuzuri ca și altele determină multitudinea jalbelor către minister dar care nu își aveau efectul. În 1860 Ministerul de Interne de pe atunci vrând să soluționeze jalbele trimise de locuitorii din Murgeni cere boierului hrislovul de privilegii al târgului. În 1864 ținuturile sunt reorganizate primind numele de județe. În urma acestei legi, Murgeni formează o comună care era în același timp reședința subprefecturii târgului din județul Tutova. Între anii 1844-1907 exista o zona comercial-meșteșugărească și
Murgeni () [Corola-website/Science/301898_a_303227]
-
Macri armaș, cu această moșie. În 15 iunie 1638 se mai atestă două proprietăți în Baineț, cea a lui Grigore pârcălab și cea a lui Nicolae Cucăza Petriceaico, pe care, din porunca lui Vasile Lupu Vodă, le vor hotărnici trei boieri. În 4 noiembrie 1745, Dumitrașco Bainschi dăruiește nepotului său, Ion Flondor, fiul lui Șerban Flondor, partea din Baineț moștenită de la tatăl său, „Vasile Bainschi, ce se trage de pe moșu’ (deci, bunicul) Orăș hatman”. În 22 iulie 1758, Ioan Flondor, mazil
Baineț, Suceava () [Corola-website/Science/301927_a_303256]
-
iar notar era Tofan Ioan. Preot paroh al bisericii ortodoxe era părintele Cernovschi Sofronie. Școala avea un învățător, Cijevschi Dionisie, și două învățătoare: Cijevschi Domnica și Zetel Olga. Proprietarul moșiei de 700 de fălci (adică de 1000 de hectare) era boierul Barbu Artur. Majoritatea locuitorilor erau agricultori, cei câțiva meseriași (cizmari, croitori sau comercianți) erau nemți, evrei sau polonezi. Erau și două cârciumi, proprietatea evreilor Abraham Isac și Fuchs Abraham, și o bancă. Conform recensământului efectuat în 1930, populația satului Baineț
Baineț, Suceava () [Corola-website/Science/301927_a_303256]
-
construită în 1834, după care în jurul bisericii din zidărie din 1910. Actualul cimitir, așezat cândva la marginea satului, spre sud, este acum în mijlocul satului și desparte satul cel nou de vatra cea veche. Dezvoltarea satului s-a făcut în jurul moșiei boierului Simionescu Râmniceanu. În anul 1989 satul se întindea pe aproximativ 130 ha, având 653 de gospodării și o populație de 1810 locuitori. Astăzi numărul acestora a scăzut simțitor odată cu plecarea tinerilor și îmbătrânirea accentuată a populației. Pe întreg teritoriul satului
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
nu se poate vorbi. La 2 km vest se află halta CFR Brăhășoaia dată în axploatare în deceniul III al secolului XX, în urma intervențiilor fostului proprietar al moșiei Brăhășoaia Gogu Petrescu. Pe teritoriul satului Ștefan cel Mare nu au fost boieri, oamenii păstrându-și, în general, proprietățile primite în 1878, chiar sporindu-le prin contractele matrimoniale încheiate de-a lungul timpului. În „Înaltul Decret Domnesc” citat mai sus era prevăzută și obligația expresă ca „inginerul județului” să creeze un sat modern
Ștefan cel Mare, Vaslui () [Corola-website/Science/301916_a_303245]
-
Tupilați este un sat în comuna Găgești din județul Vaslui, Moldova, România. Istorie Tupilați a fost fondată de o familie de nobili în secolul XVII. În anul 1811, de-a lungul pășunilor din Tupilați și-au făcut apariția nobilii boieri sub conducerea lui Iordache Dragoș Mihail. Acestora li s-a părut că aud răgete de vaci venind din munți. Astfel a luat naștere numele de Tupilați, care înseamnă "Muntele Vacii". Pe langă boieri, si țărani de rang mediu au întemeiat
Tupilați, Vaslui () [Corola-website/Science/301918_a_303247]
-
din Tupilați și-au făcut apariția nobilii boieri sub conducerea lui Iordache Dragoș Mihail. Acestora li s-a părut că aud răgete de vaci venind din munți. Astfel a luat naștere numele de Tupilați, care înseamnă "Muntele Vacii". Pe langă boieri, si țărani de rang mediu au întemeiat și ei centre comerciale. Comerțul cu sclavi și cu aur, precum și exportul de fildeș le-au adus acestora câștiguri frumoase. În anul 1823, țăranii de rang mediu în frunte cu Iordache Alexandru fiu
Tupilați, Vaslui () [Corola-website/Science/301918_a_303247]
-
acestea, Bogesti și Tomești, sînt atestate documentar din 1448 și, respectiv, 1433. Legat de trecutul comunei, aceste meleaguri, datorită pămînturilor mănoase, au reprezentat un veritabil „centru boieresc“. Izvoarele istorice, dar și memoria localnicilor mai în vîrstă, amintesc de familii de boieri care au deținut moșii imense. Trei dintre familiile cele mai semnificative de boieri sînt Sturdza, Docan și Ivanciu. Numai aceștia au deținut adevărate latifundii, de ordinul a mii de hectare de teren arabil, vita-de-vie și păduri. Chiar lîngă biserică din
Comuna Pogana, Vaslui () [Corola-website/Science/301906_a_303235]
-
de trecutul comunei, aceste meleaguri, datorită pămînturilor mănoase, au reprezentat un veritabil „centru boieresc“. Izvoarele istorice, dar și memoria localnicilor mai în vîrstă, amintesc de familii de boieri care au deținut moșii imense. Trei dintre familiile cele mai semnificative de boieri sînt Sturdza, Docan și Ivanciu. Numai aceștia au deținut adevărate latifundii, de ordinul a mii de hectare de teren arabil, vita-de-vie și păduri. Chiar lîngă biserică din Pogana se află mormîntul și un mic monument funerar al uneia dintre descendentele
Comuna Pogana, Vaslui () [Corola-website/Science/301906_a_303235]
-
funerar al uneia dintre descendentele familiei Sturdza, Smaranda Sturdza. Potrivit spuselor localnicilor, statuia o reprezintă pe Smaranda Sturdza fără brațul drept, întrucît femeia chiar și-a pierdut mîna la un moment dat (din motive nemaistiute). Unul dintre cei mai celebri boieri a fost Nicolae Docan, cel care la 25 iulie 1934 și-a donat întreaga avere Academiei Române. Inventarul bunurilor donate, care se păstrează și acum în arhivele Primăriei Pogana, arată cu exactitate ce avere imensă a lăsat Docan, Academiei Române. Iar lista
Comuna Pogana, Vaslui () [Corola-website/Science/301906_a_303235]
-
Docan, cel care la 25 iulie 1934 și-a donat întreaga avere Academiei Române. Inventarul bunurilor donate, care se păstrează și acum în arhivele Primăriei Pogana, arată cu exactitate ce avere imensă a lăsat Docan, Academiei Române. Iar lista arată clar că boierul nu a uitat să treacă în actul de donație nimic din ce a deținut, începînd de la pămînturi, case, conace și pînă animalele pe care le avea. Pînă și roadele pămîntului pe care le avea în hambare, precum și o căsuță pentru
Comuna Pogana, Vaslui () [Corola-website/Science/301906_a_303235]
-
piatră și closete. „Au fost oameni foarte bogați, care au stăpînit moșii întinse prin părțile locului. Iar moșiile se întindeau și pe raza actualelor comune învecinate. În momentul de față mai trăiesc și descendenți ai unora dintre aceste familii de boieri. După decembrie ‘89 am fost nevoiți să le retrocedam o parte din averile înaintașilor lor. A fost vorba de cîteva sute de hectare de teren arabil, vie și pădure. Mulți dintre urmașii acestor boieri nu locuiesc în comuna, sînt împrăștiați
Comuna Pogana, Vaslui () [Corola-website/Science/301906_a_303235]
-
ai unora dintre aceste familii de boieri. După decembrie ‘89 am fost nevoiți să le retrocedam o parte din averile înaintașilor lor. A fost vorba de cîteva sute de hectare de teren arabil, vie și pădure. Mulți dintre urmașii acestor boieri nu locuiesc în comuna, sînt împrăștiați pe la București, Brașov și alte colțuri ale țării. Foarte puțini dintre ei au păstrat pămînturile, căci majoritatea le-au vîndut unor firme din județ care sînt axate pe agricultură“, ne-a declarat primarul de
Comuna Pogana, Vaslui () [Corola-website/Science/301906_a_303235]
-
este una dintre cele mai vechi așezări din județul Suceava, fiind situat la aproximativ 8 km sud-est de municipiul Suceava. Prima atestare documentară a satului Bosanci datează din 14 august 1432, când "„Ilie Voievod (fiul lui Alexandru cel Bun) dăruiește boierului său Isaiea satele Tișăuți, ... jumătate din Bosancea, Selajănii, Dobrovleanii...”" În anul 1774 a fost construită în satul Bosanci o biserică de lemn de către meșterii populari Chiril Ungureanu și Crăciun Cazac. După anexarea părții de nord a Moldovei de către Imperiul Habsburgic
Comuna Bosanci, Suceava () [Corola-website/Science/301932_a_303261]
-
Bănești, arată că prin intermediul său a cumpărat Gheorghe Șeptilici unele pământuri, al căror hotar trecea pe din sus de Hilișeni (Chilișeni). Conform documentelor, satele Bănești și Fântânele au aparținut mai mult timp familiei Cănănău. În jurul anului 1706, an în care boierul Ștefan Stamate a ridicat Biserica de lemn din Bănești cu hramul "Sf. Nicolae", numele satului Bănești încă nu este pomenit. Începutul rudiment al satului se afla pe atunci pe povârnișul care duce de pe platoul puțin ridicat și cu pantă puțin
Bănești, Suceava () [Corola-website/Science/301929_a_303258]
-
început de sat (lucrători și ciobani), a pus bazele acestui sat, rămânând numele satului Bănești probabil ca poreclă de la banul Dumitrașcu Callimachi, cel care l-a așezat definitiv. O altă variantă ar fi că numele satului vine tot de la bani. Boierul Ștefan Stamate care avea mai multe moșii pe raza comunei Fântânele ar fi cumpărat aceste moșii unde este așezat satul cu bani, neavând-o ca moștenire, numind satul Bănești. Dar aceasta variantă nu este plauzibilă. S-a înființat în anul
Bănești, Suceava () [Corola-website/Science/301929_a_303258]
-
parte componentă a vechiului Tîrg Baia până la sfârșitul sec. al XVIII-lea, este o localitate înființată pe fosta moșie Baia care și-a redus întinderea datorită scăderii importanței sale și datorită calamităților ce s-au abătut în decursul timpului iar boierii familiei Cantacuzino, stapânii Moșiei Baia au mutat o parte din țăranii din zona Băii pe culmea dealului unde se află în prezent vatra satului. V. Costăchescu în „Istoria orașului Fălticeni cu un scurt istoric al județului Baia, între 1340-1941” scria
Cotu Băii, Suceava () [Corola-website/Science/301945_a_303274]
-
pământ de pe râul Moldova din amonte de Baia , cedare ce a produs o viitură puternică. Puternica inundație din acea perioadă și apoi inundațiile repetate ce au urmat au făcut imposibilă locuirea și practicarea agriculturii în lunca Moldovei și a Șomuzului, boierii Cantacuzino - stăpânii moșiei Baia fiind nevoiți să strămute casele de clăcași din zona joasă a Băii pe culmele mai înalte ale dealului pe care este amplasat în prezent vatra satului. Satul nou format pe versantul sudic al dealului s-a
Cotu Băii, Suceava () [Corola-website/Science/301945_a_303274]