10,301 matches
-
fie Maastricht, nu tragedia de la Sarajevo. În astfel de împrejurări, pentru România se poate găsi o soluție echitabilă în privința Transilvaniei sau a Basarabiei, dar mai există o soluție și în altă parte a Balcanilor. În acest mod poate fi rezonabilă contradicția dintre autodeterminare și inviolabilitatea frontierelor. Alternativa este revenirea la anarhie internațională sau la o reprimare brutală. Dacă vor veni asemenea vremuri, va fi oare Iorga considerat drept un vizionar sau "un om al secolului al XIX-lea"? Probabil că ambele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
intervenția statului În economie era Încă odioasă, În vreme ce stânga socialistă considera, În general, că numai o societate postrevoluționară poate să-și planifice rațional activitatea economică. Până atunci, capitalismul era condamnat să sufere și, eventual, să se prăbușească sub povara propriilor contradicții. Ideea că o economie capitalistă poate fi „planificată” le părea ambelor tabere absurdă. Frustrați, campionii planificării economice au găsit Înțelegere la dreapta radicală, În sânul unor partide autoritare mult mai deschise la propunerile lor. Nemulțumiți fiindcă partidul lor nu oferea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
transporta bunuri, servicii și capital financiar din zona lor de ocupație. În plus, ei primeau 10% din reparațiile de război plătite În zonele vestice, pentru care furnizau la schimb alimente și materii prime din estul Germaniei. Acordurile conțineau așadar o contradicție: tratau separat resursele economice ale Estului și Vestului. Reparațiile au fost de la Început un măr al discordiei, cum se Întâmplase și după 1918: rușii (ca și francezii) le revendicau cu tărie, iar autoritățile sovietice nu au ezitat să disloce și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să ajungă la un acord. Când procesul de la Nürnberg a luat sfârșit În octombrie 1946 și după ce termenii Tratatelor de pace de la Paris au fost definitivați luna următoare, Aliații nu mai aveau În comun decât responsabilitatea pentru Germania, ale cărei contradicții erau din ce În ce mai evidente. La sfârșitul anului 1946, britanicii și americanii au convenit să unească economiile zonelor lor de ocupație Într-o așa-zisă „Bi-zonă”, dar chiar și acest lucru nu reprezenta Încă o diviziune fermă a Germaniei, și cu atât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Italia. Dar asemănările se opresc aici. Trăsătura distinctivă a istoriei economice din Europa comunistă e că, pe lângă oțel, cărbune, fabrici și blocuri de apartamente, primul val de industrializare sovietică a produs, chiar mai mult decât În URSS, distorsiuni și contradicții grotești. După Înființarea CAER-ului (Consiliul pentru Ajutor Economic Reciproc 4) În 1949, au fost trasate regulile comerțului Între statele comuniste. Fiecare țară urma să trateze bilateral cu URSS (alt ecou al exigențelor din era nazistă, locul Berlinului fiind luat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau hrana și Îmbrăcămintea: Împreună cu locuința, ele absorbeau mai tot venitul unei familii. Cei mai mulți oameni nu făceau cumpărături și nu „consumau” În sensul modern; ei subzistau. Pentru majoritatea covârșitoare a populației europene, până la mijlocul secolului XX, „venitul disponibil” era o contradicție În termeni. Nu mai devreme de 1950, o gospodărie obișnuită occidentală cheltuia mai mult de jumătate din venituri pe necesități: hrană, băutură și tutun (sic). În Europa mediteraneană, cifra era semnificativ mai mare. Dacă adăugăm Îmbrăcămintea și chiria, nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ci doar la alte semne, În interiorul unui sistem Închis. Prin urmare, nu putea fi supus la teste sau infirmări empirice - o abordare structuralistă nu putea fi, În vreun sens, greșită -, iar combinația dintre ambiția iconoclastă a tezelor și invulnerabilitatea la contradicție garantau structuralismului o audiență largă. Absolut orice putea fi explicat ca o combinație de „structuri”: cum spunea Pierre Boulez când Își intitula una dintre compoziții Structures, „șacestaț e cuvântul de ordine al epocii noastre”. În cursul anilor ’60 s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și alte formule retorice aruncate În cursul anilor ’70 pe rugul capriciilor ideologice. Ei trebuiau să se dezică public de orice legătură cu comunismul sovietic - gest de care nici măcar Berlinguer sau Carrillo nu erau În stare. Eurocomunismul era așadar o contradicție În termeni. Identitatea primă a oricărui partid comunist era subordonarea față de Moscova, așa cum Își dorise Lenin. Câtă vreme exista Uniunea Sovietică, partidele comuniste din Europa de Vest erau Încătușate de ea - dacă nu În propriii ochi, cu siguranță În opinia alegătorilor. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ales cei necalificați, erau avantajați de acest aranjament care, În schimbul supunerii politice, asigura o pensie și mai puțină bătaie de cap la locul de muncă. Cum preciza cu umor involuntar Micul dicționar politic oficial din Germania de Est, „În socialism, contradicția capitalistă dintre muncă și timpul liber dispare”. În jurul anului 1980, singurele sectoare care funcționau Într-o economie comunistă tipică erau industria de apărare puternic tehnologizată și așa-zisa „economie secundară”: piața neagră a bunurilor și serviciilor. Importanța economiei secundare - a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
celelalte neschimbate - de exemplu, introducând stimuli de piață, dar păstrând mecanismele de planificare centralizată, sau acordând o mai mare libertate de exprimare În timp ce mențineau monopolul partidului asupra adevărului. Însă reforma parțială - sau reforma unui singur sector În detrimentul altora - era o contradicție În sine. „Pluralismul controlat” sau „piața socialistă” erau din start sortite eșecului. Ideea că partidul putea să-și mențină rolul conducător, lepădând numai excrescențele patologice produse de cele șapte decenii de putere absolută, indică o anumită naivitate politică din partea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Iacob I din dinastia Stuart era conștient de acest lucru - de unde refuzul tăios adresat prezbiterienilor scoțieni care protestau Împotriva puterii episcopale: „Unde nu există episcop, nu există rege”. Gorbaciov și revoluția sa controlată au fost În final măturați de amploarea contradicțiilor pe care le-au generat. Privind În urmă, el observa cu oarecare regret: „Este normal să mă mâhnească faptul că n-am reușit să păstrez perestroika În limitele intențiilor mele”. Însă intențiile și limitele intențiilor erau incompatibile. Fără reazemul oferit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe naziștii „buni”. În conștiința publică se Înrădăcina ideea că trecutul recent al germanilor era inacceptabil și rușinos. Proporțiile schimbării nu trebuie totuși exagerate. În anii ’60, unul dintre cancelarii vest-germani (Kiesinger) și președintele (Heinrich Lübke) erau foști naziști - o contradicție flagrantă cu imaginea de sine a republicii de la Bonn, sesizată prompt, așa cum am văzut În capitolul XII, de comentatorii mai tineri. Una era să spui adevărul despre naziști și cu totul altceva să admiți că răspunderea colectivă revenea poporului german
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cuvintele Părintelui Justin Pîrvu: „De iertat, i-am iertat de mult. Acum am început să-i iubesc creștinește”. Despre viața în închisoare nu prea vroiau să vorbească, dar când au făcut-o, povestea era mereu aceeași, cutremurătoare și în totală contradicție cu ceea ce învățasem eu la școală: că legionarii au fost niște criminali, rasiști, fasciști etc. După ce i-am cunoscut am fost contrariată. Cum domnule, ăștia sunt criminalii fioroși despre care am învățat eu la școală? Ce schimbare profundă a avut
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
cu mult simț de răspundere" ; și Eliot consideră că judecarea simțului de răspundere depinde atât de intenția autorului cât și de efectul istoric, *14 Multora ar putea să li se pară că noțiunea de "propagandiști cu simțul răspunderii" conține o contradicție ; dar interpretată ca un nod de tendințe contrare, ea are un înțeles. Arta serioasă implică o concepție despre viață care poate fi exprimată în termeni filozofici, și chiar si sub forma unui sistem.*15 între coerența artistică (care este numită
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
nu numai ca stilizare, ci și prin elemente de orfevrerie în spațiul tabloului, dar și în spațiul extern al ramei, care devine parte esențială a tabloului și nu doar accesoriu. Această schimbare în modalitatea de a percepe arta întreține o contradicție fertilă în opinia criticului ridicând utilul la demnitatea unei estetici particulare, unde valoarea estetică transcende valoarea de întrebuințare, dizlocând obiectul din sfera utilului 112: "(...) arta este deopotrivă prea democratică și prea aristocratică, urmând să înfățișăm umilința artei cu privire la țeluri atât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
odată cu ea, arta miceniană care-i influențează pictura. Nietzsche utiliza categoriile de apolinic și dionisiac nu numai pentru a explica apariția tragediei ca gen literar, ci și importanța ei în modelarea civilizației occidentale cu întreg câmpul ei de tensiuni și contradicții. Într-o mai mică măsură, și pictorii români sunt influențați de această dimensiune a antichității grecești și latine. Avem exemplul unui Leon Bakst, cu Terror antiquus (1908) de ilustrare printr-un singur tablou a ceea ce reprezintă antichitatea în viziunea simbolistă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
liricii sale devenită plastică, simbioză teoretizată în spațiul poeziei simboliste. Surprinzătoare devine bulversarea acestei ordini iconice prin omologarea lui Adrian Maniu printre suprarealiști criticul nu-l trece totuși în această categorie în taxonomia sa -, ca utilizator al dicteului automat. Aparenta contradicție a criticului provine din sondarea unor straturi diferite din poezia lui Maniu, pentru care poemul "Salomeea" se poate constitui ca punct de inflexiune între maximul formulei inovatoare, moderniste, și minimul formulei tradiționaliste, neobizantine, care-l determină pe critic să-l
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al actului atroce în fluiditatea deplină a arcului grațios al figurii coregrafice. În plus, capelura nimfetei, un breton sever, băiețesc, pare să sugereze caracterul androgin al figurii care ne este prezentată. În Salomeea lui Storck, postura dă măsura nu unei contradicții ireconciliabile, ci, mai degrabă, a unei tensiuni perpetue, suspendate în încordarea de arc a corpului care pare că nu se va elibera niciodată. Rezolvarea acestei tensiuni rămâne într-o zonă a ambiguității, pentru că formula aleasă de Storck îmbină această grație
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
le percep ca: abandon, trădare, nedreptate, respingere, umilire etc. Aceste stări afective trăite ca răni ale sufletului stau la baza unor structuri, a unor pattern-uri, măști pe care individul și le asumă și care Îl fac să acționeze În contradicție cu adevărata lui fire, să fie blocat În dezvoltarea sa personală. Lise Bourbeau, practician În dezvoltare personală, În lucrarea “Cele cinci răni care ne Împiedică să fim noi Înșine” (2006) consideră că rănile provocate de trădare, umilință, respingere, abandon, nedreptate
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
produse În traiul de zi cu zi al indivizilor care compun societatea. Din nefericire, lumea aceasta nu este Întrebată dacă ceea ce se pune pe seama ei stă sub semnul normalității. Din pricina aceasta ea Înghite pe nemestecate toate teoriile, toate comentariile, toate contradicțiile filosofice, pentru că, niciodată o teorie nu exprimă un adevăr absolut, ci un punct de vedere mai relativ decât prognoza vremii pe timp Îndelungat. Uneori autorii Înoată În ape așa de tulburi, că au ajuns chiar la utilizarea conceptului de „eliberare
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
unificarea normelor limbii, fenomen părăsit din păcate după ce autorul primei ,,Gramaticii”, din 1828 a fost bătut de vântul italienismului. Nu vom intra În amănunte, dar Între ceea ce gândea teoretic Heliade și ceea ce practica el În creația literară, e o flagrantă contradicție. Al. Piru observă neconcordanța: ,,Balada (,,Zburătorul”) demonstrează că nu este adevărată afirmația că după 1840 limba lui Heliade se corupe, nici măcar În poezie, cu totul. Dimpotrivă, poetul face adesea apel la vorbirea populară, speculând efectele oralității În compuneri satirice, precum
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Eminescu - Luceafărul interpretat de...” socotește pe drept cuvânt că „personajele” poemului sunt „voci" ale poetului, măștile „eului” liric, având În vedere faptul că Întregul poem este epico-liric. „Eul” poetic eminescian se proiectează În ipostaze lirice diverse, un răspuns autentic dat contradicției existențiale a autorului. Nu este prea mult spus, dacă se afirmă că poetul s-a proiectat sub cele două chipuri fundamentale prezente În poem, Hyperiongeniul, și Cătălin, reprezentând chipul teluric al bărbatului. Demiurgul exprimă aspirația spre impersonalitatea universală, iar chipul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
exagerare) și mari defecte puse exclusiv În slujba răului. Dorința lui de răzbunare e patologică. Setea de sânge nu poate fi controlată. G. Călinescu Îl caracterizează astfel: „Abstrăgând de la sensul literar, figura eroului e romantică, Lăpușneanul e genealoid, plin de contradicții, un monstru moral, aci superstițios, aci impiu (necredincios ), o dată delicat, altă dată crud, practic ca unul care ar fi studiat pe Machiavel și totodată fricos de damnare...un erou impenetrabil.”. Moțoc se distinge prin lașitate; doamna Ruxanda, prin bunătatea ei
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
anihilată de individualismul specific societății rurale unde relațiile feudale coexistă alături de cele capitaliste. Intelectualii sunt dezbinați și determină atitudini reprobabile din partea sătenilor. Surprinderea unor asemenea aspecte demonstrează talentul scriitorului, cunoașterea În profunzime a universului rural, frământat de o multitudine de contradicții sociale. Calitatea romanului constă În Îmbinarea elementelor narative: redarea unor tablouri de ansamblu; prezența elementelor folclorice; psihologia mulțimii; forța și bucuria petrecerii, specifică maselor și indivizilor. Analiza psihologică se dezvăluie ca o mare calitate a scriitorului. Structura psihică a personajelor
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
rostit așa cum știe el, din experiență proprie, ca de pildă Călin, dar În discuția cu feciorul său, se descoperă marea capacitate de a vedea dincolo de lucrurile obișnuite. Ilustrativ este În acest sens monologul interior pe seama dialogului cu Nicolae, pe tema contradicției, sat vechi - sat nou. Nici Nicolae nu-i poate ține piept Întro asemene discuție și nici cei din jurul lui nu pot Înțelege pe deplin profunzimea gândirii lui. În mediul rustic, familia are o funcție mai specială decât În alte medii
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]