13,496 matches
-
pe spate doar În cămașă, după ce Își azvîrlise haina pe scaunul de alături, și părea mulțumit de atmosfera veselă din jur, dar oarecum deasupra zaiafetului ușuratic. Îmi păru, așa cum probabil le părea celor mai mulți oameni, un individ agreabil, dar cu apucături ciudate. — Fratele dumneavoastră, În vremuri mai fericite, spuse Hennessy arătînd spre Frank. O cină la restaurantul clubului de teatru. Deși fotografiile te pot induce În eroare - asta a fost făcută cu o săptămînă Înainte de incendiul de la casa Hollinger. Și cine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
1951, cu scopul de a Însufleți reconstrucția capitalei după distrugerile suferite În războiul mondial.## ) — Poate asta și face - În mod cert Îl preocupă ceva. Și totuși pare foarte tînăr. — A fost În armată. Cei mai buni locotenenți rămîn veșnic tineri. Ciudată treabă cu așchia aia din mîna dumneavoastră... Încă mă mai străduiam să-mi scot așchia din palmă, cînd privirea mi-a căzut pe lemnăraia carbonizată a casei Hollinger. În vreme ce Hennessy vorbea prin interfon cu șoferul spaniol al conacului, eu ședeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de la hotelul Los Monteros, m-am hotărît să mai rămîn În Spania cel puțin o lună, să-mi anulez angajamentele următoare și să-mi transfer din banca londoneză suficiente fonduri cît să-mi păstrez libertatea de mișcare. Deja aveam un ciudat sentiment de complicitate la crima al cărei mister Încercam să-l risipesc, de parcă nu doar pretinsa vină a lui Frank se afla sub semnul Întrebării, ci și o vină a mea Însumi. După douăzeci de minute, părăsind autostrada spre Malaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
podea. — De fapt, nu m-am lovit. M-a coborît el la podea, și cu destulă blîndețe. Mă doare gîtul foarte tare - abia pot să-nghit. M-a strîns de gît Într-un fel aparte, ca un masor priceput. Chestia ciudată e că mă simt puțin cam exaltat. — Euforie post-traumatică, decretă Cabrera, folosindu-și În sfîrșit cum trebuie seminariile de psihologie. Oamenii care scapă din accidente de avion rîd adesea după eveniment. Își cheamă un taxi și se duc acasă. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
peste mine din greșeală. — Se joacă dur În Estrella de Mar. Noaptea trecută, În parcare... — Ce s-a-ntîmplat? Nu prea știu... Dacă era o joacă, apoi era una dură. Un prieten de-al lui Crawford Încerca să violeze o fată. Chestia ciudată e că ei nu părea să-i pese. Sună tipic pentru Estrella de Mar. Plecă de lîngă mine și se așeză pe marginea patului, netezind cuvertura cu aerul că ar căuta conturul trupului lui Frank imprimat acolo. Preț de cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Sună inedit și foarte la modă. Nu trebuie uitat cîte crime se-ntîmplă de-a lungul coastei ăsteia. SÎnt mulți gangsteri din East End retrași din afaceri, pe care Încă-i mai rîcÎie. — Dar ăia nu-s aici. Asta-i chestia ciudată cu Estrella de Mar. Pe-aici crimele par comise de amatori. — Ăștia-s cei mai răi - lasă atîta mizerie În urmă. Numai pe profesioniști te poți baza să facă o treabă ca lumea. În urma noastră, Helmut și Wolfgang se Întorseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În grilaje de cetate. Siluetele noastre se mișcau pe fundalul lor ca niște manechine Într-un spectacol despre viața condamnaților. Îmi amintește de Carceri-le lui Piranesi - nu m-am gîndit niciodată că aș putea trăi Într-una din gravurile alea ciudate, spuse Sanger, apoi se Întoarse spre mine cu o privire cercetătoare. Ați fost În pericol? E foarte posibil. Lui Crawford Îi place să agite mereu sacul cu șoareci, dar uneori merge prea departe. — Mă simt mai bine decît mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Încă mai sînt. Prin asta Își lua un gen de libertate de care eu n-am avut parte. — Iar acum vă asumați din nou rolul din copilărie, salvîndu-l pe Frank dintr-o nouă dandana? — Știam asta de la bun Început. Chestia ciudată e că o parte din mine chiar Îl suspectează pentru incendiul de la casa Hollinger. — Desigur, Îl invidiați pentru „crima“ lui. Nu-i de mirare că Bobby Crawford vă intrigă atît de tare. — E-adevărat - există ceva fascinant În toată energia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
niciodată vreo infracțiune. Iar asta-i cea mai perfectă dintre infracțiuni - cînd victimele ori se oferă de bunăvoie, ori nu sînt conștiente că sînt victime. Și Frank se numără printre victime? — Tot ce se poate. Aici funcționează o logică foarte ciudată. Presupunerea mea e că Frank era la curent. — Poți să-l Întrebi azi. Schimbă-te să mergem la masă. Rămase lîngă ușă, așteptîndu-mă să-mi iau pașaportul și portofelul din sertarul biroului și să număr douăzeci de bancnote de cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
oamenilor, nimeni nu reușea vreodată s-o rănească sau s-o ia prin surprindere. Și pentru toate astea medicina a fost cel mai bun antrenament. Dar umorul acid? Recunoaște, Paula, majoritatea oamenilor mai degrabă te distrează. — Păi... cei mai mulți sînt niște ciudați, dacă stai un pic să te uiți mai bine la ei. Așa, per ansamblu, Îmi plac oamenii. Nu-i disprețuiesc. Dar tu? Ești destul de dură cu propriile tale sentimente. — SÎnt doar... realistă. Bănuiesc că Într-adevăr mă subestimez, dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de-a face cu un pacient greu de cap, care nu Înțelege tratamentul prescris de ea. — Totul făcea parte din joc. După aia nu i-a mai păsat lui Anne. — Știu, i-am văzut zîmbetul. Cel mai curajos și mai ciudat zîmbet pe care l-am văzut vreodată. Paula Își căută hainele, vizibil supărată că se lăsase atacată prin surprindere. — Charles, ascultă ce-ți zic: nu mă așteptam la violul ăla. Dacă aș fi știut, n-aș fi stat să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Hennessy ajungea și el pe la amiază, se retrăgea În biroul lui și se Întorcea În Estrella de Mar după ce plătea chelnerii și personalul de Întreținere. CÎteodată venea să-l viziteze, cu limuzina și germanii ei, Elizabeth Shand. Avea loc o ciudată pantomimă În care cei doi țineau deschisă cîte o portieră, În vreme ce ea se uita la clubul sportiv cu o privire de văduvă rapace venită să viziteze un bun imobiliar pe cale să-i cadă În gheare cu titlul de moștenire. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tot mai mult tenis, am lucrat la clubul lui Rod Laver(##notă - Tenisman australian (n. 1938) considerat de o parte a analiștilor sportivi drept cel mai mare jucător de tenis al tuturor timpurilor.##) și pe urmă am venit aici. Chestia ciudată e că Estrella de Mar și Residencia Costasol seamănă oarecum cu Kowloon. (Aranjă oglinda retrovizoare și se privi În ea, dînd din cap ca pentru a-și Întări vorbele.) Te las acum, Charles. Ai grijă. — Bun sfat. Apoi, pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
bombele puturoase și farsele cu așternuturi. Cum o să păstreze lucrurile În mișcare după ce-o să plece din Residencia? Că o să plece, să știi, o s-o ia de-a lungul coastei către Calahonda și alte pueble. — Da? am rostit, simțind o ciudată Împunsătură dureroasă la gîndul plecării lui Crawford. Mai sînt o mulțime de lucruri de făcut, o să mai stea aici o vreme. Toți au nevoie de el - În zilele noastre, cantitatea de farmec copilăros și entuziasm e destul de anemică la sol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
s-o rezolv. Interesul personal, așa sper, i-am răspuns. Estrella de Mar pare s-o ducă foarte bine. De fapt, am ceva mai mulți pacienți cu insomnie. Apropo, a deschis și un club de film? — Asta-i o Întrebare ciudată. (Am ezitat puțin, conștient că În momentul acela ne uitam amîndoi În jos către pat. Dacă vrei să știi, a deschis unul. M-a pus pe mine să mă ocup. De unde-ai ghicit? — N-a fost pe ghicite. Pentru Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să pigulească sîngele uscat. Charles, e destul de Îngrijorător ce spui. Mulțumesc că ne-ai anunțat. — Betty, chestia asta e mai mult decît o simplă posibilitate. Scena din piscină i-a umplut paharul lui Sanger. — Probabil că da. E un om ciudat, are multe toane și stări de spirit complicate. De ce l-or plăcea fetele, nu pot să-mi imaginez. — Chiar ar trebui să-l facem să se răzgîndească, am spus - apoi, Încercînd să dau vorbelor mele un ton mai imperativ, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
către linia de fund. Telefonul continuă să sfredelească liniștea casei goale, sunetul lui fiind amplificat de șirurile de scaune aurite de pe terasă. — Charles...? — Ce-i? Cine e? — Paula. Sun de la Clubul Nautico. (Părea stăpînă pe sine, dar simțeam o tensiune ciudată În vocea ei.) Poți să vii pînă aici? — Joc tenis. CÎnd să vin? — Acum. E important, Charles. E vital să vii aici. — De ce? Diseară e petrecerea. Nu mai poate aștepta pînă atunci? — Nu. Trebuie să vii acum. (Făcu o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la propriu - în fericirea de a te fi descoperit, ascultând iar muzică. Tot Genesis. I’ve got sunshine in my stomach... La prânz am intrat în bucătărie cu atenție, să nu-i tulbur li niștea, imaginându-mi cu o detașare ciudată că s-ar putea să o găsesc devastată, rănită de cioburi și țăndări după o altă zvârcolire nocturnă a monstrului din pardoseală, însă totul era la lo cul lui, pașnic și neatins. Mi-am încălzit cu gesturi nefiresc de lente
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu tocuri înalte, unduindu-se și învolburându-și părul negru, lung și bogat. Are un colan de aur la gât, o brățară de aur încolăcită pe mâna dreaptă, care-ți atrage privirile mai departe, înspre un inel cu o formă ciudată, șerpuind pe inelar, și poartă cercei lungi de aur în urechi (hm, ei îi stă bine cu cercei, constat, cu o pișcătură de invidie). O cheamă Anda. E o prietenă de familie, îmi spune Georgiana, când ne retragem în bucătărie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ridică de la masă. Ia punga mea în mână cu un gest automat și absent și ieșim amândoi. A încetat ploaia. Nori pământii acoperă tot cerul, până și aerul are o transparență pământie, neclară. Se lasă ceața. Am o senzație foarte ciudată de panică la gândul că Eduard transportă nonșalant, prin ceață, în punga de plastic, îmbrăcămintea și încălțămintea mea de la petrecerea Georgianei. E ca și cum i aș fi cedat identitatea mea pentru un timp și acum nu mai știu prea bine cine
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o emoție insuportabilă, de parcă m-aș fi desprins de mine, trecând printr un tunel înfricoșă tor care mă electrocutează dureros, și m-aș fi recom pus în el. Nu știu cât stau lipită de el, incapabilă să mă mișc. Am o senzație ciudată de gol, ca și cum mintea mea, prețioasa, clara mea minte, m-ar fi părăsit deodată, pustiindu-mă complet de gânduri. Aș vrea să te chem, Edo, dar nu mai știu cum să te chem, mi-e groaznic de teamă că nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
țeam acolo. Am închis ochii, dar și în bezna pleoapelor închise zăream tot culorile violente ale întâmplărilor de azi. întâlnirea cu profa de română și groaznicele cuvinte pe care mi le-a aruncat, mama, plânsul cu sughițuri al mamei. Scene ciudate și neașteptate pe care nu mi le-aș fi închipuit vreodată. M-am trântit în pat, trântind toate întâmplarile zilei pe podea. De ce, de ce tocmai azi, când de-abia începusem să mă gândesc din nou la ceea ce mă preocupa cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
câteva luni să-mi eli be rez mintea de confuzii și să revin la clara minte de care po menea el la începutul acestui an, un an cu totul neobișnuit până acum, plin de situații neprevăzute, viziuni apocaliptice și trăiri ciudate pentru mine. Clara mea minte va avea timp be rechet să înțeleagă totul mai bine. Dar, în ciuda acestei cugetări înțelepte, îmi simțeam mintea încă blocată. Torpoarea care mă cuprinsese la auzul vorbe lor us turătoare ale profei de română și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
adora ca pe o ființă pogorâtă dintr-o altă lume. O ființă pe cât de imaterială, pe atât de concretă și ispititoare. Bobo se anină cu privirea de portretul Clarei. De creștetul inundat de viziuni și de pupilele care, în mod ciudat, priveau înăuntru, în loc să privească în afară. îi era dor de ea. De glasul ei răstit și răgușit, de ochelarii ei caraghioși și de părul ei zbur lit. De mișcările ei stângace, de tresăririle ei nebănuite, ca și cum vedea mereu ceva ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
toată viața, oricât de interesanți s-ar crede ei. Clara părea să știe limpede ce vrea. Asta și remarcase el de la bun început la ea: clara ei minte. Cu atitudinea ei băiețoasă și țepoasă, cu stângăciile ei și visele ei ciudate, cu personajele ei imaginare și cu nesațul ei de a inventa o lume paralelă cu reali tatea, Clara știa cel mai bine dintre toți cunoscuții lui Eduard ce-și dorește de la viață. Mama lui îi păruse, la rândul ei, să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]