11,077 matches
-
numit împreună cu Iacob Negruzzi la direcția politică a ziarului. Totuși, scrie puține articole politice, cele mai multe articole scrise în această perioadă fiind dezbateri despre probleme de artă și de știință. În ședința din 6 aprilie 1902 Anghel Demetriescu este ales membru corespondent al Academiei Române. Numirea sa este sărbătorită acasă la Anghel Demetriescu, ocazie cu care Delavrancea, cu exuberanța sa obișnuită, se revoltă considerând o nedreptate faptul că Anghel, "„un munte de știință era numai... corespondent”". În același an moare soția sa Emma
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
aprilie 1902 Anghel Demetriescu este ales membru corespondent al Academiei Române. Numirea sa este sărbătorită acasă la Anghel Demetriescu, ocazie cu care Delavrancea, cu exuberanța sa obișnuită, se revoltă considerând o nedreptate faptul că Anghel, "„un munte de știință era numai... corespondent”". În același an moare soția sa Emma. Moartea soției l-a afectat mult și după aceea a dus o viață mai retrasă. Continua să lucreze și participa la evenimentele culturale importante. Este de remarcat discursul pe care Anghel Demetriescu l-
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
îndrumat spre științele naturale. Între 1951 și 1955 a urmat cursurile ""Facultății de Geologie-Geografie"", pe care a absolvit-o cu diplomă de merit. A fost singurul din promoția lui solicitat să rămână în învățământul superior. Ulterior, prof. Emilia Saulea, membru corespondent al Academiei, prima femeie paleontolog din România, i-a arătat frumusețea micropaleontologiei. În timp, a urcat pas cu pas toate treptele obligatorii pentru un savant care este și dascăl de învățământ superior. În 1965 - 1966 a avut un stagiu de
Theodor Anton Neagu () [Corola-website/Science/307241_a_308570]
-
2029 din 20 septembrie 1883, dr. Constantin Istrati a fost numit profesor de fizică la Școala de Poduri și Șosele din București, în locul lui Emanoil Bacaloglu, care demisionase. La 1 aprilie 1889, profesorul Constantin I. Istrati a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Constantin I. Istrati a fost numit comisarul general al organizării parcului Carol I, inaugurat în 1906. A întemeiat școala de chimie organică de la Universitatea din București, unde era profesor. A fost membru de onoare al mai multor societăți
Constantin I. Istrati () [Corola-website/Science/307236_a_308565]
-
cu limba de predare maghiară). În anul 1952 a fost suspendat ca membru de partid pe motivul că ar fi colaborat cu scriitorii populiști fasciști, dar după doi ani a fost reabilitat. În anul 1955 a fost ales ca membru corespondent al Academiei Române, apoi în anul 1974 a devenit membru titular, discursul său de recepție având titlul: „Despre principalele momente ale carierei mele scriitoricești”. Pentru opera sa literară a fost distins cu Premiul de Stat. Pe lângă activitatea literară a desfășurat și
István Nagy () [Corola-website/Science/307240_a_308569]
-
din Moscova, Budapesta, Praga și a participat la conferințe și colocvii științifice internaționale în Italia, Germania, Franța, Bulgaria pe probleme privind aplicații matematice în economie, relații economice internaționale, resursele naturale și creșterea economică. În anul 1993 a fost ales membru corespondent și în anul 2001 membru titular al Academiei Române.
Aurel Iancu () [Corola-website/Science/307235_a_308564]
-
Erato (Franța), Attacca Records (Olanda). A contribuit la întocmirea monografiei „George Enescu” (1972, Editura Academiei Române), demers pentru care a fost recompensat cu premiul Academiei Franceze. Volumul "Reflecții despre muzică", Editura Muzicală, București, 1980 reunește contribuțiile sale teoretice semnificative. Devine membru corespondent al Academiei Române în 1993, iar apoi academician titular (1997). A fost numit doctor honoris causa al Academiei de Muzică din Cluj.
Ștefan Niculescu () [Corola-website/Science/307246_a_308575]
-
(n. 25 august 1905, Focșani - d. 29 noiembrie 1974, București) a fost un istoric și arheolog român, membru corespondent al Academiei Române. A urmat studiile secundare la Focșani, iar pe cele universitare la București urmând cursurile Facultății de Litere și Filozofie, secția Filologie Clasică până în 1926, obținând licență în filologie clasică și secundar arheologie. Interesul pentru studiu i-a facilitat
Ion Nestor () [Corola-website/Science/307244_a_308573]
-
prin alegerea sa ca membru al Institutului Arheologic German, al Societății de Arheologie din Iugoslavia, al Consiliului permanent al Uniunii Internaționale de Stiinte Pre și Protoistorice, al Uniunii Internaționale de Arheologie Slavă. La 2 iulie 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Ca formator de viitori cercetători, Ion Nestor era atent la modul de enunțare a constatărilor fiecărui participant pe șantier, intervenind atunci cand consideră necesar, cu conexiuni care permiteau o clarificare a problemei în discuție. Pedant până la detaliu cerea colaboratorilor
Ion Nestor () [Corola-website/Science/307244_a_308573]
-
în Basarabia și pentru unirea acestei provincii cu România. A fost președintele Sfatului Țării care a votat unirea în 1918. A ocupat funcții de ministru în diferite guverne. A fost persecutat politic de regimul comunist și închis la Sighet. Membru corespondent al Academiei Române exclus în 1948, repus în drepturi în 1990. A urmat școala primară în satul natal, la Cubolta, apoi cursurile Școlii Spirituale din Edineț și ale Seminarului Teologic din Chișinău. După ce a absolvit seminarul în 1904, s-a înscris
Pantelimon Halippa () [Corola-website/Science/307231_a_308560]
-
inainte de sub dominatia Rusă (1812-1825)", "B. P. Hasdeu” (1939). Postum i se publică în revista „Patrimoniu” din Chișinău " Povestea vieții mele" (1990) și un volum de publicistică (2001). În colaborare a mai semnat și cartea "Testament pentru urmași" (1991). Membru corespondent al Academiei Române (1918). Exclus în 1948, Halippa a fost repus în drepturi în 1990 ca membru corespondent al Academiei Române. Pe 23 august 2010, președintele interimar al Republicii Moldova și președintele Parlamentului Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, i-a conferit post-mortem „Ordinul Republicii” lui
Pantelimon Halippa () [Corola-website/Science/307231_a_308560]
-
Chișinău " Povestea vieții mele" (1990) și un volum de publicistică (2001). În colaborare a mai semnat și cartea "Testament pentru urmași" (1991). Membru corespondent al Academiei Române (1918). Exclus în 1948, Halippa a fost repus în drepturi în 1990 ca membru corespondent al Academiei Române. Pe 23 august 2010, președintele interimar al Republicii Moldova și președintele Parlamentului Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, i-a conferit post-mortem „Ordinul Republicii” lui Pantelimon Halippa, alături de un grup de luptători împotriva regimului totalitar comunist de ocupație. O stradă și o
Pantelimon Halippa () [Corola-website/Science/307231_a_308560]
-
a clădirii intervine în 1957 : i se adaugă două noi aripi, anexate corpului central. Apare primul volum al publicației (în limba franceză) "Travaux du Muséum d'Histoire Naturelle «Grigore Antipa»" revista științifică a muzeului. În 1964, Dr. doc. Mihai Băcescu, membru corespondent al Academiei Române, este numit din nou director al Muzeului. Prima expediție științifică peste hotare organizată de Muzeu dupa război, are loc în 1973. Condusă de dr. doc. Mihai Băcescu, ea are loc în Tanzania (pe atunci țară comunistă ca și România
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
(latină: "ficțio" = născocire) este reprezentare produsă de imaginația cuiva și care nu corespunde realității sau nu are corespondent în realitate. Cu alte cuvinte este ceva posibil, o idee de viitor sau ceva probabil întâmplat în trecut. O excepție de la această definiție este născocirea unei narațiuni literare. Filozoful german Kant definește ficțiunea în opera să „Critică rațiunii pure” că
Ficțiune () [Corola-website/Science/308581_a_309910]
-
trei ani mai tarziu). În 1960, după triumful revoluției din Cuba, se duce în Havana și lucrează pentru agenția de presă creată de guvernul cubanez "Presă Latină" unde se împrietenește cu Ernesto Guevara. În 1961 se instalează în New York fiind corespondent la "Presă Latină". Decide să se mute în Mexic atunci cand exilați cubanezi nu erau de acord cu reportajele sale, iar CIA îl critica și amenință. În 1967 a publicat cea mai cunoscută opera a sa: "Cien años de soledad" ("]n
Gabriel García Márquez () [Corola-website/Science/308615_a_309944]
-
școlar poemei lui Poe, „Corbul”. și a trimis-o spre publicare ziarului „Odesski Listok”. Mai mult decât atât, la recomandarea poetului, ziarul l-a angajat pe Jabotinski și, ținând seama de cunoștintele lui în limbi străine l-a trimis în calitate de corespondent la Berna, în Elveția, precum și în Italia. De asemenea el a mai colaborat și cu ziarul „Odesskie novosti”. Din copilărie Jabotinski a fost bun prieten cu scriitorul, poetul și ziaristul rus Kornei Ciukovski.În 1903 cand Ciukovski a lucrat la
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
În perioada șederii la Berna, totuși nu s-a lăsat antrenat Jabotinski în polemici cu studenții socialiști. Deoarece îi displăcea atmosfera orașului și nici nu s-a concentrat in studiu, a primit cu bucurie propunerea gazetei sale de a fi corespondentul ei la Roma, având pentru aceasta recomandarea unuia din conferențiarii de la universitate. Nici la Roma Jabotinski nu se simțea foarte pasionat de studiile de drept la Universitatea „Sapienza”, și își dedica o parte bună din timp jurnalisticii, literaturii, muzicii și
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
Jabotinski la Roma și vederile sale democrat-liberale, inclusiv în domeniul economiei. Jabotinski a fost captivat de pilda mișcării revoluționare italiene a lui Garibaldi și Mazzini,care l-a influențat și ea, în concepția sa politică. La Roma Jabotinski a devenit corespondentul influentului ziar liberal „Odesskie Novosti ”, scriind sub pseudonimul Altalena. Când și-a ales acest pseudonim, crezuse că are sensul de „pârghie”,apoi a aflat că de fapt înseamnă „leagăn” sau „balansoar”. Reportajele sale, denumite „Scrisori italiene” compuse cu mult spirit
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
program politic sionist. I-a pus bețe în roată o coaliție de asimilaționiști liberali și bundiști. În anii 1908-1909, după revoluția Junilor Turci în care toate minoritățile Imperiului Otoman își puseseră speranțe de schimbare în bine, Jabotinski a fost trimis corespondent de presă la Istanbul. În aceasta perioadă a vizitat pentru întâia dată și Palestina. În acelaș an, Organizația Sionistă a apelat la serviciile sale pentru a sta în fruntea unei campanii de informare pe care aceasta se pregătea să o
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
de podoabă din sud-estul Europei, însumând aproape 500 de obiecte, între care și primele obiecte de aur din Cultura Cucuteni, element care a schimbat percepția potrivit căreia populația Cucuteni nu ar fi prelucrat acest metal prețios. În anii 1990, terenul corespondent acropolei așezării antice a fost atribuit unui sătean din Brad, deși zona figura drept obiect de patrimoniu național și universal de clasă A, fiind folosit drept pășune. În toamna anului 2012, Octavian Bincu, un tânăr topograf din Bacău, efectuând în
Zargidava () [Corola-website/Science/308758_a_310087]
-
greul luptelor. Istoricii străini au remarcat că forțele comuniste nu au fost implicate în niciuna dintre cele 22 de bătălii importante, care au implicat cel puțin 100.000 de soldați de fiecare parte. Ofițerul de legătură cu comuniștii chinezi și corespondent TASS Piotr Vladimirov afirma în jurnalul său că nu a aflat de vreo bătălie majoră în care să se fi implicat comuniștii în perioada 1942 - 1945. De asemenea, el amintea că nu i s-a permis nici măcar o dată să facă
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
și școli de condus bărci. În acest fel se pot ameliora abilitățile jucătorului în domeniul respectiv și se pot cumpăra case. Acțiunea se petrece în statul ficțional "Sân Andreas", inspirat din California și Nevada. Înfățișează trei mari orașe: "Los Santos" (corespondent lui Los Angeles, California), "Sân Fierro" (corespondent lui Sân Francisco, California) și "Las Venturas" (corespondent lui Las Vegas, Nevada). Jucătorii pot urca până la 800 m, pe Muntele Chiliad (bazat pe Mount Diabolo); pot sării din diferite locuri cu parașuta; pot
Grand Theft Auto: San Andreas () [Corola-website/Science/308048_a_309377]
-
fel se pot ameliora abilitățile jucătorului în domeniul respectiv și se pot cumpăra case. Acțiunea se petrece în statul ficțional "Sân Andreas", inspirat din California și Nevada. Înfățișează trei mari orașe: "Los Santos" (corespondent lui Los Angeles, California), "Sân Fierro" (corespondent lui Sân Francisco, California) și "Las Venturas" (corespondent lui Las Vegas, Nevada). Jucătorii pot urca până la 800 m, pe Muntele Chiliad (bazat pe Mount Diabolo); pot sării din diferite locuri cu parașuta; pot vizita 12 orașele rurale, situate în cele
Grand Theft Auto: San Andreas () [Corola-website/Science/308048_a_309377]
-
respectiv și se pot cumpăra case. Acțiunea se petrece în statul ficțional "Sân Andreas", inspirat din California și Nevada. Înfățișează trei mari orașe: "Los Santos" (corespondent lui Los Angeles, California), "Sân Fierro" (corespondent lui Sân Francisco, California) și "Las Venturas" (corespondent lui Las Vegas, Nevada). Jucătorii pot urca până la 800 m, pe Muntele Chiliad (bazat pe Mount Diabolo); pot sării din diferite locuri cu parașuta; pot vizita 12 orașele rurale, situate în cele trei regiuni: Red County, Flint County, si Bone
Grand Theft Auto: San Andreas () [Corola-website/Science/308048_a_309377]
-
al Academiei de Științe din Paris. A activat la Universitatea din Cluj până la 14 Octombrie 1950, când a fost numit profesor de mecanică la Facultatea de Matematică și Fizică a Universității București. La 2 iulie 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar la 21 martie 1963 a fost ales membru titular. Caius Iacob a fost președintele Secției Matematice a Academiei Române începând cu 19 martie 1980 și până la sfârșitul vieții sale (6 februarie 1992). La inițiativa sa, în 1991 a
Caius Iacob () [Corola-website/Science/308258_a_309587]