13,186 matches
-
toate fărădelegile, ca să le pedepsească... Până astăzi am tăcut, dar acum a venit clipa când adevărul trebuie să iasă la lumină.... — Poți să ne arăți ieșirea din tunel? — Da, mărite stăpâne, pot. O cunosc foarte bine. Mi-a arătat-o bunicul meu Înainte de a muri. Să vină oamenii Măriei Tale cu mine și am să-i duc la locul cu pricina. — Oare Adalbrecht cunoaște și el taina? Întrebă Bodo. Nu știu, tinere domn. Poate da, poate nu. Oricum mă gândesc că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tale nu meriți mustrare de la stareț, ci răsplată de la stăpânul vostru. Nu-ți fie teamă. N-am să uit că am și eu unele de făcut În mânăstirea voastră. Fratele Ulrich se Înclină cu smerenie. — Mărite Domn, Îi eram dator bunicului meu și mi-am plătit datoria. Dumnezeu să vă aibă În pază și să vă ajute să Împliniți cele de cuviință. Prea multă vreme a stat umbra mare și neagră a răului peste aceste locuri binecuvântate. Aduceți iar lumină În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cel puțin două ore, așa încât am zis că măcar să transform ghinionul întârzierii în șansa de a vedea localitatea în care funcționase o fermă-școală condusă de cel care fusese atât de apropiat de locurile acelea, la care venea (în copilărie) la bunicii de pe mamă. Fiind romașcan, despre Ion Ionescu de la Brad, (cu numele adevărat Ion Isăcescu), știam că fusese membru de onoare al Academiei Române, agronom, economist, savant și scriitor, implicat în acțiunile revoluționare din 1848. Fusese exilat în Turcia pentru 8 ani
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
cu o bucătărie, o baie și o cameră, adică un dormitor. Desigur că nu cei cu dare de mână închiriau asemenea spații de locuit. Aici își făceau veacul cele două ființe: mama și fiica, după ce, din cauza unui accident la fabrică, bunicul meu își pierduse viața. S-au mutat aici nemaiputând achita chiria mult mai mare pe care o plăteau la vechea locuință. Pe scurt: mama rămăsese orfană de tată, având-o alături doar pe mama ei bolnavă și dependentă de medicamente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa. (Matei 10) Ce s-a întâmplat mai departe e ușor de presupus. 9. MARIAJUL Dat fiind numărul mare de copii din familia lui Grigore Aciocîrlănoaiei adică a bunicului meu după tata -, procurarea celor necesare traiului de la o zi la alta era cu adevărat o problemă. Din acest punct de vedere, putem afirma fără riscul de a fi contraziși că, în familia bunicului, posturile religioase de peste an, recomandate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
familia lui Grigore Aciocîrlănoaiei adică a bunicului meu după tata -, procurarea celor necesare traiului de la o zi la alta era cu adevărat o problemă. Din acest punct de vedere, putem afirma fără riscul de a fi contraziși că, în familia bunicului, posturile religioase de peste an, recomandate de biserica ortodoxă în calendare, erau respectate și ținute fără dificultate. Ba am putea spune dimpotrivă; și ați înțeles de ce. În ciuda faptului că erau foarte muncitori: fetele torceau, țeseau, împleteau, mergeau cu ziua la prășit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
tatălui meu, la Grumăzești. 20. SECETĂ ȘI FOAME sau MIJLOACE DE PURIFICARE DUHOVNICEASCĂ Aici, în această localitate rurală, se găsesc toate neamurile și rubedeniile noastre. De aici provine familia Aciocîrlănoaiei, cu toate ramificațiile ei. Pe vremea aceea, încă mai trăiau bunicii mei după tată și, bineînțeles, o parte din unchii și mătușile mele. Ne-am instalat într-o aripă casei părintești și am început să ne adaptăm noilor condiții de viață. Era primăvară. Ici-colo, timid, vegetația încerca să-și facă simțită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
foametea cauzată de cel mai secetos an din câți avusese până atunci Moldova. Vara anului 1946. Într-o seară, în timp ce noi stăteam, ca de obicei, în spațiul cu valențe multiple căruia în Moldova i se spune chiler, a intrat deodată bunicul meu Grigore. Mi s-a părut puțin dezorientat, descumpănit, nu era în apele lui. Se uita cu ochi iscoditori, în defensivă, încercând să-și dea seama ce credem noi despre apariția lui inopinată. Această analiză circumspectă a terenului a durat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Se uita cu ochi iscoditori, în defensivă, încercând să-și dea seama ce credem noi despre apariția lui inopinată. Această analiză circumspectă a terenului a durat doar câteva secunde. Frații mei nu au fost deloc impresionați de apariția intempestivă a bunicului; fiecare își vedea de treburile lui mai departe. Văzând că totul e în regulă, s-a apropiat încet de plita în care ardea focul și s-a așezat pe un taburet. Mă uitam la el cu ochii larg deschiși, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
șiac, iar dedesubt un pulovăr împletit de mână, cu un șir de nasturi verzi de jos până la gât. Avea pantaloni din aba, iar în picioare o pereche de bocanci cazoni făcuți cadou de tata. În tot acest interval de timp, bunicul ținuse mâna stângă în buzunarul surtucului. După ce s-a așezat pe taburet, s-a uitat din nou la mine, cu deplină încredere, ca și cum m-ar fi luat drept martorul unei descoperiri uluitoare. A întins brațul către mine cu infinită precauție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
s-a așezat pe taburet, s-a uitat din nou la mine, cu deplină încredere, ca și cum m-ar fi luat drept martorul unei descoperiri uluitoare. A întins brațul către mine cu infinită precauție și, brusc, a desfăcut degetele. În palma bunicului se odihnea, stingher și parcă rușinat de această prezentare neprotocolară, un cartof. Un simplu cartof, pe suprafața căruia se vedea limpede un muguraș, ceea ce demonstra, fără putință de tăgadă, starea lui de germinație. "...Auzi? Cartofii sunt lehuzi. Au rămas grei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
centrul plitei spre a se coace mai repede. Din când în când, mișca feliile de la locul lor cu vârful cuțitului, pentru a nu se prinde de plită, savurând cu nările fremătânde aroma degajată de cartofii care începuseră să sfârâie. În timp ce bunicul evalua ca-n transă gradul de finalizare a comorii lui culinare, eu îi urmăream dansul mecanic și inconștient al mâinii drepte care, scăpată de sub control, dirija un concert monoton și stupid. Poate că, dacă aș fi fost medic, aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
m-a îmbiat din ochi să iau o jumătate. Dumnezeule! Cu câtă grijă mânca! Cu câtă pietate și dificultate îndrepta spre gura știrbă năfurica de cartof generatoare de viață. Parcă asistam la un ritual sacru, la o comuniune în care bunicul se împărtășea din chiar trupul și sângele Mântuitorului. Mai punea puțină salină pe feliuțe, le rupea în două cu mâna-i tremurândă, apoi le introducea cu grijă în gură. Molfăia încet, strivind cu gingiile bucățelele de cartof: închidea ochii înghițind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ei: orice opoziție, cât de puternică ar fi fost, era sortită eșecului. Forța argumentației, tonul, ochii ca două lasere pătrunzătoare, mimica și întreaga ei atitudine te descalificau înainte de a urca pe ring pentru susținerea meciului. A doua zi după vizita bunicului, m-a chemat în cămăruța ei de o austeritate monahală masa lângă geam; patul la perete; soba cu plită într-un colț; la răsărit câteva icoane și mi-a zis: Ia șăzi oleacî pi scaunul ista, măi țâcî. Așă. Șî
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cartof... Ăraaa, cum di n-am știut eu sî fi vinit?! Îi arătam eu cheagului și afurisâtului ista di harpalău sî mai furi cartofi di sămânțî! Îi crăpam eu capu' diavolului spurcat! Acum de-abia am înțeles de ce fusese neliniștit bunicul când intrase aseară la noi cu cartoful în buzunarul surtucului. Am rămas încremenit, uitându-mă la ea ca un condamnat la moarte în fața călăului, întrucât și mie îmi oferise bunicul o bucățică din cartoful lui. Considerând că ea dispune de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
diavolului spurcat! Acum de-abia am înțeles de ce fusese neliniștit bunicul când intrase aseară la noi cu cartoful în buzunarul surtucului. Am rămas încremenit, uitându-mă la ea ca un condamnat la moarte în fața călăului, întrucât și mie îmi oferise bunicul o bucățică din cartoful lui. Considerând că ea dispune de puteri paranormale, eram gata să mărturisesc fapta abominabilă, pentru a împărtăși destinul tragic al bunicului. Dar bunica a fost chemată de o vecină, iar eu am plecat meditând asupra celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-mă la ea ca un condamnat la moarte în fața călăului, întrucât și mie îmi oferise bunicul o bucățică din cartoful lui. Considerând că ea dispune de puteri paranormale, eram gata să mărturisesc fapta abominabilă, pentru a împărtăși destinul tragic al bunicului. Dar bunica a fost chemată de o vecină, iar eu am plecat meditând asupra celor ce s-ar fi putut întâmpla dacă ne-ar fi prins asupra faptului. Îngrozitor!!! Din cer nu cădea nici o picătură de apă. Foametea se făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
căsuță, văzându-și mai departe de treburile ei, ca și cum cele întâmplate erau lucruri perfect normale, intrând în desfășurarea firească a evenimentelor cotidiene. "S-a prăbușit vecia. Pe marginile gropii, În bâlciul de morminte, rămân să plângă plopii." (T. Arghezi) 23. BUNICUL ȘI NEPOTUL sau ȘTAFETA GENETICĂ Dar nu ploua. Era o căldură sufocantă, înăbușitoare. Aerul era fierbinte, aproape irespirabil. "Seceta a ucis orice boare de vânt Soarele s-a topit și a curs pe pământ." (N. Labiș) Această viziune metaforică imaginată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
bunicilor mei era situată undeva la ieșirea din sat, la capătul unei ulițe strâmte și sinuoase. În partea opusă gardului curții, dincolo de ulicioara îngustă, se ridica un alt gard din nuiele împletite. Aici, lângă gard, se afla fântâna săpată de bunicul cu feciorii lui mai mari. Avea o apă rece, proaspătă și bună încât așa cum se spune ținea și de foame. Vorbă să fie. Nu era adâncă, deoarece avea izvoare puternice. Nu avea tuburi. Pentru a-i susține marginile și pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o prea mare rezistență la îndoire. Pe ambele maluri ale pârâiașului erau sălcii bătrâne de când lumea, care își aplecau podoaba capilară până deasupra albiei complet secate. În acest univers halucinant, sfidând căldura toridă și foamea insuportabilă, două ființe absolut nevinovate, bunicul și nepotul, "beneficiau" din plin de "mila", "dragostea" și "protecția" Păstorului cel Bun. Și-i voi arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. (Matei 13:43) Peste cămașa de tort, bunicul avea un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
absolut nevinovate, bunicul și nepotul, "beneficiau" din plin de "mila", "dragostea" și "protecția" Păstorului cel Bun. Și-i voi arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. (Matei 13:43) Peste cămașa de tort, bunicul avea un ilic ce-i punea și mai mult în evidență corpul slab și pipernicit, pe care-l deplasa cu anevoie de colo-colo. Prin cămașa întredeschisă la piept, se vedeau fire răzlețe de păr alb. Cu toporișca în mână, printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
niciun zgomot: era o tăcere sinistră. Ne-am apropiat de fântână, care era în vecinătatea punctului nostru de lucru, am pus mănunchiurile jos și ne-am răcorit cu o gură de apă rece. Funia și căldarea erau la locul lor; bunicul a scos cu pauze îndelungi o jumătate de căldărușă de apă limpede și răcoroasă. Din fericire, fântâna avea izvoare puternice, care n-au fost prea mult afectate de seceta prelungită. Ne-am înviorat puțin, apoi ne-am odihnit la umbra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pauze îndelungi o jumătate de căldărușă de apă limpede și răcoroasă. Din fericire, fântâna avea izvoare puternice, care n-au fost prea mult afectate de seceta prelungită. Ne-am înviorat puțin, apoi ne-am odihnit la umbra gardului de nuiele. Bunicul se mișca din ce în ce mai greu. Acum brațele lui vlăguite se odihneau pe genunchii slabi și ciolănoși. Mâinile negre, arse de soare și de vânt, erau străbătute de vinișoare mici, albastre, care zvâcneau încetișor în ritmul bătăilor cardiace. Doar mâna dreapta, mimând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și de vânt, erau străbătute de vinișoare mici, albastre, care zvâcneau încetișor în ritmul bătăilor cardiace. Doar mâna dreapta, mimând o independență ce friza nerușinarea, se bălăngănea haotic într-o mișcare alienată. Mă uitam la pieptul slăbit și descărnat al bunicului: el cu partenera lui de viață au adus pe lume 18 copii. Optsprezece copii! Iar acum, lângă el nu se afla decât unul dintre nepoți, un copil de nici șapte ani, care îl privea cu mirare și compasiune, neînțelegând prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
unul dintre nepoți, un copil de nici șapte ani, care îl privea cu mirare și compasiune, neînțelegând prea bine drama pe care o trăia bătrânul din fața lui. Totuși, cred că am citit, am deslușit în ochii tulburi și îndurerați ai bunicului cauza acestei suferințe. Da. Mai mult decât lipsa mămăligii, îl dobora absența dragostei: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta... (Matei 15:4) Unde era soția lui? Dar copiii și nepoții? Unde erau respectul, cinstea și dragostea pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]